La 16 şi, respectiv, 23 iunie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a pronunţat hotărârile Gurgurov c. Moldovei (cererea nr. 7045/08) şi Buzilov c. Moldovei (cererea nr. 28653/05).
În cauza Gurgurov c. Moldovei, reclamantul, Sergiu GURGUROV, a fost arestat şi plasat în detenţie preventivă în octombrie 2005, fiind bănuit de furtul unor telefoane mobile. Potrivit reclamantului, poliţia a început să-l maltrateze, încercând să-l forţeze să recunoască comiterea altor infracţiuni, inclusiv un omor, pe care el nu le-a comis. La 31 octombrie 2005, reclamantul a fost dus la Comisariatul General de Poliţie, unde 5 poliţişti l-au torturat timp de câteva ore. În special, mâinile şi picioarele sale erau legate la spate şi el era suspendat de o bară metalică. O mască de gaz i-a fost pusă pe cap şi accesul la aer era periodic întrerupt. Sub masca de gaz erau plasate sârme de metal şi el era electrocutat. Ulterior, el a fost bătut în cap, a fost electrocutat în şolduri şi pe spatele său a fost plasată o greutate de 32 kg în timp ce el era culcat la pământ. Periodic, el pierdea cunoştinţa, iar după ce îşi revenea, era torturat din nou. După ce a fost dus în celulă, colegii săi de cameră l-au pus în pat, unde el a stat 2 zile. Guvernul a contestat alegaţiile de maltratare.
În noiembrie şi decembrie 2005, mai multe organizaţii internaţionale, printre care Amnesty International, Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului al Naţiunilor Unite, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentelor şi Pedepselor Inumane şi Degradante, precum şi Avocatul Parlamentar din Moldova s-au adresat autorităţilor privind starea gravă în care se afla reclamantul. În iunie 2006, Procurorul General a expediat o scrisoare Baroului Avocaţilor, în care deplângea faptul că avocaţii moldoveni s-au adresat organizaţiilor internaţionale în privinţa unor cauze penale din Moldova şi a afirmat că aceste practici vor fi investigate potrivit Codului Penal.
După ce a fost eliberat, reclamantul a fost diagnosticat, printre altele, cu o fractură a craniului, comoţie cerebrală şi traumă a coloanei vertebrale, paralizia picioarelor şi surditate post-traumatică. Lui i-a fost acordat gradul 2 de invaliditate cu pierderea a 75% a capacităţii de lucru.
Procuratura a respins plângerile reclamantului de maltratare de câteva ori şi, printr-o decizie din februarie 2009, a concluzionat că reclamantul simula starea sa.
În faţa Curţii, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), în urma maltratării sale de către ofiţerii de poliţie şi pe motiv de lipsă a unei anchete adecvate a maltratării sale, precum şi a art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe motiv de lipsă a recursurilor efective privind plângerea reclamantului de maltratare.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO în urma maltratării reclamantului de către ofiţerii de poliţie. Părţile au căzut de acord asupra următoarelor fapte: perioada în care reclamantul a fost deţinut; faptul că imediat după eliberare el a fost spitalizat într-o stare gravă; şi faptul că înainte de arestarea sa el nu suferea de niciuna din maladiile constatate. Prin urmare, Curtea a considerat ca fiind constatat că rănile i-au fost cauzate pe perioada detenţiei şi, deoarece Guvernul nu a prezentat nicio explicaţie despre originea lor, a fost considerat că el le-a primit în timp ce se afla în custodia poliţiei. Având în vedere gravitatea violenţelor suferite de reclamant, Curtea a statuat că el a fost supus torturii.
Curtea a mai constatat violarea art. 3 CEDO pe motiv de lipsă a unei anchete adecvate a maltratării reclamantului. Curtea a notat că independenţa procuraturii a fost dubioasă pe parcursul investigării cazului. În timp ce a iniţiat urmărirea penală, Procuratura Generală a început să facă presiuni asupra avocatei reclamantului pentru ca cauza să nu fie prezentată organismelor internaţionale. Au fost observate o serie de deficienţe a urmăririi penale, inclusiv durate semnificative de timp în acordarea asistenţei medicale reclamantului şi examinarea selectivă a probelor. Curtea a conchis că procuratura nu a depus nici un efort real pentru a investiga cazul şi a descoperi adevărul. Dimpotrivă, există indicii serioşi că procuratura a încercat să ascundă faptele şi să creeze obstacole la identificarea şi pedepsirea celor responsabili.
Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 13 CEDO combinat cu art. 3 CEDO pe motiv de imposibilitate pentru reclamant de a obţine compensaţii în urma maltratării sale de către poliţişti, din cauza anchetei inadecvate.
Curtea a acordat reclamantului EUR 45,000 cu titlu de prejudiciu moral.
În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de către dl Veaceslav ŢURCAN, avocat din Chişinău.
* * *
În cauza Buzilov c. Moldovei, reclamantul Petru BUZILOV, a fost arestat în mai 2002, fiind bănuit de comiterea infracţiunii de banditism.
Potrivit reclamantului, el a fost maltratat la secţia de poliţie din Hânceşti de către poliţişti. O mască de gaz i-a fost pusă pe cap; mâinile şi picioarele lui au fost legate la spate şi el era suspendat de o bară metalică; sârme de metal au fost puse pe urechi şi el era electrocutat în timp ce apă rece era turnată pe el. Din cauza durerii, el şi-a muşcat limba. În acelaşi timp, un poliţist îi oprea accesul aerului şi mişca sârmele de metal de la urechi la degetele de la picioare. Potrivit reclamantului, el a fost supus acestor maltratări în fiecare noapte între 30 mai şi 3 iunie 2002.
Procuratura Hânceşti şi Procuratura Generală au respins plângerile reclamantului de maltratare pe motiv de lipsă a „elementelor constitutive" a infracţiunii.
În faţa Curţii, reclamantul a invocat violarea art. 3 CEDO (interzicerea torturii), în urma maltratării sale de către ofiţerii de poliţie şi pe motiv de lipsă a unei anchete adecvate a maltratării sale.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO în urma maltratării reclamantului de către ofiţerii de poliţie, menţionând că reclamantul a fost supus torturii, şi violarea art. 3 CEDO pe motiv de lipsă a unei anchete adecvate a maltratării reclamantului.
Curtea a acordat reclamantului EUR 30,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 500 cu titlu de costuri şi cheltuieli.
În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de către dl Mihai CEBOTARI şi dra Eugenia BUZILOV.
