Opt ani de guvernare comunistă au secătuit Republica Moldova. Vladimir Voronin şi-a dat neoficial demisia din funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, dar liderii Alianţei pentru Integrare Europeană îi cer să facă acest gest în faţa Parlamentului, nu a membrilor PCRM.
În timpul adunării activului politic al Partidului Comuniştilor (PCRM) , ce s-a desfăşurat miercuri în paralel cu şedinţa Parlamentului, boicotată de PCRM, Vladimir Voronin a anunţat că va demisiona din funcţia de preşedinte al Republicii Moldova şi va opta pentru cea de simplu deputat.
Presa de peste Prut scrie că acest anunţ nu era pregătit pentru ziua de miercuri şi a fost uşor „grăbit" cu ajutorul agenţiei de ştiri pro-comunistă Omega. Aceasta a publicat la prânz, în paralel cu RIA Novosti, ştirea despre demisia lui Voronin.
Într-un timp-record, activiştii PCRM au dezminţit informaţia, ştirea a fost ştearsă, iar site-ul agenţiei nu a funcţionat un timp. Totuşi, în finalul forumului PCRM, Voronin şi-a anunţat, neoficial, demisia.
Liderii Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), citaţi de site-ul Unimedia au declarat că Voronin trebuie să-şi prezinte demisia din funcţia de şef al statului în faţa Parlamentului, nu în faţa Partidului Comuniştilor, aşa cum a făcut acesta. Marian Lupu, liderul Partidului Democrat, a spus că „va trebui să vedem dacă această decizie este una finală", deoarece anunţul ar putea, „în actuala situaţie politică, să urmărească şi interese practice".
Mai grav este faptul că, peste câteva săptămâni, guvernul Greceanîi 2, care încă nu şi-a depus demisia, va fi în incapacitatea de a achita salariile bugetarilor, iar economia moldovenească se poate prăbuşi din cauză că executivul comunist s-a împrumutat exclusiv de la băncile comerciale de pe piaţa internă, au constatat deputaţii AIE.
Începutul sfârşitului
Steaua lui Vladimir Voronin a început să apună la 7 aprilie 2009, după ce a ordonat reprimarea violentă a protestelor tinerilor care reclamau fraudarea alegerilor legislative din 5 aprilie, şi s-a stins după victoria partidelor pro-occidentale, în anticipatele din august. Cărţile pe care le deţine acum Voronin nu mai par deloc la fel de redutabile ca în trecut. El are toate motivele să fie extrem de îngrijorat şi iritat, iar cariera lui politică pare să se afle aproape de final.
Planul său iniţial era acela de păstra pentru el poziţia de preşedinte al Parlamentului şi de a pune în fruntea statului un preşedinte de paie, pe care să-l controleze în totalitate. Un proiect cu şanse aproape nule acum. Lovitura de graţie pare să i-o fi dat Rusia. Presa moscovită scria, după recenta întâlnire de la Soci dintre Voronin şi preşedintele Medvedev, despre intenţia Kremlinului nu numai de a se distanţa de liderul comunist de la Chişinău, dar şi de a stabili contacte cu Alianţa pentru Integrare Europeană.
Moscova a ţinut să sublinieze destul de apăsat că întrevederea a avut loc la cererea lui Vladimir Voronin, iar Dmitri Medvedev nici măcar nu l-a însoţit pe acesta la tradiţionala conferinţă de presă care are loc după astfel de evenimente. Comunicatul oficial a preşedinţiei ruse a fost unul sec şi lapidar, menţionând faptul că s-au discutat chestiuni legate de declinul comerţului bilateral şi probleme regionale, în particular Transnistria.
Brutar, miliţian şi şef de stat
Vladimir Voronin s-a născut în 1941, în satul Corjova, aflat în acest moment sub controlul transnistrenilor. În 1961, pe vremea URSS, Voronin era de şef de brutărie în satul Criuleni şi membru PCUS. Partidul l-a trimis să studieze la Institutul Unional pentru Industria Alimentară, pe care l-a absolvit la 42 de ani, apoi a urmat cursurile Academiei de Ştiinţe Sociale de pe lângă CC al Partidului Comunist din URSS (1983) şi apoi Academia Ministerului Afacerilor Interne (1991).
În perioada 1989-1990 a ocupat funcţia de ministru de Interne Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, având gradul de general-maior de miliţie. După 1990, Voronin dispare, practic, de pe arena politică până în 1993, când revine, în calitate de preşedinte al Partidului Comunist din Republica Moldova (PCRM). În 2001, pe fondul efectelor crizei economice din Rusia şi al neînţelegerilor din sânul partidelor democrate.
