Aşa cum se ştie, Republica Moldova este cea mai săracă ţară din Europa. Fostul preşedinte, actual parlamentar, nu o duce însă prea rău.
În declaraţia cu privire la bunuri şi proprietăţi, Voronin a trecut suma de 2.007.960 lei moldoveneşti, echivalentul a 137.780 euro, plus o cotă-parte din acţiunile „Băncii de Finanţe şi Comerţ" - Fincombank - în valoare de 5.289.900 lei moldoveneşti, adică 362.978 euro. Asta oficial.
Pe site-ul Preşedinţiei scrie că Voronin „este căsătorit, are o fiică şi un fecior". Ce nu se spune acolo este că „feciorul" - Oleg Voronin - deţine funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al băncii comerciale „Fincombank".
De la preluarea mandatului de preşedinte al Republicii Moldova de către Vladimir Voronin, mai mulţi agenţi economici şi structuri de stat au fost nevoite să-şi transfere conturile de la alte bănci la Fincombank. Tot pe conturile acestei bănci au ajuns şi resursele financiare adunate de la populaţie în cadrul diferitor campanii sociale, inclusiv cea de reconstrucţie a Mănăstirii Căpriana, conform agenţiei de ştiri NewsIn.
Anul 2002 a fost unul de aur pentru „Fincombank". În acel an, suma activelor totale ale băncii a crescut cu 75,9%. Această creştere s-a datorat, în mare, sporirii depozitelor clienţilor cu 104% şi a altor împrumuturi ale băncii cu 158%. Din 2001 până în 2003, numărul clienţilor „Fincombank" a crescut simţitor, de la 9.000 la 23.000.
Această ascensiune a făcut obiectul unor investigaţii ale Procuraturii Generale. Procurorii dispuneau de probe ce confirmau majorarea fictivă a capitalului statutar şi alte ilegalităţi. Cazul „Fincombank" a fost, însă, muşamalizat în urma implicării unor demnitari de la Preşedinţie.
Oleg Voronin controlează, de fapt, toate afacerile importante din republică. Astfel, firma Moldconstruct Market, în care este implicat, a câştigat multiple licitaţii pentru lucrări publice în condiţii avantajoase. Fabrica de băuturi alcoolice „Aroma" - cea mai mare de pe piaţă - a intrat şi ea, din 2006, în zona de influenţă a lui Oleg. De atunci, „Aroma" refuză să restituie partenerului său din Letonia datorii de sute de mii de dolari. Deşi „Aroma" a fost acţionată în justiţie, Judecătoria din Chişinău a luat decizii favorabile rău-platnicului moldovean.
Nici sora lui Oleg nu e mai prejos. Presa a scris în 2005 despre Centrul de Medicină Estetică Medazur, patronat de Valentina, fiica preşedintelui Voronin. Operaţiile estetice ale pacienţilor clienţi ai Medazur se efectuau la Centrul de Neurologie şi Neurochirurgie, condus de socrul Valentinei şi cuscrul lui Vladimir Voronin - Ozea Rusu. Potrivit presei, pacienţii achitau taxe de 1.000-1.500 de dolari în contul Medazur, pe când în bugetul Centrului de Neurochirurgie se transferau doar câteva sute de lei.
De altfel, toată familia a beneficiat de sprijinul omnipotentului „tătuc". În anul 2008, Voronin, în calitate de preşedinte, a promulgat o lege prin care a favorizat-o direct pe soţia sa, Taisia. Legea a scutit de taxe construcţia mai multor centre sociale, ridicate de Asociaţia Obştească „Concordia. Proiecte Sociale". Potrivit presei, această asociaţie e patronată de soţia şefului statului.
Deprins cu luxul
Dacă ar fi să judecăm după principiile comuniste, Vladimir Voronin este mai degrabă un capitalist. Comunistul numărul unu al ţării s-a deprins cu luxul. În 2001, imediat după ce a devenit preşedinte, Voronin a trecut de la limuzina sa BMW, care costase 50.000 de dolari, la un automobil mai scump şi mai luxos, un Mercedes, pentru care a plătit 150.000 de dolari.
