Fostul premier al Republicii Moldova spune că va rămâne în România după plecarea din managementul Rompetrol, nefiind interesat de o carieră politică în statul de peste Prut. În schimb, acesta spune că va reveni la conducerea fondului de investiţii pe care îl deţine, cu un capital de zeci de milioane de euro la dispoziţie. Economia românească, spune el, va atinge punctul de minim la finele anului, apoi va începe să îşi revină.
Îmi reactivez oficiile din Moscova, Chişinău, Bucureşti, mai nou-Viena, dar vreau să trăiesc până la urmă experienţa de la Bucureşti, în sensul revenirii în spaţiul românesc. Îmi aduc familia, băiatul la practică în România. El studiază în Anglia, dar l-am adus la practică în România, ca sa-l fac român. Pentru că el ştia de România doar din mass-media engleză: ţigani, hoţi, urâţi, şi acum el descoperă România şi este foarte fascinat. Oameni foarte simpatici, o ţară foarte frumoasă, foarte primitoare. Acesta e tot un proiect de-al meu: să îi fac pe copiii mei români.
Politică în Republica Moldova nu se pune problema..
Nu. Le mulţumesc celor care pe bloguri au făcut o mişcare întreagă pentru Sturza preşedinte. Sturza are doar un singur vis: ca Moldova să devină o ţară democratică, modernă, şi compatibilă cu Europa, şi integrată odată în Europa.
Ce veţi face dumneavoastră în continuare, pentru că se spunea că vreţi să candidaţi la preşedenţia Republicii Moldova?
Planurile mele pe viitor sunt strict legate de activitatea de business. Eu am un principiu fundamental care m-a ajutat să supravieţuiesc anii aceştia: nu confundăm activitatea politică cu cea economică. Ori cu una, ori cu alta. Dacă încerci să faci şi una şi alta, în primul rând te compromiţi, credibilitatea e cu totul alta, şi în al doilea rând, nu izbuteşti. Sunt lucruri, business-uri total diferite. Eu vreau să mă ocup de afacerile mele personale, care, să spun sincer, în ultimii ani au fost pe planul doi, pentru că a fost Rompetrol pe primul plan. Eu voi reveni în managementul unui fond de investiţii private, care are operaţiuni în mai multe ţări, şi necesită implicarea mea personală, eu aş fi vrut să fiu proactiv în investiţiile pe care le face fondul, să am şi drepturi acţionariale, şi posibilităţile de exit. În al doilea rând, bineînţeles că noi avem foarte multe planuri cu Dinu Patriciu, cu partenerii noştri tradiţionali. Patriciu cu planurile şi ideile lui de câteva ori ne-a cheltuit toţi banii. Pe Patriciu nu e neapărat nevoie să îl înţelegi, e important să îl urmezi. Merg pe proiectele cu Dinu Patriciu, şi nu în ultimul rând, câteva proiecte sociale, inclusiv fundaţia familiei. Aş fi vrut să ma axez pe proiectele de caritate şi asistenţă socială în Republica Moldova.
În ordine, despre ceea ce aţi spus. Despre ce fond este vorba şi ce fel de investiţii face?
Fondul de investiţii nu este mare, dar este 100% controlat de mine, actualmente are investiţii financiare, şi investiţii în companii mici şi medii, fără pachete de control, deocamdată. E foarte diversificat, deci nu putem spune că avem o strategie clară, mai ales că criza a adus mari fluctuaţii. Începând de la mass-media, şi astăzi vorbim de servicii, sistemul financiar, şi multe altele. Dar urmează în septembrie-octombrie, când eu voi reveni în conducerea fondului, cu comitetul investiţional, să apreciem strategia, structurile, direcţiile de investiţii. Poate că o să atragem capital adiţional, şi este o poveste mai complicată, doar din interiorul parteneriatului pe care îl am cu Dinu Patriciu şi cu alţi doi-trei amici de-ai mei.
Eu aş fi vrut în primul rând să văd un potenţial de investiţii în zonele pe care le cunoaştem noi, România, Republica Moldova, CSI, unde mai sunt foarte multe posibilităţi.
Până în acest moment, fondul are investiţii şi în România?
În România doar una-două, mici. Dar suntem într-o perioadă activă pentru câteva investiţii care au inclusiv activele în România.
În ce arii?
Nu e secret. Real-estate, retail, servicii.
Puteţi să îmi spuneţi exact despre ce e vorba?
Vedeţi interiviurile lui Dinu Patriciu. Urmăriţi atent interviurile lui Dinu Patriciu.
În ce business-uri sunteţi partener cu Dinu Patriciu?
Eu am oferta generoasă a lui Dinu Patriciu de a investi în toate, de a participa în toate..
