Chestiunea dobândirii în regim accelerat a cetăţeniei române pentru cetăţenii din Republica Moldova stârneşte reţineri, dar şi discuţii aprinse în Vest. România dă cu această ocazie un examen important în Uniunea Europeană.
Pe scurt: unul din răspunsurile rapide pe care România - prin vocea şefului statului - le-a dat ofensivei de tip sovietic pe care a declanşat-o recent Vladimir Voronin şi compania la adresa ţării noastre a fost acela de a grăbi acordarea cetăţeniei române pentru cetăţenii moldoveni care o vor cere şi care, conform legii, sânt îndreptăţiţi să o pretindă în regim special. În intervenţia pe care a avut-o la TVR în seara zilei în care a ţinut în Parlament discursul despre situaţia din Republica Moldova, Traian Băsescu a spus că „România nu va ruga pe nimeni pentru o legislaţie privind cetăţenia, care să fie în acord chiar cu istoria noastră. Avem obligaţii istorice. Nu văd de ce ar exista o opoziţie?" Şi, pentru a fi şi mai clar, a plusat imediat atunci când a fost întrebat dacă a existat vreo obiecţie de la colegii din UE: „Eu m-am limitat la a-mi informa colegii, nu la a le cere aprobarea."
„Colegii" de la Bruxelles au înregistrat dorinţa afirmată ferm de către autorităţile romane şi, deocamdată, au cam tăcut semnificativ (cu excepţia îngrjoratului ministru ceh Alexander Vondra). Vorbesc în schimb, sugerând imensa reţinere a europenilor vechi faţă de iniţiativa românească, intermediarii. În Cotidianul de acum câteva zile, de pildă, e rezumată opinia lui Michael Emerson de la Centrul pentru Studiul Politicilor Europene de la Bruxelles. Dl Emerson spune, răspicat, că declaraţiile lui Traian Băsescu în aceasta chestiune sânt „iresponsabile" şi că, de aceea, ele nu au găsit sprijin la Bruxelles; prin urmare, ar fi cuminte şi înţelept să le abandoneze, ca şi ideea pe care o propun acestea.
Problemele ridicate de accelerarea procedurilor de obţinere a cetăţeniei române de către cei din Republica Moldova sânt exagerate ipocrit în Uniunea Europeană. În legătura directă cu această chestiune, doresc să propun spre reflecţie o frază scrisă de un foarte bun cunoscător al arhitecturii şi al dedesupturilor UE, Tom Gallagher: „Basescu a ramas reţinut în retorică, mulţumindu-se să le ofere moldovenilor de etnie română, la cerere, o redobândire mai accelerată a cetăţeniei române - gest pe care Germania îl face de decenii faţă de coetnicii ei din Europa de Est, Siberia sau Asia centrală". În traducere liberă şi nediplomatică: în vreme ce la germani, se poate, la români, aceeaşi problemă denotă o atitudine „iresponsabilă"!
În Uniunea Europeană - organizaţie din care facem parte, stând deocamdată pe colţul mesei - poziţia unei ţări nu e dată odată pentru totdeauna, ci se câştigă prin fapte. La fel, şi respectul! De aceea, în problema acordării cetăţeniei în regim prioritar pentru moldoveni de dincolo de Prut întrebarea „dacă rezistăm sau dacă băgăm capul în pamânt înca o dată?" e actuală şi importantă.
Sursa: Cotidianul
