Vinerea trecută, ministrul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Vladimir Baldovici, a declarat presei că a renunţat la cota-parte din SRL „Consfirmgrup” (firma care reconstruieşte sediul Parlamentului – n.r.) înainte de a deveni ministru. Suplimentului anticoruptie OBIECTIV, editat de Asociaţia Presei Independente (API) şi Alianţa Anticorupţie a intrat în posesia unui document oficial care demonstrează că Vladimir Baldovici minte. Ministrul a deţinut pachetul majoritar de acţiuni la „Consfirmgrup” până la data de 17 aprilie 2009 (!), „părăsind” firma abia în ajunul licitaţiei pentru „efectuarea lucrărilor de reparaţie capitală a clădirii din bd. Ştefan cel Mare, nr. 105”.
La 29 mai a.c., ministrul în exerciţiu a organizat o excursie pentru jurnalişti prin sediile în reconstrucţie ale Parlamentului şi Preşedinţiei, explicând pentru ce „bibelouri” statul va cheltui peste 500 milioane de lei. Întrebat de jurnalişti ce legături are cu SRL „Consfirmgrup”, Vladimir Baldovici a declarat, vădit iritat, că el a fondat această firmă de construcţie, însă: „Am refuzat accesul în „Consfirmgrup” de mult mai demult, când „Confirmgrup” practic nu însemna multe, nu însemna ceva. Eu deja plecasem din „Consfirmgrup” când nu mai eram în funcţia de ministru”.
Ministrul minte
Potrivit Camerei Înregistrării de Stat (VEDETI DOCUMENTUL) , SRL „Consfirmgrup” a fost înregistrată la 30 iunie 2005, fondatori fiind Vladimir şi Violeta Baldovici (70%), Lilia Druţă (20%) şi Aneta Roşca (10%). Pe atunci, actualul ministru în exerciţiu ocupa funcţia de director al companiei „Stayer” şi era în drept să fondeze zeci de SRL-uri. În iulie 2007, Baldovici a fost numit într-o funcţie publică – director general al Agenţiei Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului. Dacă în acel an R. Moldova ar fi avut o lege privind conflictul de interese, demnitarul era obligat să declare că noul său post este incompatibil cu calitatea de fondator al unei firme de construcţie. Însă, Baldovici a tăcut. Mai mult, în luna noiembrie 2007, „Consfirmgrup” a încheiat un contract avantajos cu Întreprinderea de Stat „Serviciu Asistenţă Beneficiari la Obiectele Sociale”, obligându-se să construiască două blocuri de locuinţe pentru bugetari.
La 31 martie 2008, Vladimir Baldovici a fost numit în funcţia de ministru al Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului în Guvernul Grecianîi, deţinând la acel moment, potrivit datelor Camerei Înregistrării de Stat, împreună cu soţia sa, 70% din capitalul social al „Consfirmgrup”. Prin urmare, ministrul minte când spune că „eu deja plecasem din „Consfirmgrup” când nu mai eram în funcţia de ministru”.
E adevărat că zece zile mai târziu, soţii Baldovici s-au retras din rândul fondatorilor, cedând cota-parte de 70% Anetei Roşca. Însă, la 14 august 2008, componenţa asociaţilor SRL „Consfirmgrup” este iarăşi modificată – Vladimir Baldovici (80%) şi Lilia Druţă (20%). Un alt detaliu curios – capitalul social al firmei a crescut ca pe drojdii – de la 5.400 lei la 4.915.168 lei – în perioada în care la conducerea Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului s-a aflat Baldovici. No comment.
„Retragere” de ochii lumi?
La 14 aprilie a.c., Aparatul Parlamentului R. Moldova a anunţat în „Buletinul Achiziţiilor Publice” că organizează o licitaţie pentru „efectuarea lucrărilor de reparaţie capitală a clădirii din bd. Ştefan cel Mare, nr. 105”. Trei zile mai târziu presa scria că edificiul Parlamentului ar putea fi transmis în gestiunea Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului pentru perioada efectuării reparaţiei capitale. În aceeaşi zi, pe 17 aprilie, potrivit Camerei Înregistrării de Stat, ministrul Baldovici „părăseşte” firma, cedând cota-parte din capitalul social al „Consfirmgrup” lui Alexandr Guţu (40%) şi lui Andrei Roşca (40%). De ce? Oare nu pentru că ministrul ştia din timp că la 23 aprilie, Guvernul va decide că instituţia pe care o conduce va supraveghea lucrările de reconstrucţie a clădirii Parlamentului? La fel, conducerea „Consfirmgrup” era hotărâtă să participe (şi să câştige) licitaţia privind reparaţia Parlamentului, în joc fiind circa 250 milioane de lei. Pentru a nu fi învinuit de conflict de interese direct, Vladimir Baldovici a decis să cedeze cota sa parte. Însă, pe cât timp? Nu cumva ministrul va reveni la cârma firmei după finalizarea lucrărilor sau după ce presa va da uitării acest subiect, aşa cum s-a întâmplat şi în 2008?
