Agravarea constantă a situaţiei demografice şi prognozele privind evoluţia acesteia pe termen scurt şi lung, creează riscul privind colapsul actualului fond public de pensii, dacă nu vor fi întreprinse acţiuni consecvente în vederea dezvoltării sistemului de pensii multi-pilon, constată analistul economic Adrian Lupuşor de la Expert-Grup într-o analiză a politicilor publice prin care se evaluează fezabilitatea dezvoltării în Moldova a unui sistem multi-pilon de pensii.
Reforma sistemului de pensii a fost îngheţată in 2002 din motive politice
Reforma sistemului public de pensii a început în 1999 şi care a avut drept scopuri majore trecerea la principiului de asistenţă socială, corelarea contribuţiilor sociale cu mărimea pensiei, iar cea mai sensibilă prevedere a fost majorarea graduală a limitei de vârstă la pensionare. Din motive politice, aceasta din urmă a fost îngheţată în 2002 la nivelul 57 ani pentru femei şi 63 ani pentru bărbaţi, iar actualul sistem public de pensii a deveni un hibrid incorporând mai multe elemente sedimentate din sistemului de tip sovietic.
Sistemul de pensii din R. Moldova este cel mai ineficient şi vulnerabil din Europa
Pensia medie pentru limita de vârstă este cea mai mică din Europa (666,3 lei/lună), care acoperă puţin peste minimul de existenţă a pensionarilor (58,4%). Prin urmare, în condiţiile în care cota contribuţiilor sociale (29%) este relativ înaltă, iar ponderea cheltuielilor din bugetul de asigurări sociale de stat depăşeşte 10%, actualul sistem public de pensii subminează fundamental principiul echităţii sociale. Astfel, nivelul pensiei constituie doar 26% din salariul medie pe economie - cel mai mic din Europa - ceea ce relevă incapacitatea sistemului public de pensii de a asigura o corelare justă dintre contribuţiilor plătite de persoanele economic active şi pensiile obţinute de acestea în perioada post-activă. Mai mult ca atât, o simulare conform căreia se stopează plata contribuţiilor sociale denotă că fondul public de pensii îşi va putea onora obligaţiunile doar pentru primele 1,5-2 luni, după care va colapsa (în alte state europene această perioadă este de peste 10 ori mai mare).
Ameninţările majore pentru fondul public de pensii
Evoluţiile economice și demografice din ultimii ani au creat situaţia în care pentru întreţinerea unui pensionar lucrează aproximativ un angajat, în timp ce în mediu în UE acest raport constituie 4:1. O presiune atât de înaltă asupra populaţei economic active expune fondul public de pensii la riscurile de colaps în urma continuării îmbătrânirii populaţiei şi diminuării ratei de ocupare. Totodată, atingerea vârstei de pensionare a persoanelor născute după cel de-al doilea război mondial în următorii 2-3 ani va spori substanţial presiunile asupra fondului public de pensii, iar onorarea obligaţiunilor sale faţă de pensionari va deveni din ce în ce mai problematică.
Experienţa internaţională sugerează implementarea sistemului de pensii private
Este important să înţelegem că sistemul redistributiv de pensii (PAYG), prin definiţie nu poate asigura un nivel de trai decent la bătrâneţe, fiind elaborat în scopul asigurării unei pensii minime de supravieţuire pentru persoanele pensionate. Prin urmare, potrivit experienţei internaţionale, în vederea asigurării unui nivel al pensiei cel puţin apropiat de cel al veniturilor obţinute în perioada activă a vieţii, fondul public de pensii (pilonul I) trebuie susţinut prin implementarea şi dezvoltarea pilonilor adiţionali (II şi III) ai sistemului de pensii (pensiile private). Totodată, nu există stat în care sistemul de pensii private să fie dezvoltat în lipsa pârghiilor fiscale stimulatorii (deductibilitate fiscală) atât pentru administratorii fondurilor, cât şi pentru potenţialii beneficiari.
