Interlic.md

Miercuri, 26 august 2009, Guvernul Republicii Moldova şi-a dat demisia. La şedinţa de totalizare a activităţii guvernului, domnul Igor Dodon, prim-viceprim-ministru şi ministru al economiei şi comerţului a prezentat un amplu raport asupra situaţiei social-economice în perioada 2001-2009. Invocând „moştenirea grea" pe care au primit-o comuniştii când au venit la putere în 2001, implicit raportul pretinde că viitoarea guvernare ar primi de la PCRM o „moştenire mai uşoară". Cât de îndreptăţite sunt aceste afirmaţii şi cât de obiectiv este raportul prezentat?

Sunt corecte datele statistice utilizate de prim-viceprim-ministru?

Informaţiile prezentate de domnul prim-viceprim-ministru se bazează pe cele publicate de-a lungul anilor de către Biroul Naţional de Statistică. În linii mari, nu punem la îndoială calitatea acestor date. Altceva este că domnul prim-viceprim-ministru le-a prezentat într-o manieră destul de tendenţioasă, iar mass-media controlată de PCRM de-a dreptul a jonglat cu datele.
  În particular, raportul prezentat abundă în indicatori economici calculaţi în valoare nominală, deşi orice economist ştie că trebuie să opereze exclusiv cu indicatori exprimaţi în valoare reală, pentru a elimina efectul inflaţiei. Evident, atunci când un ministru al economiei şi presa aservită partidului din care el face parte doreşte să impresioneze un public puţin avizat, accentul se pune pe indicatorii nominali. În particular, presa pro-comunistă a scris că în perioada de guvernare comunistă PIB-ul ţării a crescut de 4 ori. În realitate, PIB-ul ţării a crescut de numai 1,6 ori (domnul prim-viceprim-ministru a menţionat în treacăt această creştere, dar presa nu a reţinut-o). Recalculat în dolari SUA la paritatea puterii de cumpărare, PIB-ul pe cap de locuitor în ultimii opt ani de zile în general a crescut cu numai 28%.
  Cu alte cuvinte, raportul prezintă o „realitate statistică" care diferă esenţial de „realitatea economică". Este de datoria unei instituţii analitice independente să demistifice mesajele transmise publicului de Guvernul demisionat, pentru ca cetăţenii să aibă o înţelegere mai clară a fenomenului economic din Moldova de pe parcursul ultimilor ani.

Considerente generale: evoluţia economică a Moldovei văzută „ca-n palmă"

Vom începe cu „pozitivul". Datele statistice prezentate în raportul menţionat sunt greu de combătut. Ar fi incorect să afirmăm că în cei opt ani de zile cât PCRM s-a aflat la guvernare, situaţia economică a degradat, după cum afirmă fără drept de apel mulţi analişti economici şi politicieni din opoziţie. Au fost înregistrate şi multe tendinţe pozitive, printre acestea implicarea mai activă a Moldovei în comerţul regional cu mărfuri şi servicii, dezvoltarea sectorului bancar şi atragerea băncilor străine pe piaţa locală, creşterea treptată a veniturilor populaţiei şi moderarea presiunilor inflaţioniste. În ultimii câţiva ani putem vorbi şi despre atragerea unor fluxuri mai semnificative de investiţii străine directe. Adică, majoritatea indicatorilor macroeconomici într-adevăr s-au îmbunătăţit (aici rugăm insistent presa din tabăra PCRM să nu preia doar acest paragraf din comentariul nostru).
  Dar din cauza că comuniştii văd doar „copacii macroeconomici", ei nu pot să cuprindă întreaga „pădure economică". Şi mai rău, ei se fac a nu înţelege ce anume a alimentat creşterea „copacilor". În acest context, câteva aspecte generale trebuie menţionate pentru cititorii ne-economişti:

