"M-a sunat si m-a indemnat sa intru la guvernare impreuna cu Voronin", declara presedintele Partidului Popular Crestin Democrat de la Chisinau, Iurie Roşca. Preşedintele PPCD vorbeste in exclusivitate pentru ZIUA despre misterul "mainii de ajutor" data de Basescu lui Voronin in 2005.
Domnule Iurie Rosca, recent presedintele Traian Basescu a afirmat public ca in 2005, dupa alegerile parlamentare din Republica Moldova, a contribuit la alegerea lui Vladimir Voronin in functia de sef al statului. Sunteti una dintre persoanele implicate in contextul complicat al acelui moment din 2005 si inca o persoana care a devenit astazi, impreuna cu PPCD, victima unei optiuni. Optiunea sustinerii lui Voronin.
Ne puteti spune acum in ce fel a contribuit Traian Basescu la realegerea lui Voronin, din cunostintele dvs, pentru ca, din cate stiu, in 2005 comunistii au fost cei care au fost sustinuti de Vest, inclusiv si mai ales de Romania?
Da, este adevarat, domnul presedinte Traian Basescu a fost foarte activ si insistent in acea perioada pentru a-l reinstala pe Vladimir Voronin in functia de presedinte. Asa cum au facut-o si alti lideri occidentali. Dar ca sa fie mai clar de ce occidentalii l-au sustinut atunci pe Voronin este cazul sa ne amintim de ultima saptamana a lunii noiembrie 2003. A fost un moment de maxima tensiune politica, provocat de Kremlin, care a incercat sa anticipeze summit-ul OSCE de la Maastricht, summit programat pentru zilele de 1 si 2 decembrie al acelui an. Rusii au vrut sa realizeze un blitz-krieg diplomatic si sa-i puna pe occidentali in fata faptului implinit prin promovarea asa-numitului Memorandum Kozak. Esenta acestui document politic care tintea interesele geostrategice ale Moscovei consta in anexarea partii basarabene a Republicii Moldova prin alipirea malului drept al Nistrului la malul stang, nu prin reintegrarea Transnistriei in spatiul constitutional al intregului stat.
Consilierul si trimisul special al presedintelui Putin, Dmitri Kozak, a stat cam o saptamana la Chisinau. Presedintele Rusiei si-a anuntat vizita la Chisinau pentru a asista la ceremonia de semnare a unui document politic intre Voronin si Smirnov. Acest document prevedea printre altele legalizarea prezentei militare ruse pana in 2020, crearea unui parlament bicameral, una dintre camere urmand sa fie controlata de separatistii de la Tiraspol, inclusiv acordarea dreptului de veto in chestiuni de politica interna si externa pentru deputatii de dincolo de Nistru, rezervarea de locuri in conducerea Guvernului, dar si in fiecare minister la nivel de viceministru, exact la fel si cu sistemul judecatoresc. Practic intreg procesul decizional al autoritatilor centrale de la Chisinau urma sa treaca sub controlul Moscovei prin intermediul acestui plan. Atunci PPCD a organizat ample demonstratii de protest, iar Voronin a renuntat in ultimul moment sa semneze Memorandumul Kozak, Putin fiind nevoit sa isi contramandeze vizita la Chisinau.
Mereu alaturi de Voronin
Practic, din acel moment Voronin a intrat intr-un aparent conflict cu Moscova. Cum s-a rasfrant aceasta situatie asupra alegerilor din 2005?
Simplu de tot. In Parlament au intrat subiecti electorali: Partidul Comunistilor, care facuse turnura din noiembrie 2003 si semnase Planul de Actiuni UE-RM chiar in preajma alegerilor (21 februarie 2005), Blocul "Moldova Democrata" (BMD) reprezentand opozitia prorusa, sprijinita fatis de Kremlin (printre fruntasii acelui conglomerat de o singura folosinta erau Serafim Urechean, Dumitru Diacov, Vladimir Filat, Dumitru Braghis etc.) si PPCD, care reprezenta opozitia prooccidentala.
Care a fost miza postelectorala din 2005?