Dar bineînţeles că eu am şi părţile mele separate. Spre exemplu, în Republica Moldova am multe investiţii mici pe care acum le consolidez sper că în alte condiţii economice. În Ucraina, Rusia. Poate că şi în pieţe mature, cum ar fi Europa, sunt foarte multe oportunităţi acum, în pieţele mai mature, mai bine structurate, Germania, Austria, dragoste mai veche a mea.
O spun cu certitudine: sunt cam săturat de ceea ce se numeşte petrol.
Ca să fim realişti-da, industria mai are capacitate de a genera valoare adăugată, dar nu m-am căsătorit cu rafinăriile.
Ce fonduri aveţi disponibile pentru investiţii?
Fondurile nu sunt de genul miliardelor, dar sunt de genul zecilor de milioane de euro.
Ce avere aveţi?
Îndeajuns.
Aţi spus că aveţi disponibile câteva zeci de milioane de euro pentru investiţii. Sunt ai dumneavoastră?
Eu niciodată nu am pretins să fiu în listele Forbes. Mai ales că eu ştiu din interior că e un lucru de orgoliu. În plan personal am tot ce mi-aş dori eu şi familia mea, şi cred că sunt destul de modest. În alte planuri, vă reconfirm că am posibilităţi de a gestiona afaceri de ordinul zecilor, poate sutelor de milioane de euro.
Şi băncile mai dau bani?
Băncile sunt pline de lichiditate, dar stau foarte prost la capitolul încredere şi proiecte fezabile, din punctul lor de vedere.
E clar că dacă ar fi un leverage care a fost înainte de criză, aş spune că fondurile mele sunt disponibile la sute de milioane, dar acum pot să contez doar pe resursele proprii, şi sunt foarte puţin în măsură în suportul băncilor. Dacă va reveni la normalitate, atunci putem să vorbim în doi trei ani de sute de milioane investiţii.
Şi totuşi foarte multă lume preferă să stea pe cash în momentul ăsta, să nu facă mişcări. E un moment bun pentru investiţii?
Extraordinar de bun, fantastic de bun. Este o oportunitate care cred că a mai fost doar în '90, când s-a început tranziţia de la economia planificată, la aceasta. Nu numai că s-au devalorizat foarte mult, au revenit la normalitate, la nişte preţuri normale, acum, în condiţiile unei situaţii disperate de lichidităţi, foarte mulţi investitori sunt gata la parteneriate în condiţii mult mai realiste. Noi am vândut Rompetrol cu 13,5 ori EBITDA.
Asta a fost recordul mondial, şi nu se va repeta niciodată. Aceasta a fost ultima tranzacţie pe plan mondial la o asemenea cotaţie, şi a fost absolut fair în condiţiile de atunci. Acum se vinde la 1-1,5 ori EBITDA. Acum e momentul de a-ţi băga lichidităţile în betoane, şi în fiare, dacă doreşti. Dacă rămâi speculant, rişti să mănânci tot inflaţia.
Dar iarăşi, nu cumpăr betoane. Pentru că betoanele costă scump. Cumpăr business-uri. Pe care le restructurez, le refinanţez şi aştept creşterea.
Daţi-mi un exemplu de business, nu neapărat cu nume, ci cum ar arăta acest business, şi când credeţi că piaţa o va lua din nou în sus?
În real-estate au fost foarte mulţi înainte, au fost fondurile care s-au listat la Londra, sau pe alte burse, au fost strânşi bani de la investitorii privaţi, şi managementul a tăiat şi a spânzurat.
Trebuie să schimbăm un pic lucrurile acestea. Trebuie să vină proprietarul real. Astăzi cine are lichiditate, poate să cumpere acele fonduri, pentru că acei manageri de fonduri sunt destul de cinici, care au dus în mare probleme acţionarii mici şi medii, şi acum caută şi ei soluţii de a-şi păstra faţa. Acum există posibilitatea, la preţuri destul de rezonabile, luând în considerare şi împovărarea cu datorii a fondurilor respective, s-ar putea cumpăra fondurile, restructura datoria, introdus un management orientat spre acţionar, nu spre interesele managerilor, am văzut din aceştia sute în ultimul an, o clasă mai parazitară şi mai cinică decât cei care au strâns banii, prin tot felul de instrumente financiare, de la tot felul de mici acţionari şi au gestionat în interese lor proprii foarte corupte, clasa asta trebuie eliminată. Trebuie să vină proprietarul care gestionează.
Dacă vine Dinu Patriciu într-un fond sau altul, el nu o să mai dea voie ca managerul să mai facă ce ai ei între ei; bonusuri, equity option. Şi atunci eficienţa creşte foarte mult.