• Raportul prezentat în ultima şedinţă a Guvernului numai constată progresele economice şi sociale şi atribuie toate meritele PCRM-ului, dar nu demonstrează careva legături cauzale. De aceea, spectatorii neavizaţi ai teatrului politic sunt lăsaţi să creadă că tot ce a fost bun în ţara aceasta în ultimii opt ani s-a datorat exclusiv PCRM-ului. Din acest punct de vedere, chiar şi primăverile au venit la timp numai datorită comuniştilor. În realitate, multe din tendinţele pozitive care s-au produs în economie, s-au produs mai degrabă în ciuda guvernării comuniste, şi nu datorită acesteia.
• Şi aici ajungem la al doilea aspect esenţial. Desigur, este vorba de emigraţie şi banii remişi în ţară de către emigranţi. Emigraţia forţei de muncă a devenit emblematică pentru imaginea ţării în lume şi a afectat fundamental coeziunea socială internă. Dar din punct de vedere economic, oportunităţile de emigraţie au fost o binecuvântare pentru cetăţeni luaţi în parte şi pentru ţară în întregime. În 2008 banii remişi de emigranţi au echivalat cu 35% din PIB, acesta fiind unul din cei mai înalţi indicatori din lume! Banii care au fost remişi de emigranţi au scos moldovenii din sărăcie, au finanţat consumul bunurilor şi serviciilor locale şi de import şi au asigurat creşterea veniturilor bugetare. „Stabilizarea" de care a vorbit domnul prim-viceprim-ministru este în cea mai mare măsură datorată emigrării. Un „succes" greu de acceptat de către PCRM.
• Creşterea economică din ultimii opt ani de zile a fost o creştere necalitativă. Începând cu anul 2004 rata de sărăcie generală nu a mai scăzut, iar în 2008 chiar a crescut. În mediul rural, după anul 2005, sărăcia a crescut constant. În pofida intenţiilor de construire a unei societăţi mai egalitare (un obiectiv firesc pentru un partid de stânga), inegalitatea veniturilor în Moldova a rămas la fel de înaltă după cum a fost şi până la preluarea puterii de către comunişti. Astfel, am avut parte de o creştere economică de care au beneficiat mai ales cei din „curtea domnească" şi nu o creştere economică social-incluzivă.
• Creşterea ponderii sectorului serviciilor în PIB şi pe piaţa forţei de muncă, mai ales în ultimii 3-4 ani, ne-ar fi bucurat enorm de mult. Numai că creşterea cotei serviciilor în PIB a fost datorată ... stagnării suferite de agricultură şi industrie. În cei opt ani de zile cu PCRM la putere, nu am observat un reflux sănătos al forţei de muncă din sectoarele tradiţionale (agricultură, industrie) spre sectoarele moderne (servicii). „Modernizarea economică" este, din păcate, în mare parte una virtuală şi care a implicat costuri sociale înalte. Locuri de muncă în ultimii opt ani de zile practic nu au fost create.
• Guvernul nu a avut o politică economică clară, continuă şi cât de cât transparentă. Corupţia a rămas rampantă, iar birocraţia omniprezentă. Infrastructura energetică şi de transport, aflate în responsabilitatea directă a statului, sunt într-o stare dezastruoasă. Întreprinderile de stat au fost menţinute la linia de plutire prin suport guvernamental dubios, iar banii publici sunt adeseori cheltuiţi în manieră netransparentă.
• Ca şi în perioada precedentă venirii comuniştilor la putere, eforturile reformatoare ale PCRM au fost instabile şi, în cazul cel mai bun, implementate cu jumătăţi de măsură. Calitatea guvernării economice este la fel de problematică în prezent după cum a fost pe parcursul întregii perioade de tranziţie, deşi pe alocuri au fost înregistrate şi progrese minore. Exemplele cele mai elocvente de reforme-cheie realizate fără prea mult entuziasm sunt reforma cadrului de afaceri, reforma administraţiei publice centrale, reforma protecţiei sociale, reforma educaţională (în special fiind vorba de educaţia vocaţională), reforma politicii concurenţei şi ajutorului de stat. Aceste reforme au făcut obiectul principalelor documente de politici elaborate în ţară şi au fost pe larg susţinute de donatorii internaţionali. Cu atât mai blamabil este succesul extrem de modest demonstrat de PCRM până în prezent.