Miza occidentalilor a fost sa se evite o criza politica, dizolvarea Parlamentului si o noua campanie electorala, iar miza rusilor, dimpotriva, sa provoace aceste alegeri pentru a-l pedepsi pe Voronin, a-l elimina de la putere si a-si instala exponentii in fruntea ierarhiei statale. Acestia erau concentrati in BMD, dar cine era pregatit sa fie instalat la postul de presedinte al tarii, Serafim Urechean, Petru Lucinschi, fostul sef al statului sau acolitul acestuia, Valeriu Pasat, fost sef al serviciilor speciale moldovenesti cu puternice conexiuni la cele rusesti, nu putem sti cu exactitate. Asadar, alternativa era clara. Urma sa alegem intre o "revolutie", inspirata de la Moscova si alegerea lui Voronin, intrat insa in dizgratia fostilor sai protectori din cauza respingerii Memorandumului Kozak si a reorientarii politicii externe spre UE.
Voronin a fost sustinut fatis pe ultima suta de metri in campania electorala de atunci de Viktor Iuscenko, Mihail Saakasvili si Traian Basescu, cei trei lideri regionali "portocalii" si pro-vestici. Dar ce s-a intamplat dupa alegerile parlamentare din 6 martie si pana la alegerea lui Voronin in 4 aprilie 2005?
La 7 martie 2005 eu am convocat o conferinta de presa in care am dezvaluit scenariul inspirat din exterior de destabilizare a situatiei politice din tara prin provocarea de demonstratii de masa, care sa se soldeze cu violente si cu rasturnarea prin forta a puterii de stat. Valeriu Pasat mi-a propus personal, in repetate randuri, bani pentru organizarea demonstratiilor de masa contra lui Voronin. Atunci acest scenariu a putut fi zadarnicit, iar gruparea lui Urechean, care urma sa iasa in strada dupa ce ar fi iesit PPCD, au fost nevoita sa renunte.
Interesul comun
Si care a fost reactia lui Basescu in acea situatie. Ce spuneti ca a facut, concret, presedintele de la Bucuresti?
A facut ce a facut si Mihail Saakasvili, de pilda. Saakasvili m-a invitat la Tbilisi, unde am discutat cum sa depasim criza de la Chisinau. Atunci am avut si o conferinta de presa comuna in capitala Georgiei, la palatul prezidential, o onoare deosebita, Saakasvili fiind sef de stat, in timp ce eu eram simplu deputat si presedinte de partid. Pana atunci, insa, la Chisinau sosise de la Kiev fostul congresman american John Conlan, pe care l-am cunoscut in capitala Ucrainei in toamna lui 2004, in timpul "Revolutiei Portocalii". John Conlan a adus argumente grele in favoare votarii lui Voronin.
O alta personalitate importanta care a sosit la Chisinau in acele zile a fost Antanas Valionis, Ministrul de Externe al Lituaniei. Am avut si cu el o discutie indelungata, analizand toate aspectele situatiei din regiune. Revenind de la Tbilisi, am fost sunat de domnul presedinte Traian Basescu. Domnia sa m-a indemnat sa intru la guvernare impreuna cu domnul Vladimir Voronin. I-am spus ca domnul Voronin nu ne invita la guvernare, ci vrea din partea noastra doar sa votam pentru candidatura sa la functia de sef al statului. Insa domnul presedinte Traian Basescu a insistat, sustinand ca este in interesul comun al Moldovei si al Romaniei, ca si in interesul cursului prooccidental al tarii...
Deci ati vorbit la telefon. Inregistrarea trebuie sa existe pe undeva. Puteti sa ne spuneti ce s-a pus in discutie in acea conversatie in schimbul votului pentru Voronin? Nu cumva promovarea dumneavoastra in functia de presedinte
al Parlamentului?
