În ultimele săptămâni în presă au apărut mai multe interviuri cu liderii partidelor din cadrul Alianţei pentru Integrarea Europeană, în care aceştia emit diferite ipoteze şi idei asupra unor ministere care ar trebui lichidate sau create în cadrul noului Guvern. Acest comentariu încearcă să privească într-o lumină critică iniţiativele lansate.
După ce în interiorul Alianţei pentru Integrare Europeană au început discuţiile vizavi de structura şi priorităţile viitorului Guvern, în presă au apărut (sau au fost „picurate"?) o serie de idei vizavi de numărul optimal de ministere care ar trebui să existe şi cu ce ar trebui acestea să se ocupe. Probabil că unele dintre aceste idei au fost lansate în mod intenţionat pentru a testa opinia publică şi a comunităţii de experţi. În asemenea caz, sperăm ca acest comentariu să fie util. Totuşi comentariile şi analizele ar fi fost mult mai utile şi mai la subiect dacă discuţiile din interiorul Alianţei ar fi derulat într-o transparenţă mai înaltă. Analiza de mai jos nu pretinde la exhaustivitate, dar încerca să privească mai critic unele „iniţiative ministeriale". Să le luăm pe rând.
Crearea Ministerului Tineretului. Aceasta este una dintre cele mai curioase propuneri, care a fost lansată chiar cu puţin timp înainte ca să înceapă discuţiile formale în interiorul Alianţei. Dar pe cât de neaşteptată, pe atât şi de inutilă, este această propunere. Noi nu vedem în mod clar care este spectrul de probleme de politică publică pe care acest minister ar urma să le rezolve. Este tineretul o categorie social importantă din punct de vedere numeric? Da, dar dacă pornim de la acest principiu ar trebui să organizăm un minister al mamelor, altul al taţilor, unul al copiilor şi unul al persoanelor în etate. Experienţa unor ţări din regiune arată că asemenea ministere ale tineretului ajung până la urmă nişte banale ministere de propagandă, de „reciclare a fondurilor" şi de „lucru cu masele". Se confruntă tineretul cu probleme deosebite? Da, mai ales la vârsta de 16-25 de ani - integrarea dificilă pe piaţa muncii, lipsa banilor pentru procurarea unei locuinţe, drogurile şi alcoolul - dar se pare că există un Minister al Economiei, unul al Protecţiei Sociale, altul Sănătăţii, şi care prin definiţie lucrează cu toată şi pentru toată populaţia, tineretul nefiind o categorie exclusă. Pentru a recunoaşte la nivel politic rolul deosebit pe care l-a avut (şi încă urmează să-l aibă) tinerii în schimbarea politică din Moldova, cea mai elegantă soluţie instituţională ar fi extinderea rolului actualului Minister al Culturii şi transformarea acestuia într-un Minister al Culturii, Tineretului şi Sportului. La modul ideal însă, de problematica tineretului (de altfel, ca şi de cultură, şi de sport) ar trebui să se ocupe - pe lângă înşişi tinerii - autorităţile publice locale şi regionale.
Crearea Ministerului Industriei. O altă iniţiativă „interesantă". Dacă pentru bruma de industrie pe care o are Moldova trebuie de creat un minister aparte, atunci pentru sectorul serviciilor (de 5 ori mai important ca pondere în PIB şi în ocuparea forţei de muncă) chiar ne trebuie un super-minister al serviciilor. De politicile industriale ar trebui să se ocupe un puternic Minister al Economiei şi Comerţului şi nu un minister sectorial. Iar principalul obiectiv al politicilor industriale ar trebui să fie nu promovarea în interiorul guvernului a unor interese sectoriale înguste (după cum practicau mulţi din precedenţii miniştri ai industriei), ci consolidarea competitivităţii internaţionale şi dezvoltarea tehnologică a sectorului. Apropos, Ministerul Economiei şi Comerţului ar trebui să „cureze" şi ramura industriei alimentare.
Restructurarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. După cum am mai scris şi într-un alt comentariu, suntem cu ambele mâini pentru! De fapt, la modul ideal, dacă ţara ar fi avut suficient timp şi bani, actualul minister ar trebui lichidat şi pe locul lui de creat un veritabil Minister al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Unul cu mai puţine etaje, dar cu mai multe resurse umane competente. Unul care s-ar ocupa de elaborarea politicilor agricole şi nu de aratul de primăvară sau „consolidarea terenurilor". În sfârşit, unul care ar trata egal toţi producătorii agricoli, indiferent de suprafaţa terenurilor lucrate şi de conexiunile personale cu direcţia raională agricolă.