Moştenirea lăsată următorului guvern

Cel mai regretabil este faptul că progresele modeste înregistrate în Moldova în 2001-2008, atât în sfera politicilor, cât şi în cel al economiei reale, au fost atinse într-un context economic foarte favorabil la scară regională şi internaţională. Contextul extern este acum cu totul altul. După ce a început criza financiară internaţională, putem spune cu certitudine că au trecut vremurile când investitorii străini se uitau la Moldova ca la o destinaţie interesantă pentru relocarea investiţiilor în contextul procesului de extindere europeană; când moldovenii care nu aveau de lucru în ţară puteau găsi relativ uşor o ocupaţie emigrând în Rusia sau UE; când banii trimişi de emigranţi nu doar că au scos familiile acestora din sărăcie, dar au susţinut şi bugetul public; când creşterea cererii regionale a permis companiilor moldoveneşti să exporte relativ uşor bunuri şi servicii. De acum înainte, reformele vor trebui implementate în condiţii mult mai vitrege. Dar, în acelaşi timp, cu atât mai importante devin aceste reforme.
  Care ar fi priorităţile pentru următorul Guvern? Nu vom inventa bicicleta, priorităţile reale sunt bine cunoscute, fiind menţionate şi de noi în mai multe publicaţii recente. Este necesar de recurs la măsuri urgente pentru restabilirea creşterii şi încrederii economice, stimularea consumului şi ofertei interne. În continuare sunt propuse cele mai importante măsuri de reglementare pentru ameliorarea efectelor crizei internaţionale. Unele dintre ele sunt radicale, dar şi amploarea crizei economice interne este mare.