„Interesele nu se schimbă peste noapte”
Experţii independenţi afirmă că dacă în Occident un ministru ar fi procedat ca Vladimir Baldovici, atunci acesta şi-ar fi dat imediat demisia pentru a nu prejudicia imaginea instituţiei pe care o conduce. „Interesele nu se schimbă peste noapte”, ne-a declarat Lilia Caraşciuc, preşedinta Transparency International-Moldova, adăugând: „Legea cu privire la conflictul de interese din R. Moldova oferă o interpretare eronată noţiunilor de „conflict de interese” şi „interes personal” şi tratează într-un mod îngust categoriile de persoane apropiate. De exemplu, finii, nănaşii, cumetrii nu sunt considerate „persoane apropiate”, pe când R. Moldova este o ţară unde cumetrismul şi nănăşismul este răspândit. Însă, R. Moldova a ratificat şi s-a obligat să respecte un şir de documente internaţionale, inclusiv Convenţia ONU împotriva corupţia, care stipulează că relaţia veche a unui funcţionar cu o companie este conflict de interese. Prin urmare, ministrul Baldovici rămâne în conflict de interese cu „Consfirmgrup” şi după renunţarea la cota-parte”.
Ianina Spinei, expert Transparency International-Moldova, susţine că în R. Moldova pentru nerespectarea prevederilor Legii cu privire la conflictul de interese demnitarii riscă doar sancţiuni disciplinare. „Este o pedeapsă prea blândă care, astăzi, din păcate, nici nu este aplicată. Motivul – legea nu este funcţională”, ne-a mai spus Ianina Spinei.
Lege în stil moldovenesc
La adoptarea în lectură finală a Legii cu privire la conflictul de interese, la 15 februarie 2008, Parlamentul nu a ţinut cont de recomandările organizaţiilor naţionale şi internaţionale, inclusiv de obiecţiile Consiliului Europei. Experţii străini, dar şi cei locali sunt de părerea că legea în actuala formulă nu corespunde nici pe departe standardelor europene, riscând să rămână un act formal şi ineficient. În final, ne-am pricopsit cu o lege în stil moldovenesc – parcă este, dar nu este.
Legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie a.c. şi în termen de 15 zile demnitarii ar fi trebuit să depună o Declaraţie de interese personale în care să indice expres: a) activităţile profesionale retribuite; b) calitatea de fondator sau funcţiile de conducere, administrare, revizie sau control deţinute în cadrul unor organizaţii necomerciale sau partide politice; c) calitatea de asociat sau acţionar al unui agent economic, inclusiv instituţiile de credit, organizaţiile de asigurare şi instituţiile financiare; d) relaţiile cu organizaţiile internaţionale. Însă, până astăzi nu a fost elaborat nici măcar modelul declaraţiei de interese, pentru că proiectul de Regulament al Comisiei Principale de Etică (organul care trebuie să elaboreze modelul declaraţiei, iar mai apoi să vegheze respectarea Legii cu privire la conflictul de interese) nu a fost adoptat de Parlament. Deci, nu se ştie exact când demnitarii şi funcţionarii vor completa primele declaraţii de interese. Chiar dacă într-o bună zi bugetarii de elită vor ajunge să depună declaraţiile de interese, acestea nu vor fi publicate pe paginile web ale instituţiilor de stat, aşa cum se obişnuieşte în Occident. Totuşi, potrivit legii, „informaţiile cuprinse în declaraţiile de interese personale au caracter public şi pot fi eliberate la solicitare”. Asta însă nu înseamnă că veţi putea obţine copia declaraţiilor de interese.
În Occident, interesele costă funcţiaLiderul conservatorilor britanici din Parlamentul European, Giles Chichester, a fost forţat să-şi dea demisia din funcţia de şef al fracţiunii legislative, după ce presa a scos la iveală că Chichester şi-a plătit personalul prin intermediul firmei, în mod oficial înfiinţată de tatăl său, dar al cărui director este chiar el şi soţia sa. Mai mult, încă din 1996, parlamentarul conservator s-a folosit de banii primiţi de la Parlamentul European pentru a-şi plăti firma pentru diverse servicii „legate de secretariat”. Giles Chichester şi-a sporit veniturile şi prin faptul că el şi soţia sa sunt plătiţi în calitate de directori ai companiei. Ziarul „Sunday Times” scrie că Virginia Chichester este, de altfel, şi angajată drept asistent cu jumătate de normă, job pentru care este remunerată anual cu sume între 25.000 şi 28.000 de euro.
Dumitru LAZUR
