TEZE
pentru deschiderea de către Preşedintele PCRM Vladimir VORONIN a conferinţei de presă
Tema conferinţei de presă: Alegerile parlamentare anticipate şi statalitatea moldovenească
Onorată asistenţă,
Deoarece campania electorală a început, în organizarea acestei conferinţe de presă au fost antrenate posibilităţile organizatorice ale stafului electoral al PCRM. Spun aceasta din capul locului, pentru ca să nu apară întrebări.
Tema conferinţei de presă este formulată destul de clar: „Alegerile parlamentare anticipate şi statalitatea moldovenească". Da, anume prin această prismă abordează Partidul Comuniştilor această campanie. Va fi sau nu va fi Moldova - iată esenţa alegerii pe care urmează s-o facă alegătorul nostru. Partidul nostru are toate motivele pentru a aprecia atît de categoric viitoarele alegeri. Şi, de aceea, declar cu toată răspunderea că alegerile din 29 iulie vor constitui un plebiscit în problema independenţei noastre.
Pentru început, Vă prezint cîteva teze importante care vă vor explica această poziţie şi vor constitui informaţii privind scopul şi conţinutul recentelor mele vizite internaţionale.
Desigur, voi răspunde şi la întrebările Dumneavoastră.
Aşadar, în primul rînd, de ce Partidul Comuniştilor formulează într-un mod atît de radical problema conţinutului acestor alegeri? Deja se aud întrebări de genul: „Ce plebiscit?", „De ce să aţîţăm spiritele?", „De ce să dezbinăm societatea?". Observaţi că, punînd aceste întrebări deloc retorice, eu pur şi simplu repet comentariile din majoritatea mijloacelor de informare în masă ale opoziţiei.
Răspunsul nostru este următorul: această iniţiativă nu vine din partea noastră. Iniţiativa noastră constă doar în faptul că noi pur şi simplu acceptăm acea provocare ce ne-a fost aruncată. Şi încă ceva: noi nu facem decît să numim lucrurile cu adevăratul lor nume. E timpul ca oponenţii noştri să nu se mai ascundă după semialuzii şi după ghilimele. Astăzi noi ne adresăm către toţi adepţii independenţei Republicii Moldova cu un singur apel: „Să apărăm Patria noastră!"
Cine a dezbinat societatea?
Cine a adus-o într-o stare de nesiguranţă în ceea ce priveşte securitatea sa?
Cine a dezinformat sistematic şi consecvent opinia publică din Moldova privind corectitudinea recentelor alegeri din ţară? Să scoţi mii de tineri în piaţă, să distrugi instituţiile statale sub pretextul falsificării alegerilor şi să nu prezinţi nici o dovadă în acest sens.
Cine, făcînd uz de minciună şi calomnie la adresa democraţiei noastre, a scos tineretul în piaţă, ca apoi să-l părăsească?
Cine a dezlănţuit o campanie de necrofilie politică, umplînd de cadavre toată mass-media şi învinuind autorităţile ţării de teroare? Şi iarăşi fără dovezi!
Cine, totuşi, se încununează cu laurii de revoluţionari, care răsturnau neînfricaţi regimul, iar la ei acasă ţipă isteric că evenimentele din 7 aprilie au fost, chipurile, o provocare pusă la cale chiar de autorităţi?
Cine a respins mîna întinsă de noi şi toate încercările de a restabili împreună, imediat după consumarea evenimentelor, pacea socială?
Cine, totuşi, a zădărnicit alegerea Preşedintelui Moldovei, iar odată cu aceasta, şi stabilizarea situaţiei politice şi economice în ţară?
Unicul răspuns la aceste şi la alte întrebări este: Aceasta a fost opoziţia liberală!
Eu nu am auzit din partea celor trei partide liberale nici o dezminţire a declaraţiilor unioniste ale Preşedintelui României. Citez: „Cum să nu, e foarte bine - Moldova e bătută! Această creatură nefericită a Pactului Molotov-Ribbentrop".
Eu n-am auzit ca liderii opoziţiei să fi condamnat toate acele lozinci unioniste care se auzeau din megafoane pe tot parcursul zilei de 7 aprilie. Nimeni nu a văzut dezminţiri sau scuze din partea opoziţiei în legătură cu acel îndemn la vărsare de sînge făcut în presa de opoziţie în ajunul pogromurilor din 7 aprilie („Timpul"). Sau ziarul „Timpul" e şi el controlat de către comunişti?
Ceea ce fac ei nu este tehnologie politică, nu este luptă pentru putere. Întreaga logică a acţiunilor opoziţiei liberale este o logică a provocatorilor. Scopul acestor provocări este unul - destabilizarea. Acest scop îl văd toţi. Cine va îndrăzni să spună azi că destabilizarea socială, economică şi politică în Moldova este o sarcină patriotică?
Tot ce a întreprins opoziţia liberală pe parcursul acestor luni a demonstrat că ea nu este un oponent al Partidului Comuniştilor, ci un oponent al Republicii Moldova, iar aceasta înseamnă un oponent al majorităţii cetăţenilor ei.
Da, problema este formulată destul de drastic. Dar acest radicalism nu este al nostru. De aceea, domnilor liberali, pregătiţi-vă să ascultaţi o altă opinie - o opinie despre Patria noastră. Şi aceasta nu va fi opinia Partidului Comuniştilor, ci a însuşi poporului ţării noastre.