Voronin locuieşte în vila din pădurea Condrita, clădire care aparţine statului, situată în afara oraşului. Reparată capital în timpul preşedinţiei lui Petru Lucinschi, acest bun al statului a devenit între timp un bun al familiei Voronin. Preşedintele şi-a mai construit pe acel teritoriu încă o vilă şi se comportă ca un boier pe domeniul său: ţine cai de rasă, conduce motocicleta sa de lux, pentru care fiul Oleg a plătit 20.000 de dolari, şi organizează banchete pentru prietenii de partid.
Astfel de exagerări nu pot scăpa atenţiei societăţii civile. Înainte de scrutinul din aprilie, şapte organizaţii neguvernamentale au întocmit o listă ce cuprinde mai mulţi candidaţi compromişi din punct de vedere moral, care ar fi prin urmare incompatibili cu mandatul de deputat. Lista se deschide chiar cu Vladimir Voronin.
Membrii Iniţiativei Civice pentru un Parlament Curat (ICPC) şi-au propus, în premieră pentru Republica Moldova, să monitorizeze listele candidaţilor la alegerile parlamentare din anul 2009 înregistrate de partidele politice la Comisia Electorală Centrală, încurajând cetăţenii cu drept de vot să aleagă candidaţii care nu sunt compromişi. Intenţia a fost nobilă, dar asta nu prea i-a ajutat. Analistul Denis Cenuşă afirmă că „în linii generale, populaţia Republicii Moldova îl percepe pe actualul preşedinte drept «tătuc al naţiunii moldovene».
Persoană din popor
Percepţia se datorează componentelor de bază pe care se axează regimul lui Voronin: religia intens promovată, susţinerea mai mult «virtuală» a sectorului agricol, imaginea personală semiartificială a lui Voronin («persoana din popor» care gândeşte şi vorbeşte ca majoritatea); apărător al doctrinei de stat anacronice şi fictive -«moldovenismul»; susţinător al istoriei şi faptelor sovietice (investiţii masive în reconstruirea obiectelor culturale ce omagiază eroismul sovietic etc.)prieten al Rusiei şi respectiv apărător al intereselor vorbitorilor de limba rusă (în special, în comparaţie cu forţele politice liberale considerate în mod obiectiv sau subiectiv anti-ruseşti) etc.
Potrivit sondajelor recente (realizate de Institutul de Politici Publice), Voronin ocupa locul trei în topul liderilor politici susţinuţi de populaţia Republicii Moldova, cedând întâietatea lui Dmitri Medvedev şi lui Vladimir Putin. Paradoxal, dar sprijinul lui Voronin are loc pe fundalul unei incertitudini generale a majorităţii moldovenilor, care consideră că ţara merge într-o direcţie greşită."
Aversiunea faţă de România
„Principiile în temeiul cărora acţionează regimul lui Voronin sunt retorica prorusească combinată cu cea proeuropeană", arată Denis Cenuşă, „antagonizarea, ridiculizarea sau banalizarea în relaţie cu România; perpetuarea procesului de soluţionare a conflictului transnistrean; simbolurile comunismului sovietic şi ale moldovenismului statalist antiromânesc; neutralitatea şi neaderarea la NATO; ocrotirea şi promovarea intereselor Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti, subordonate Bisericii moscovite."
S-a mai spus, şi este adevărat, că preşedintele Voronin are rădăcini româneşti. Unii dintre membrii familiei Voronin au fost luptători cu arma în mână împotriva comunismului. Iar acum, Vladimir Ilici Voronin, exponent al comunismului, îşi reneagă rădăcinile.
