Cuvântul de ordine al reprezentatilor de vârf ai Bruxellesului este „stabilitate" in ceea ce priveste Moldova. Ce înseamna în mod concret asta, nu e foarte clar. Si nici unde poate duce mult jinduita „stabilitate". Pentru ca cel mai stabil regim din acest spatiu ramâne, totusi, cel transnistrean. Scenariu cel mai optimist al celor care vor "liniste" este ca Opozitia va intra în Parlament, presedintele va fi ales, guvernul va intra în functie si va face gestiunea crizei economice. Va garanta aceasta evolutie iluziile scenariului de „stabilitate" politica sustinut astazi de actori interni sau externi? Evident, nu. În primul rând, prezenta lui Vladimir Voronin „în tot si-n toate" în criza post-electorala. Semnalul e limpede: singurul actor politic decisiv în republica ramâne presedintele (proba a fost facuta si de recenta emisiune de la postul TV oficios al comunistilor, NIT). Aplombul aratat aceste zile nu indica în niciun caz ca acesta se va multumi, cum declarase, cu o functie de „simplu deputat". Tinând seama de ponderea actualului presedinte în economia reala a Puterii, oricum s-ar constitui viitoarea echipa conducatoare - presedinte-premier-spicher al Parlamentului - va fi imposibil un consens eficace. Daca PCRM merge pe varianta Marian Lupu presedinte - buna pentru Occident -, este de asteptat ca rolul de premier sa fie preluat de o mâna forte, cea care va conduce cu adevarat republica. Iar numele lui Vladimir Voronin revine vertiginos, indiferent cât de neverosimil pare „modelul Putin" în formula moldoveneasca. Daca se opteaza pentru Vladimir Turcanu la presedintie, semnalul politic de apropiere de Rasarit devine si mai plauzibil, iar Voronin se poate multumi cu ceva mai putin decât premier. Oricare alta formula de putere, fara prezenta unor „grei" din PCRM la manete, nu va avea puterea, doar o va exercita. Niciuna dintre formule nu poate însa aduce consens real si conlucrare cu Opozitia.
Opozitia incepe sa prinda teren
În al treilea rând, Opozitia va ramâne cu 40 de mandate suficient ca vocea sa fie auzita în parlament, daca mesajul va fi coerent si unitar. Dar nu numai în Parlamentul RM. Interventia europenilor în criza de la Chisinau, atâta câta a fost, a facut ca, în sfârsit, institutiile europene sa descopere si o Opozitie la Chisinau pe care, cantonate pe regimul Voronin, au neglijat-o nepermis pâna la alegeri. Asta înseamna ca, de aici înainte, vocea Opozitiei va trebui ascultata mai intens si mai competent, inclusiv la Bruxelles. E un avantaj deloc de neglijat. În al patrulea rând, Opozitia are un avantaj politic enorm si pe care comunistii nu îl aveau sau nu îl foloseau înainte de 2000: strada si piata publica! S-a antrenat în campania electorala pentru asta, iar contextul postelectoral va genera nemultumiri sociale masive. Polarizarea sociala este mai puternica decât oricând, iar spiritul protestatar desteptat. Blocata de televiziunile oficiale si oficioase ale Puterii, Opozitia va coborî în strada, tot mai des, pentru a-si face auzita vocea. Caci protestatarii vor fi pe strazi. Îi va „invita"... criza economica.
Stabilitatea economica - misiune imposibila?
Cifrele economice, fie si numai cele publice, arata o situatie critica în RM. Sfârsitul alegerilor a facut sa dispara basmul encomiastic si ridicol despre Moldova-cea-neatinsa-de-criza-economica-globala. Realitatile sunt crude. FMI prevede o descrestere în anul 2009 a economiei cu 5% fata de 2008 si prognozeaza o datorie externa de peste 50% din PIB. Exporturile s-au redus cu 20%, remitentele - cu peste 30%, iar importurile au scazut cu aproape 30%. Economia RM se bazeaza masiv pe taxarea consumului, deci consecinta va fi reducerea încasarilor bugetare. Evident, despre investitii se vorbeste tot mai putin, chiar daca guvernarea comunista va încerca, disperata, sa privatizeze ce a mai ramas de privatizat. Problema este: cine va cumpara? Solutia FMI e cunoscuta: reducere drastica a cheltuielilor bugetare si majorarea veniturile, inclusiv prin cresterea unor taxe si impozite. Se vorbeste nu numai de blocarea salariilor, ci chiar de scaderea lor (10% din salariile bugetarilor). Efectele sociale vor fi majore, în conditiile în care debuseul existent la sfârsitul anilor '90 dupa prabusirea rublei, respectiv plecarea la munca în Occident nu mai exista. Din doua motive: vizele si diminuarea locurilor de munca în Vest, dar si în Est. Cine si cum va reusi sa produca „stabilitate" în aceste conditii? Si cu ce pret? În situatia unei crize economice dure în republica, a mentinerii echipei Voronin la putere si a unor eventuale întelegeri preelectorale între Chisinau si Moscova, Rusia poate deveni actorul care stabilizeaza economia micului vecin european. RM a primit anul trecut, prin proiecte în cadrul Planului de Actiuni, circa 50 de mln. de euro. Destul de putin, daca vom compara cu cei 40 mln. USD acordati urgent de Rusia, în ianuarie acestui an, Transnistriei. În pofida crizei interne, Rusia gaseste resurse pentru a regla conturi geopolitice. Astfel, cei circa 400-500 mln. de euro necesare RM pentru o echilibrare economica pe termen scurt ar putea veni urgent de la Moscova. Ce va cere în schimb? Nimic din ceea ce UE cere în mod obisnuit - democratizare, reforme, modernizare. Un singur lucru: stabilitate à la russe. În aceste conditii, spectrul unei stabilizari geopolitice de tip Transnistria la frontiera euroatlantica este mai prezent ca oricând.
Sursa: Gardianul