Ei bine, nu am vorbit niciodata pana acum public despre asta. Nici nu cred ca e asa de important acest episod. Ideea a plecat de la Tbilisi de la Mihail Machavariani, vicepresedinte al Parlamentului georgian, prieten bun cu mine care a formulat primul aceasta idee si i-a spus-o si lui Mihail Saakasvili. Presedintele Saakasvili urma sa vorbeasca si cu Viktor Iuscenko, dar si cu Traian Basescu, sa sustina aceasta idee si sa il convinga pe Vladimir Voronin sa ma accepte pentru functia de speaker - presedinte al Parlamentului. In discutia telefonica cu domnul presedinte Traian Basescu a venit vorba si despre asta. Dumnealui s-a aratat foarte entuziasmat de idee si a spus ca va lua imediat legatura cu Mihail Saakasvili si Viktor Iuscenko, pentru a-l convinge impreuna pe Voronin. Urma sa luam legatura din nou la telefon, dar, din pacate, nu am mai reusit.
Si ce s-a intamplat dupa? A mai intreprins ceva in acest sens Basescu? L-a sunat pe Voronin?
Nu stiu. Am inteles ca domnului Voronin nu i-a suras ideea, domnia sa avand propria candidatura pentru postul respectiv.
Pe Marian Lupu, adica. Cel care la distanta de patru ani se preface ca "il tradeaza" pe Voronin, devine "democrat" - vreme de doua luni -
si acum este un viitor posibil sef de stat. Conform strategiilor clasice rusesti. Atunci Voronin a mizat pe Lupu pe care l-a vazut drept cel mai potrivit, mai de nadejde, pentru planurile sale viitoare. Ce credeti?
Eu nu am avut nici un regret sau frustrare in legatura cu decizia lui Voronin de atunci. Tara era in prag de dezastru, nu era cazul confruntarii pe tema rangurilor. Iar cine nu a inteles atunci ce ni se pregatea, a vazut la distanta de patru ani. Cui nu i-a placut ziua de 4 aprilie 2005, cand a fost votat presedintele Voronin si s-a evitat un dezastru, n-are decat sa se entuziasmeze de ziua de 7 aprilie 2009, cand s-a atins un alt prag de criza care ar fi putut avea consecinte incalculabile. Apropo, din punct de vedere politic etapa de criza de la Chisinau inca nu s-a incheiat, sa dea Dumnezeu sa fie depasita cat mai repede.
Conspiratorul lui Basescu
Sa revenim la momentul de dinaintea votului dat de PPCD pentru Voronin. La distanta de patru ani, cum vi se pare acum rolul presedintelui Romaniei?
Eu cred ca domnul Basescu a avut o atitudine corecta atunci, intr-o situatie limita care se crease la Chisinau. Voi mai relata un episod in premiera. Domnul presedinte Basescu si-a expediat atunci la Chisinau un trimis special care sa determine alegerea domnului Voronin. Acesta a fost domnul Dorin Iacob, la acea vreme sef al Departamentului Imagine al Partidului Democrat, un confident al sefului statului roman. Cel care m-a pus in legatura cu Dorin Iacob a fost Catalin Giosan, directorul postului de televiziune PRO TV, pe vremuri ziarist la Bucuresti, instalat la Chisinau de peste zece ani. Giosan mi-a propus sa merg la un local, "NOBIL CLUB", situat pe strada Eminescu, la intersectia cu bulevardul Stefan cel Mare, care stiam ca apartinea cuiva dintre apropiatii domnului Voronin, pentru a avea o intalnire cu cineva trimis chiar de domnul presedinte Basescu.
Ati acceptat, banuiesc.
Am acceptat, bineinteles. La acea discutie de taina domnul Dorin Iacob mi-a transmis salutarile domnului presedinte Basescu si a insistat sa-i conving pe deputatii PPCD sa votam pentru Voronin. Tot el a insistat sa accept functia de vicepresedinte al Parlamentului. Eram in fata unui cumul de factori si argumente care atarnau greu, plus rugamintea personala a presedintelui Romaniei. Am optat pentru votarea lui Voronin poate si din cauza ca m-au suparat rau amenintarile cu moartea care mi-au fost adresate la vremea aceea - in cazul sustinerii lui Voronin - si insistentele unora ca Valeriu Pasat, omul lui Lucinschi si Ciubas, sa nu votam pentru Voronin.