• Corupţia şi omniprezenţa statului constituie obstacole semnificative în calea creşterii economice. Nivelul înalt de corupţie şi birocraţie are impact negativ în timpul crizei sau imediat după deoarece dacă companiile, pe lângă faptul că achită impozite, mai sunt supuse şi la presiuni administrative înalte şi sunt constrânse să facă plăţi neoficiale, acestea pot să decidă să intre în sectorul neoficial al economiei, pentru ca să facă doar plăţi neoficiale. Corupţia în organele de control şi monitorizare a comerţului extern (Serviciul Vamal, Moldova-Vin, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare) este o chestiune deosebit de îngrijorătoare din acest punct de vedere.
• Reforma regulatorie a mediului de afaceri este departe de a fi terminată. Deşi o serie de măsuri necesare au fost deja implementate, altele au fost compromise de unele fracţiuni conservatoare din interiorul guvernului. Moldova ocupă locuri de coadă în majoritatea topurilor internaţionale de libertate a businessului şi atractivitate a mediului investiţional. Cele mai multe probleme sunt întâlnite în domeniul eliberării autorizaţiilor de construcţii şi autorizaţiilor de piaţă emise de către unele administraţii locale, autorizaţiilor sanitare şi permiselor de schimbare a destinaţiei terenurilor. Soluţionarea acestor patru probleme este necesară în mod deosebit pentru ranversarea declinului în sectorul construcţiilor şi comerţului.
• În condiţiile unui deficit bugetar, guvernul Moldovei trebuie să identifice alte surse de venit şi să optimizeze cheltuielile. Privatizarea şi contractarea de datorii externe în condiţii favorabile sunt cele mai promiţătoare măsuri, deoarece majorarea datoriei interne va devia resursele interne de la destinaţii investiţionale şi va condiţiona creşterea inflaţiei. Creditele bilaterale (de la Rusia, China, etc.), trebuie să fie analizate cu atenţie din cauza condiţionării politice sau economice a acestora.
• La partea de cheltuieli, următorul guvern va fi obligat să revizuiască sau să amâne realizarea promisiunilor sociale (creşterea salariilor şi altor retribuţii sociale) şi să recurgă la reforma administraţiei publice centrale. Această reformă nu doar că va reduce costurile administrative pe care le condiţionează în mod inevitabil întreţinerea unui guvern, dar va facilita contracararea corupţiei şi va duce la creşterea eficienţei în întreaga economie.
• Politica de acordare a asistenţei sociale trebuie să fie echitabilă din punct de vedere social şi eficientă din punct de vedere economic. În acest context, este necesar de revizuit politica guvernamentală de preţuri şi tarife şi de redus lista produselor la care guvernul controlează nivelul preţurilor şi marja comercială. De altă parte, scopurile de protecţie socială a persoanelor vulnerabile (şi nu a „categoriilor social-vulnerabile") trebuie să fie urmărite sub forma de subvenţii directe. Aceasta va reduce în mod direct rata de sărăcie, iar investiţiile private în ramurile de producere a lactatelor, făinoaselor şi altor bunuri, preţurile cărora sunt reglementate de guvern, vor deveni mai atractive. În domeniul asigurărilor sociale, este necesar de mărit treptat vârsta de pensionare (cel puţin pentru femei), de abolit privilegiile inechitabile care există la moment şi de stabilit o relaţie adecvată între mărimea contribuţiilor sociale şi mărimea pensiei.
• Unele instrumente fiscale pot fi utilizate pentru stimularea cererii. Spre exemplu, este indicată micşorarea TVA-ului la produse şi servicii care prin natura lor, fiind consumate generează cerere adiţională în economie (calculatoare, construcţii, automobile), iar TVA-ul şi accizele pentru bunurile de lux (bijuterii, băuturi alcoolice, tutun) pot fi mărite. Cel mai probabil, guvernul va trebui să re-introducă taxa pe venitul corporativ şi în acest context ar fi rezonabilă introducerea cotei unice de impozitare pe întreaga economie. Până în prezent scara impozabilă progresivă n-a adus beneficii sociale, deoarece majoritatea plătitorilor de impozite, sunt din categoria cu venit scăzut. În plus, introducerea unei taxe unice pe venit va contribui la combaterea evaziunii fiscale.
• Odată cu scăderea riscului de inflaţie, Banca Naţională a Moldovei şi-a revizuit instrumentele de politică monetară. Totuşi, reducerea dobânzilor trebuie continuată. Pentru reluarea creşterii economice, băncile comerciale trebuie să ofere mai multe credite investiţionale şi pentru consum. În condiţiile în care rata anuală de inflaţie şi-a atins cel mai jos nivel din istorie (-0,5% în iulie 2009), Banca Naţională a Moldovei trebuie să reducă rata obligatorie a rezervelor şi rata la dobândă pentru operaţiunile REPO. În anii 2002-2003, când rata anuală a inflaţiei a fost mai mare decât în prezent (4-5%), dobânda la REPO a constituit 9.5%, iar rata rezervelor obligatorii a fost 10%, adică la nivelul celor actuale. În acelaşi timp, Banca Naţională a Moldovei trebuie să abandoneze gradual piaţa de schimb valutar şi să permită deprecierea competitivă a valutei naţionale. În condiţiile în care toate valutele din regiune s-au depreciat, exporturile din Moldova devin tot mai necompetitive.