Lichidarea Ministerului Administraţiei Publice Locale. Este o iniţiativă logică, mai ales în contextul în care actualul minister a funcţionat mai mult ca o cancelarie guvernamentală şi ca un dispecerat electoral, şi mai puţin ca un centru de gândire al politicilor de dezvoltare regionale. Dar să fim atenţi că „natura nu suportă vidul" şi dacă la modul efectiv nu va fi realizată descentralizarea administrativă noul Guvern ar putea din nou să confrunte cu necesitatea unei cancelarii/dispecerat electoral.
Crearea unui Minister al Integrării Europene. Foarte interesantă idee, dar şi aceasta ar trebui analizată în continuare. În multe ţări foste candidate la aderare la UE asemenea ministere au existat şi au funcţionat destul de bine, dar aceasta nu a fost o practică uniformă. Mai important, în acele ţări aderarea era un subiect decis în mod ireversibil la nivelul politicii externe, era o cauză acceptată de UE şi problema rămânea numai cu „internalizarea" valorilor şi politicilor europene în legislaţiile şi practicile politice din ţările respective. Însă pentru Moldova integrarea europeană încă rămâne un obiectiv care mod ireversibil trebuie să fie afirmat prin politica noastră externă. UE şi alţi parteneri din regiune încă abia urmează să fie convinşi de către diplomaţii moldoveni că ţara noastră trebuie şi poate să devină membru al UE într-un viitor nu prea îndepărtat. În acest context, nu este prea clar cum se va raporta un Minister al Integrării Europene la Ministerul Afacerilor Externe. Cel mai probabil, relaţiile dintre aceste două ministere vor fi foarte dificile şi pe alocuri chiar antagoniste. O alternativă mai viabilă ar fi crearea unei funcţii de vice-prim-ministru pe integrare europeană cu competenţe foarte înalte, iar în cadrul fiecărui minister să fie instituite şi funcţiile de vice-miniştri pe probleme europene. De asemenea, Unităţile de Monitorizare a Politicilor din cadrul ministerelor ar trebui să se ocupe la modul direct şi de preluarea acquisului comunitar în domeniul de competenţă al ministerului respectiv. Din păcate, în prezent mulţi din actualii „specialişti pe relaţii externe şi integrare europeană" din ministere se ocupă aproape exclusiv de chestiuni de protocol şi nu de integrarea europeană.
Crearea unei Agenţii pentru protecţia cetăţenilor aflaţi peste hotare. Dubioasă idee. Nu este prea clar ce anume ar trebui să facă această „agenţie a moldovenilor de pretutindeni". Cetăţenii noştri aflaţi peste hotare au nevoie în primul rând de protecţie socială, deoarece majoritatea lucrează „la negru". Legalizarea acestora şi protecţia lor socială sunt chestiuni care în comun trebuie rezolvate de Ministerul de Externe şi Ministerul Protecţiei Sociale. De asemenea, conform uzanţelor ambasadele sunt reprezentanţii recunoscuţi ai intereselor statului şi anume ele trebuie, atunci când este cazul, să se ocupe de protecţia diplomatică a cetăţenilor moldoveni. O agenţie guvernamentală cu un statut neclar nu ar avea cum să funcţioneze la modul efectiv pe teritoriul altor ţări. Iar pentru gestionarea unor situaţii excepţionale în care nimeresc cetăţenii noştri, după cum arată şi experienţa României, cel mai bine este de creat celule de urgenţă în cadrul Ministerului de Externe. Şi încă un subiect foarte important. Partidele discută despre ministere, dar aparent nu discută despre agenţiile de reglementare a pieţei (Agenţia Naţională pentru Reglementări în Energetică, Agenţia Naţională pentru Comunicaţii Electronice şi Tehnologii Informaţionale, Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei). Sau poate discută, dar publicul nu ştie. Dacă şi de început o reformare radicală şi durabilă a structurii guvernamentale, atunci şi aceste agenţii trebuie să fie parte integrantă a reformei. Agenţiile de reglementare de piaţă trebuie să devină nişte arbitri cu adevărat independenţi şi imparţiali şi nu să activeze ca extensiuni guvernamentale care apără nişte virtuale interese de stat în raport cu interesele cetăţenilor. (Expert-Grup)