"Am facut ce trebuia facut"
Pozitia de atunci v-a adus necazuri serioase inclusiv pierderea recenta a alegerilor. Ati fost facut chiar "Iuda". Acum, dupa patru ani - nu regretati gestul de atunci?
A fost o hotarare constienta, un risc asumat, o decizie care a concentrat dilema care se afla in fata politicianului in astfel de momente-limita. Atunci trebuia sa decid ce fac in raport cu o situatie critica ce ar fi dus poate chiar la sacrificarea tarii, dorita de forte ostile, de tip imperial. Eram pus in fata unei alegeri, a unei optiuni in care imi era clar ca pun la bataie propria imagine si sansele electorale ale partidului. Ca sa raspund direct intrebarii, in final, nu regret catusi de putin. Am facut ce trebuia facut si orice alta varianta ar fi insemnat mai raul tuturor. Desi nu am inteles pana azi de ce doi dintre cei mai apropiati oameni ai sefului statului roman au avut atitudini cel putin stranii.
Iacob si Plesu, atitudini ciudate
La care dintre confidenti va referiti? La cel care v-a invinuit atunci ca ati fi inventat convorbirea telefonica cu Basescu sau la cel care v-a confirmat ca aveti liber sa pomeniti de convorbire?
Povestea a fost destul de urata si ambii confidenti ai domnului Basescu au avut un comportament ciudat. Si Andrei Plesu, si Dorin Iacob. Incurcaturile cu cei doi angajati ai Cotroceniului s-au intamplat imediat dupa ce am votat pentru Voronin. Sigur, opinia publica a fost uimita si chiar scandalizata de decizia noastra. Pentru a lamuri lucrurile, m-am gandit sa il intreb pe domnul Basescu daca pot sa fac trimitere la discutia avuta cu domnia sa. Si cum era practic imposibil sa il gasesc la telefon, am apelat telefonic la trimisul dansului Dorin Iacob, care, dupa misiunea indeplinita, era deja la Bucuresti. L-am sunat si l-am intrebat: "Dorine, uite, diseara urmeaza sa merg la un talk-show la PRO TV, cu Lorena Bogza. Pot sa fac trimitere la discutia cu domnul presedinte?" Dansul a raspuns fara ezitare ca da. Atunci l-am rugat sa ia totusi legatura cu domnul Basescu si doar daca presedintele va permite, eu voi face trimitere la el. In dupa-amiaza aceleiasi zile am revenit cu un telefon si l-am intrebat pe Dorin Iacob daca a reusit sa ia legatura cu domnul presedinte. Dansul mi-a spus univoc si hotarat ca da si ca pot sa declar public despre indemnul sefului statului de a ne da voturile pentru Vladimir Voronin. Chiar asa am si procedat. In aceeasi seara la emisiunea "In profunzime" de la PRO TV am facut referinta, normal, si la discutia cu domnul presedinte Basescu.
Dar de ce atunci consilierul lui prezidential pentru politica externa, Andrei Plesu, a contestat la cateva zile aceasta declaratie a dumneavoastra?
Nu stiu. Nu am de unde sa cunosc fineturile cremei politicii de la Bucuresti. Am fost si eu uimit sa aud ca doar la cateva zile de la emisiune o personalitate de talia lui Andrei Plesu, fost Ministru de Externe, a spus un neadevar, dezmintind intr-o maniera descalificanta pentru dansul faptul ca presedintele Basescu a avut acea conversatie telefonica cu mine. As putea admite ca Dorin Iacob nu l-a consultat pe presedintele Basescu atunci cand mi-a zis ca a vorbit cu acesta. As putea crede ca presedintele Traian Basescu nu l-a informat pe Plesu asupra acelei conversatii. Asa sau altfel, in urma acestei tarasenii, a reiesit ca cel care minte as fi eu. Bun, astea-s lucruri consumate, Dumnezeu sa ne judece pe toti dupa fapte.