• Cu toate că riscurile nu sunt evidente la moment, sectorul agrar va avea de suferit cel mai mult pe termen lung. Sectorul agrar n-a atins nivelul de dezvoltare durabil pentru a fi în stare să atragă investiţii. Ca urmare, în viitorul apropiat, băncile vor fi şi mai precaute în ceea ce priveşte eliberarea creditelor pentru sectorul agrar. O soluţie care ar trebui analizată în acest sens ar fi permisiunea acordată investitorilor străini să cumpere pământ cu destinaţie agricolă cu scopuri exclusiv investiţionale, ceea ce ar contribui la creşterea productivităţii muncii în sectorul rural şi reducerea nivelului de sărăcie în mediu rural. Odată cu creşterea preţurilor pentru pământurile agricole, va creşte şi bunăstarea proprietarilor acestora. Cu toate costurile politice şi morale, această soluţie este mai bună pentru soluţionarea problemei sărăciei rurale în Moldova.
• Exporturile din Moldova s-au diminuat dramatic ca rezultat al crizei financiare globale. În condiţiile în care resursele financiare sunt insuficiente pentru susţinerea producătorilor şi exportatorilor prin intermediul subvenţiilor, guvernul Moldovei trebuie să redefinească măsurile regulatorii şi instituţionale de reglementare a comerţului extern. Este necesar de anulat toate măsurile restrictive în calea exportului: cum ar fi exportul obligatoriu al grânelor prin intermediul transportului pe cale ferată, aprobarea contractelor de exportului de către Moldova-Vin şi alte agenţii, procedura complicată de devamare, aplicarea a tot felul de timbre de stat cu efect dubios asupra calităţii garantate etc. Este necesar de accelerat restituirea TVA-ului sau achitarea de către guvern a dobânzii pentru utilizarea banilor exportatorilor. Guvernul ar trebui să se abţină de la instaurarea unor bariere tarifare pentru protejarea producătorilor interni, deoarece pe termen lung aceasta nu va servi la creşterea competitivităţii ţării.
• Întoarcerea emigranţilor şi concedierile în masă sunt riscuri care vor contribui la creşterea ratei şomajului. Rata şomajului în 2008 a fost de numai 4%, un indicator foarte mic după standardele internaţionale. Cu toate acestea, în 2009 se aşteaptă că se vor întoarce 30-40 mii emigranţi şi un număr similar de persoane ar putea fi concediate din companiile din Moldova (majoritatea din sectorul privat), ceea ce va contribui la creşterea ratei de şomaj până la 9-10%. Forţa de muncă necalificată care se întoarce din Rusia ar putea să-şi găsească o utilizare la implementarea proiectelor de infrastructură şi la alte lucrări publice. În acelaşi timp, va trebui de intensificat politica activă de ocupare a forţei de muncă, pentru a canaliza forţa de muncă calificată către ocupaţii alternative, inclusiv şi în cadrul unor întreprinderi individuale. Este necesar de simplificat cadrul legislativ care reglementează emigrare şi de renunţat la înregistrarea obligatorie a contractelor de muncă la Fondul Naţional de Asigurări Sociale. Această nouă prevedere regulatorie trebuie amânată pentru vremuri economice mai favorabile.
• Sectorul bancar trebuie atent supravegheat pentru menţinerea stabilităţii. Menţinerea gradului de încredere a populaţiei în băncile comerciale este un factor crucial pentru economia Moldovei. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar de asigurat transparenţa drepturilor de proprietate în sector şi transparenţa creditelor acordate persoanelor afiliate. În acelaşi timp, sectorul bancar, trebuie să rămână deschis pentru accesul investitorilor individuali sau corporativi care oferă transparenţa necesară despre originea capitalului.

Şi ultima chestiune importantă pe care ţinem să o subliniem. Următorul Guvern trebuie să-şi revizuiască în mod fundamental relaţiile sale cu companiile private. Un Guvern care doreşte binele ţării pe care o guvernează trebuie să renunţe la sistemul de racket de stat. La capitolul „punerea în funcţiune a obiectelor social-culturale în anii 2001-2008" raportul domnului prim-viceprim-ministru menţionează că au fost reparate 730 de biserici (şi numai 364 km de drumuri). Dar nicăieri în raport nu este menţionat că lăcaşele sfinte au fost în cea mai mare parte finanţate anume prin intermediul sistemului de racket guvernamental. Zecile, sau poate că sutele de milioane de lei necesare pentru aceste reparaţii nu au fost scoase din casieria PCRM, ci au fost estorcate de la companiile private sau publice din Moldova. Este greu de crezut că o asemenea ispravă îi va ajuta pe comunişti să se spele de păcatele lor istorice în faţa lui Dumnezeu. (Centrul Analitic Independent "Expert-Grup")

Comentariul integral cititi aici