De la diplomaţia vinului la război diplomatic
Evoluţia relaţiilor dintre Republica Moldova şi România în timpul guvernării Voronin arată ca o sinusoidă, cu puncte maxime şi minime care au alternat la fiecare câţiva ani. După ce a venit la putere în 2001, liderul comuniştilor de la Chişinău s-a declarat iritat de insistenţa omologului său de peste Prut, Ion Iliescu, de a vorbi de „două state româneşti". În decembrie 2001, ministrul moldovean al justiţiei Ion Morei vorbea despre „expansionismul românesc".
Tot în acea perioadă, Chişinăul acuză Bucureştiul de finanţare netransparentă şi cu tentă politică a unor organizaţii din Republica Moldova. Venirea la putere a lui Traian Băsescu şi vizita sa la Chişinău în ianuarie 2005 promiteau un dezgheaţ, în paralel cu deteriorarea relaţiilor Republicii Moldova cu Federaţia Rusă. Voronin chiar i-a trimis „fratelui" său de peste Prut 11.000 de sticle de vin. În 2006 însă autorităţile de la Chişinău resping rolul României de „avocat" al Republicii Moldova la Uniunea Europeană, iritate de invitaţia preşedintelui Băsescu de reunire a celor două ţări în interiorul UE.
De atunci, relaţiile s-au tot deteriorat, mai ales pe fondul cererii tot mai mari a moldovenilor de peste Prut de a obţine cetăţenia română. Războiul diplomatic a culminat, anul acesta, cu expluzarea ambasadorului României la Chişinău, cu înscenări de tot felul la adresa unor diplomaţi de la Bucureşti şi introducerea de vize pentru români. Preşedintele Traian Băsescu a declarat recent la postul naţional de televiziune că „i-a dat o mână de ajutor" în 2005 lui Voronin pentru a-şi constitui majoritatea de care avea nevoie.
„Nu am fost numai eu cel care l-a susţinut pe Voronin. În acel moment toată Europa a fost păcălită de discursurile sale pro-europene, liderul de la Chişinău fiind perceput atunci ca o soluţie care va duce Republica Moldova spre UE". Băsescu a mai spus că al doilea mandat l-a arătat cu totul altfel pe Voronin, culminând cu evenimentele de după alegerile din aprilie 2009, care „i-au arătat faţa adevărată". „Un bolşevic care a pus instituţiile statului împotriva propriului popor", l-a descris Traian Băsescu pe Vladimir Voronin.
Proletarul milionar
Prima declaraţie de avere a lui Vladimir Voronin datează din 1996, an în care a candidat la preşedinţia Republicii Moldova. Pe atunci, familia Voronin ducea un trai modest: avea un apartament cu trei camere, o vilă nefinisată în satul Pârâta şi un automobil VAZ 2103, cumpărat în 1991 cu 18.000 de ruble. Bunăstarea a venit odată cu funcţia de preşedinte al statului, în 2001.
Fiul lui Voronin, Oleg, a cumpărat o locuinţă lângă cea a tatălui său şi a unit cele două apartamente, a căror valoare pe piaţă a crescut simţitor, în 2004 fiind evaluat la circa 2 milioane de lei moldoveneşti (125.194 euro). În iulie 2005, după decesul mamei sale, Vladimir Voronin a moştenit casa părintească din Corjova, Transnistria.
A modernizat-o cu materiale de construcţie aduse de un bărbat care beneficia de scutire de taxe vamale, întrucât se mutase din Republica Moldova în Transnistria. Tot în perioada primului mandat, Voronin şi-a cumpărat un autoturism M-20 şi un motoscuter Yamaha 250. Anul acesta, Voronin ar fi achiziţionat pentru nepoata sa Katiuşa un castel medieval în apropiere de Londra. Până anul trecut, şeful statului moldovean nu a declarat pachetul de acţiuni (8,31%) deţinut de soţia sa la „FinComBank", pe motiv că nu-i cerea legea. La aceeaşi bancă este acţionară şi fiica sa, Valentina Rusu.
Potrivit declaraţiei de venit, Voronin este cel mai bogat demnitar din Republica Moldova. Familia sa are active în valoare de 5,2 milioane de lei ( 325.466 euro) la „FinComBank" şi bunuri estimate la peste 2 milioane de lei (125.194 euro). Maşinile lipsesc însă din declaraţie.
Afacerile imobiliare ale fiului
Oleg Voronin este proprietarul unor imobile de lux din Chişinău. Potrivit „Timpul", multe din terenurile pe care au fost construite aceste imobile au fost date de primăria Capitalei la preţuri mult mai mici decât valoarea lor reală. Oleg ar avea proprietăţi şi în insula Heraclion, Grecia, în Austria şi în Federaţia Rusă, susţine acceaşi publicaţie.
În prezent, beizadeaua lui Voronin încearcă să pună mâna pe afacerile din Kazahstan ale lui Anatol Stati, omul de afaceri al cărui fiu, Gabriel, a fost arestat pentru orchestrarea protestelor de la Chişinău, din aprilie. (Adevarul)