Acesta e un fenomen pe care criza ni-l deschide nouă, oamenilor de afaceri. De a deveni proprietar real al activelor. Şi asta se referă la tot, şi la bănci, şi la alte lucruri. Pentru că au fost structuri enorme între managementul arogant, corupt, şi proprietarul real al activelor.
Şi când credeţi că piaţa o va lua din nou în sus?
Piaţa va avea o corecţie brutală, pentru că prea mare a fost euforia. Elementele fundamentale nu demonstrează nimic din creştere. În acelaşi timp, aţi văzut că a crescut cu 30-40 de procente piaţa equity, care este în mare măsură un lucru emoţional. Deşi Soroş scria acum câţiva ani într-o carte că nu a încercat să analizeze piaţa din punct de vedere matematic. Este mai mult un fenomen psihologic. Exact acelaşi fenomen se întâmplă şi acum. Piaţa a crescut, pentru că cineva a vrut să crească piaţa, inclusiv micii investitori.
Va fi o corecţie brutală, care, eu cred că treptat, începând cu sfârşitul anului acesta va creşte. Niciodată nu va reveni la parametri care au fost. Inclusiv dinamica de creştere, şi asta se referă în primul rând la real-estate. Nu va mai fi nebunia aceasta de creştere exponenţială a preţurilor la terenuri. Va fi o creştere cu mult mai realistă.
Deci spuneţi că pentru economia românească punctul de minim va veni undeva la sfârşitul anului?
Sper că da. Cred că da.
România totuşi este o economie de piaţă funcţională. Şi ea se va autoaşeza. Nu va depinde de priministru sau ministrul economiei, care poate că nici habar nu au ce se întâmplă. Ştiţi un lucru care îmi aduce foarte mult optimism?
Întâlnirile şi discuţiile cu oamenii simpli, micii antreprenori, cu şeful unei agenţii de bancă, ce îmi spune că în comparaţie cu începutul anului, acum vin clienţii.
Uitaţi de stat, uitaţi de Boc, uitaţi de promisiunile electorale. Apucaţi-vă de treabă. Aveţi timp, faceţi-vă curăţenie în curte. Aveţi timp, duceţi-vă la piaţă şi vindeţi-vă producţia. Şi nu aşteptaţi nimic de la guvern.
Unde găsiţi aceşti manageri?
Se găsesc. După câteva deziluzii fundamentale cu managerii occidentali, nu vreau să spun nume, vedeţi organigrama de odinioară de la Rompetrol, eu consider că noi avem un potenţial destul de bun în zonă. Fie în Republica Moldova, fie în România. Au şcoală, sunt altă generaţie, sunt mai tineri, mai dinamici, absolut ok.
Sunt scumpi, se găsesc greu în momentul acesta?
Bine, acum fiecare se gândeşte totuşi să îşi păstreze locul, pentru că nu mai este dinamica forţei de muncă, sau flexibilitatea care a fost cu un an doi, în urmă. Dacă nu are ceva în mână, nu aş recomanda la nimeni să se aventureze în orice proiect.
Nu mai sunt atât de scumpi. Aici e totul o reaşezare la normalitate.
Ce ofertă acceptă un manager acum, versus ce ar fi acceptat în urmă cu un an?
La jumătate. Plus, eu am o strategie, pe care am preluat-o de la Patriciu: îi dau participarea, din start. Până la 10% din afacere. Am avut şi deziluzii: că indiferent cât îi dai, fură.
Bine. Sunt deştepţi, sunt capabili, dar nu au mai trăit crize. Se descurcă?
Cum n-au trăit? La noi genetic criza e în sânge! Să fim serioşi! Duceţi-vă să vedeţi cum trec criza germanii. Noi genetic suntem predispuşi să trecem de criză.
Şi au experienţă în Republica Moldova? Am fost in Chisinau acum 6-7 ani şi diferenţa faţă de Bucureşti era foarte mare.
Da, bineînţeles că există o mare discrepanţă între ceea ce s-a întâmplat în ultimii zece ani în România şi Republica Moldova. România a mers foarte dinamic înainte, la toate compartimentele, inclusiv economic şi la factorul uman. Republica Moldova are chiar stagnare în multe domenii.Dar sunt şi acolo mulţi băieţi ingenioşi, cu şcoală bună, care au posibilităţi de a gestiona afaceri mari. Puteţi găsi moldoveni peste tot în Europa, în spaţiul CSI, conducând companii mari, intermediând afaceri mari. Aşa e soarta unui popor mic - el nu a avut posibilitatea naturală să se dezvolte. Trebuie să lupte. Popoarele mici de obicei cunosc câteva limbi, sunt ambiţioşi la învăţătură, ambiţioşi la cariera şi aşa mai departe. Deci aici este un lucru bun.
Sursa: The Money Channel
