Intre anii 1991-2001 basarabenii depuneau cererile pentru redobandirea cetateniei romane la Directia Generala de Pasapoarte din Bucuresti. Potrivit informatiilor Serviciului de Comunicare Publica al Ministerului Administratiei si Internelor, in acest interval 94 916 basarabeni au reusit sa obtina pasaportul romanesc.
In anul 2002 procesul acordarii cetateniei romane a fost blocat. Nici un basarabean nu a primit cetatenia romana in acest an. Blocajul a fost probabil o consecinta a “reorganizarii” din cursul anului 2002, sarcina fiind trecuta de la Directia Generala Pasapoarte la Ministerul Justitiei.
Ministerul Justitiei s-a miscat cu mai mult talent in cursul anului 2003 cand au fost aprobate 6 (sase!) cereri de redobandire a cetateniei, venite din partea unor basarabeni.
Incepand cu 2004, Ministerul a prins la capacitate administrativa: 257 basarabeni au primit cetatenie romana in 2004 si 1317 basarabeni in 2005.
Pana in 2007 s-a acordat cetatenie romana pentru aproximativ 120 000 de persoane, conform declaratiilor actualului ministru de Externe al Romaniei.
Dupa cum afirma demnitarii de la Bucuresti, acum exista aproape 1 000 000 dosare depuse, insa la modul practic cam 22 000 dosare se proceseaza. Perioada indelungata de procesare si birocratizarea excesiva, pe de o parte loveste in demnitatea romanilor basarabeni, iar pe de alta parte afecteaza grav imaginea Statului Roman in randurile acestora. Multiplele modificari aduse pana in acest an legii cetateniei romane au avut un caracter cosmetic si nu au condus la imbunatatirea substantiala a situatiei existente.
Speculatii electorale
Cu oricata emfaza s-ar repezi politicienii sa se laude ca ling ranile istorice ale Romaniei, realitatea este oarecum alta. Multi oameni politici din valea Dambovitei speculeaza pe zona de sensibilitate creata de problema cetateniei. Folosesc metode de cabotinism politic si pe seama romanilor de peste Prut, pentru a-si intari baza electorala.
Oare nu se poate lucra fara sa se faca zarva, fara sa se speculeze?
In perioada dinaintea alegerilor parlamentare/prezidentiale se simte ca se misca ceva pe la Directia Cetatenie. E bine. Dar dupa alegeri ce facem? Ramanem cu “gestul” din declaratiile politice de a cere indreptarea unei rani istorice?
Ce zic fratii europeni?
Declaratiile presedintelui Romaniei din aprilie 2009 si ordonanta de urgenta nr.36/15.04.2009 publicata in Monitorul Oficial nr.259/21.04.2009 au starnit reactii in Uniunea Europeana (UE):
“I told my Romanian colleague about our serious concerns of the possible risks arising from adopting simplified procedures for Romanian citizenship.” – Alexandr Vondra (Cehia)
“EU institutions are appalled at Romania’s proposal to give citizenship to up to 1 million Moldovans – a project that could damage Romania’s standing inside the union.” – EUobserver
“The move, which would effectively give EU citizenship to almost a quarter of the population of Europe’s poorest state, comes amid rising tension…” – Financial Times*
Nu era altfel oare daca Guvernul emitea o ordonanta in conditiile in care ar fi purtat deja consultari cu partenerii europeni si i-ar fi convins de faptul ca intentiile Romaniei nu sunt indreptate impotriva UE (mai ales ca mai avem cazuri similare in Europa, precum Germania sau Spania)? Astfel, se rezolva problema discret, fara zarva si panica. Asadar, iar ajungem la concluzia ca problema cetateniei nu trebuie tratata electoral.
Redobandire sau recunoastere?
Ca legea cetateniei romane are betesuguri, nu mai e o noutate. Evitarea armonizarii dispozitiilor din lege cu Constitutia Romaniei inseamna azi neconstitutionalitate care miroase/aduce a hoit.
Unde-i meteahna?
Potrivit articolulului 5 alin. 2 din Constitutia Romaniei: “Cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere“. Este vorba de acel jus sanguinis (dreptul sangelui sau dreptul stramosesc) – cel care se naste din parinti cetateni romani nu are cum sa-si piarda cetatenia romana.
Interesant este un articol din legea cetateniei care releva acelasi spirit de jus sanguinis (art.34) : “Sunt si raman cetateni romani persoanele care au dobandit si au pastrat aceasta cetatenie potrivit legislatiei anterioare“. Astfel, intelegem ca romanii basarabeni nu pot fi calificati drept “fosti cetateni” si nu pot fi supusi procedurii de “redobandire” a cetateniei, pe care, in realitate, nu au pierdut-o. Lor si descendentilor lor nu trebuie decat sa le fie recunoscuta* cetatenia romana.
Mai mult decat atat, acordarea prin recunoastere a cetateniei anume cu mentinerea domiciliului in Basarabia este un aspect foarte important, dupa parerea mea, asa cum am mai afirmat si la o dezbatere publica organizata de deputatul Alina Gorghiu in Palatul Parlamentului in 20 mai 2009. Argumentul il da istoria (vezi politica Statului Roman fata de aromani si proiectele politice destinate comunitatilor aromanilor incepand cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza).
In plus, cred ca nu este suficient sa se recunoasca basarabenilor cetatenia romana. Recunoasterea cetateniei nu va rezolva problemele specifice ale etnicilor romani din Basarabia (educatie, cultura, valori). Edmund Burke spunea: “Daca sunt drepturi ale omului, atunci sa fie si drepturi ale englezului”. Asadar, aici e problema, la dreptul de a fi roman. Nu ca n-am avea probleme cu drepturile omului in Republica Moldova…
_ _
Note (*)
* “Ca fost membru al Parlamentului European, va spun sincer, am asistat de multe ori la tot felul de discutii in legatura cu mesajele care apareau prin intermediul Financial Times. Acolo, la Bruxelles, este un lucru cunoscut ca, de fapt, acest jurnal reprezinta o modalitate prin care conducerea Comisiei Europene si anumite institutii europene de la Bruxelles transmit mesaje. La noi, in Romania, se poarta formula pe surse, fara citarea totusi clara a sursei. La Bruxelles, cand CE sau alte institutii europene vor sa dea un mesaj politic, pe teme economice, fara sa fie citate, fara sa para ca venind din aceasta directie, veti citi astfel de articole“ – Titus Corlatean pentru Realitatea FM.
* recunoasterea cetateniei romane – concept pe care il gasim intr-o initiativa legislativa a deputatului Tudor Pantaru
Sursa: Blogul Andrei Savciuc