Profesorul Dan Dungaciu afirmă că aversiunea lui Voronin faţă de România poate fi explicată prin raţiuni deopotrivă psihologice şi geopolitice. „În Republica Moldova există o elită politică - în care se include şi Voronin - vorbitoare de limbă rusă şi educată în rusă. Sunt miniştri în Guvern care vorbesc numai limba rusă, sunt consilieri ai preşedintelui Voronin care vorbesc numai limba rusă.
Această elită politică este inclusiv într-o profundă criză identitară, moştenită după căderea «patriei» lor. Când a căzut URSS, foarte mulţi oameni erau derutaţi. Mulţi băştinaşi nu doreau să adere la un proiect românesc, dar nici nu doreau să fie asimilaţi Federaţiei Ruse.
Această criză identitară a generat nevoia inventării de proiecte, pentru a compensa disonanţa cognitivă a multora dintre «cetăţenii sovietici» de extracţii etnice neclare, dar şi pentru a contracara discursul identitar românesc. Unul dintre ele a fost cel al moldovenismului, de sorginte sovietică, scos acum de la naftalină. Care, pentru a exista, trebuie să fie profund antiromânesc.
Nu a existat niciodată în Republica Moldova un preşedinte proromân. Dar Vladimir Voronin este expresia maximă a atitudinii anti-România. S-a mers pe ideea «relaţiilor personale» şi s-a făcut o «diplomaţie a cuplurilor»: Iliescu-Snegur, Constantinescu-Lucinschi, Băsescu-Voronin. Au eşuat toate, în diferite proporţii, desigur. Relaţiile solide se construiesc pe instituţii, nu pe simpatii sau antipatii private.
Aici a ratat România, în principal. Astăzi relaţiile sunt îngheţate, aşa cum vrea şi a vrut Chişinăul. Bucureştiul a anunţat recent că nu blochează relaţia Republicii Moldova cu UE. Asta înseamnă perpetuarea unei zone gri în vecinătate, adică stabilitate fără dezvoltare şi integrare fără europenizare, în condiţiile în care UE nu este dispusă să integreze cu adevărat statele din Parteneriatul Estic, mai degrabă să le civilizeze. Nu se va întâmpla nimic. Vor urma încă patru ani, cel mult, de blocaje."
Un Deng Xiaoping moldovean
Voronin, în vârstă de 67 de ani, este singurul lider comunist al unei foste republici sovietice, conducând o ţară cu 4,1 milioane de locuitori afectată de un conflict separatist vechi de 18 ani. Înainte de scrutinul din 5 aprilie declara că, indiferent ce va face după alegeri, va fi în mijlocul evenimentelor din ţară. Voronin spunea atunci că vrea să aibă rolul unui „Deng Xiaoping moldovean", aluzie la liderul chinez din anii ‘90.
Un lider de facto deci, dar fără o poziţie de conducere oficială. După scrutin, însă, a devenit deputat. În prezent, opoziţia ameninţă cu anticipate prin boicotarea alegerii noului preşedinte. Care ar fi traseul probabil al deputatului Voronin în acest hăţiş de intrigi? Deşi este posibil să aibă în plan o funcţie de premier - pe modelul Putin - Voronin nu are abilităţi deosebite pentru a fi prim-ministru (spre deosebire de acelaşi Putin), de aceea, rolul lui „vechi" în politica moldovenească va rezulta din exercitarea funcţiei „noi" de preşedinte al Parlamentului, consideră analistul de la Chişinău, Denis Cenuşă. „În perioada următoare, accentul major va fi pus pe forul legislativ.
În comparaţie cu acesta, preşedinţia urmează, conform scenariilor comuniste, să aibă un rol «secundar» şi simbolic, având în frunte un preşedinte «marionetă», din perspectiva PCRM", completează Cenuşă. Voronin se bazează în continuare pe Kremlin, iar Rusiei îi este pe plac regimul instituit de Voronin, anume „democraţia suverană", o democraţie de faţadă, aflată la antipodul celei occidentale.
Sursa: Adevarul
Citiţi şi: Voronin, vecinul care ne urăşte