Totusi, ati tacut pana acum. Inteleg motivele, partial. Ulterior cei doi consilieri ai sai au fost dati afara. Poate au avut si ei partea lor de vina pentru ca ati avut de suferit in urma acestei intamplari. Insa de ce nu i-ati cerut explicatii, in particular, presedintelui Basescu?
Eu am incercat de mai multe ori sa ajung la domnul presedinte Basescu, dar nu pentru a-i reprosa ceva. Dorinta mea era sa contribui la evitarea unor tensiuni inutile dintre Bucuresti si Chisinau. N-am avut ocazia unui dialog direct nici cand a fost la Chisinau, si nici pe la intalnirile de la reuniunile internationale in cadrul Partidului Popular European, unde ne strangeam formal mainile. De ce, nu stiu. Pot doar sa presupun cine a avut grija sa blocheze comunicarea mea cu domnul presedinte Basescu. Sunt destui ne-prieteni ai Romaniei si ne-romani care graviteaza in jurul Cotrocenilor. Si cred ca as fi putut veni cu niste sugestii care ar fi permis evitarea unui razboi diplomatic intre Bucuresti si Chisinau. Intentiile noastre bune au ramas doar intentii, iar dialogul a fost imposibil de construit.
Tinte in razboiul Rusiei
Dar nu credeti ca dialogul dintre cele doua capitale a devenit conflictual mai ales din cauza lui Voronin, in ultima perioada, cea de dupa transa de vin, cantecul si dansul din Piata Constitutiei de la Bucuresti?
Eu cred ca s-a gresit din ambele parti. O a treia parte a castigat din escaladarea acestui conflict si tot aceasta a treia parte, cred eu, este si autoarea din umbra a conflictului artificial intre Bucuresti si Chisinau. Suntem tinte in razboiul non-militar, dar totusi un razboi in toata regula, informational, economic si politic, pe care Rusia il poarta de mai multa vreme impotriva noastra. Iar unul dintre instrumentele preferate este provocarea unor conflicte regionale artificiale, alaturi de stimularea unor stari de instabilitate interna continua.
Actul de la 4 aprilie 2005 a fost un fel de replica data Rusiei de catre Ucraina, Georgia si Romania " cu ordin de la americani, cei care au dat cu vopsea oranj in intreaga zona, la acea perioada. Atunci pe Voronin l-au votat, alaturi de comunisti, deputatii care reprezentau trei partide si anume Partidul Popular Crestin Democrat, Partidul Democrat condus de Dumitru Diacov si Partidul Social-Liberal condus de Oleg Serebrian, cei care fac pe "pro-occidentalii" de azi si cei de care nu se mai ia nimeni din presa "revolutionara". Ultimele doua intre timp au fuzionat, iar Vladimir Filat, care a votat si el alaturi de noi, s-a desprins de Diacov si si-a creat propriul partid. Si Marian Lupu, proaspatul presedinte al Partidului Democrat, condus pana mai ieri de Diacov, a votat alaturi de noi. Dar "o anumita parte a presei", ca sa-l citez pe domnul Ion Iliescu, dar exact opusa celei la care s-a referit dansul, a avut grija sa singularizeze si sa demonizeze PPCD si pe Iurie Rosca timp de patru ani, pentru acel vot. E interesant ca au excelat in acest razboi mediatic contra PPCD tocmai structuri media finantate sau legate de Bucuresti, la prima vedere, dar si de Budapesta si Moscova. Deci, am putea presupune ca cine plateste, acela comanda muzica.
Vopsea oranj peste tot
Iurie RoSca: "Actul de la 4 aprilie 2005 a fost un fel de replica data Rusiei de catre Ucraina, Georgia si Romania - cu ordin de la americani - cei care au dat cu vopsea oranj in intreaga zona, la acea perioada. Atunci pe Voronin l-au votat, alaturi de comunisti, deputatii care reprezentau trei partide: PPCD, PD - condus de Dumitru Diacov si PSL condus de Oleg Serebrian, cei care fac azi pe pro-occidentalii."
Sursa: Ziua