În al doilea rînd. Criza politică, care a fost provocată de opoziţia liberală, a constituit o sfidare vizavi de principalele priorităţi ale statului nostru în domeniul politicii externe şi al celei interne. Am în vedere integrarea europeană, unificarea ţării, consolidarea societăţii noastre, relaţiile de parteneriat cu Rusia. Un răspuns anume la aceste sfidări îl constituie şi ultimele mele vizite în Serbia, în Israel, în Rusia.
Consider destul de eficientă vizita mea în Israel. Am vizitat această ţară la invitaţia Patriarhului Ierusalimului Theophilos. Acea distincţie, care mi-a fost înmînată de Patriarh - „Ordinul Crucii Sfîntului Mormînt", a fost, desigur, doar un pretext pentru vizită. Deşi, în acest caz, el a constituit o recunoaştere nu a meritelor mele personale, ci a meritelor întregii noastre societăţi, care în ultimii opt ani a făcut dovada capacităţii sale de consolidare, de unitate spirituală, de fidelitate faţă de valorile ortodoxiei. M-am întîlnit cu rabinul-şef Yonna Metzger şi cu Preşedintele statului Shimon Peres. Caracterul pragmatic al acestei vizite este evident. În condiţiile unei crize economice foarte grave, este necesar să colaborăm foarte strîns cu toţi partenerii internaţionali ai Moldovei, să găsim investiţii, să implementăm programe comune. Israelul, de care ne leagă strîns şi o uriaşă diasporă, şi programele investiţionale în proces de derulare, şi tradiţionalele relaţii de prietenie, este în această privinţă o ţară prietenă cu perspectivă concretă pentru Moldova.
Iar acum, despre vizita mea la Moscova. Canavaua întîlnirilor vă este binecunoscută tuturor. Sînt cunoscute şi rezultatele destul de elocvente ale acestor întîlniri - şi cu Dmitri Medvedev, şi cu Vladimir Putin. A fost luată decizia politică de a acorda Moldovei un credit de 500 milioane de dolari. Perfectarea şi detalizarea ei legislativă urmează să se facă în continuare atît în Moldova, cît şi în Rusia. A fost adoptată şi hotărîrea de a i se acorda Moldovei un grant în sumă de 20 de milioane de dolari pentru restabilirea sediului Parlamentului. Am discutat şi tema reglementării transnistrene. Importantă este şi disponibilitatea autorităţilor ruse de a proceda neîntîrziat la implementarea unui pachet de legi vizînd apărarea drepturilor cetăţenilor noştri care lucrează în Federaţia Rusă. Sînt ridicate toate restricţiile la exportul mărfurilor din Moldova.
Aici, la noi, unii opinează că vizita lui Voronin la Moscova constituie o nouă dovadă a schimbării cursului politicii externe a Moldovei, precum şi a susţinerii de către Rusia a Partidului Comuniştilor în cadrul alegerilor. Este evident faptul că aceste speculări convin numai celor care ar dori ca Moldova să rămînă de una singură cu problemele sale. Aţi văzut cîtă bucurie a fost în presa de opoziţie cînd s-a aflat că Fondul Monetar Internaţional a amînat negocierile cu ţara noastră.
Pentru toţi aceşti aşa-numiţi analişti, voi menţiona că vizita mea la Moscova este o nouă dovadă a luptei noastre pentru stabilitate, pentru suveranitate economică autentică. În acest context, sînt foarte recunoscător partenerilor noştri din Rusia pentru faptul că au înţeles acea situaţie deloc simplă în care s-au pomenit Moldova şi independenţa ei după 7 aprilie.
În al treilea rînd. Duritatea aprecierilor şi caracterul categoric al apelurilor cu care noi mergem la alegeri nu pot şi nici nu trebuie să influenţeze calitatea acestei campanii electorale. În cazul de faţă, vorbesc despre respectarea standardelor democratice.
Consider că PCRM este unicul partid interesat în mod sincer ca alegerile să se desfăşoare la cel mai înalt nivel. Noi am făcut deja multe în acest sens şi sîntem dispuşi să acceptăm cea mai părtinitoare monitorizare internaţională.
Există o problemă care, într-o anumită măsură, dă dureri de cap puterii. Acesta este audiovizualul public. Instituirea unui echilibru informaţional echitabil şi de bună calitate în prezentarea celor mai diverse interese publice presupune parcurgerea unei căi lungi ce impune reciclarea permanentă şi perfecţionarea profesională.
În contextul actualei campanii electorale, PCRM a luat decizia de a repeta experienţa sa din 2005. Anume atunci toate oficialităţile ţării, care reprezentau puterea, fiind, totodată, antrenate în campania electorală, au hotărît să renunţe în totalitate la prezenţa lor în audiovizualul public.
Noi rămînem deschişi pentru audiovizualul public în tot ceea ce ţine de reflectarea acţiunilor noastre, a iniţiativelor şi a conferinţelor noastre de presă în grupajul de ştiri electorale în cadrul cărora va fi reflectată activitatea tuturor concurenţilor electorali. Noi vom participa la dezbaterile preelectorale.
Considerăm că, cu cît mai mult poporul va vedea opoziţia noastră, cu atît mai înalt va fi ratingul nostru. La drept vorbind, acum Vă divulg principalul secret al tehnologiei politice a PCRM în această campanie electorală.
