Reacţia exaltată a membrilor Alianţei pentru Integrare Europeană faţă de decizia “firească” a Curţii Constituţionale(CC) în cazul constituţionalităţii alegerii lui M. Ghimpu la funcţia de spicher al Parlamentului riscă să iluzioneze ”nejustificat” şi ”prematur” susţinătorii săi în rândul populaţiei.
Expertizarea minuţioasă a plângerii PCRM depuse la CC a evidenţiat caracterul ei deficitar şi controversat. De aceea, concluziile luate de CC nu pot fi calificate în mod tranşant drept “triumfuri ale legii” sau drept “un moment istoric”. Iar circumstanţele developate în acest context exprimă anumite dubii vizavi de sinceritatea CC în reglementarea acestui litigiu ”constituţional” trucat. Examinarea propriu-zisă a acestui demers vicios, respingerea cererii PL de a suspenda dezbaterile în privinţa lui, precum şi numărul egal de voturi (3 versus 3) pe marginea subiectului discutat, denotă faptul că acţiunile CC ar putea reprezenta atât posibile “cedări” ale comuniştilor, cât şi manifestări deliberate ale PCRM-ului.
În continuare, situaţia politică poate evalua după două scenarii: optimist şi pesimist.
Potrivit versiunii favorabile, decizia CC etichetată de liberal-democraţi ca “triumf al legii” ar fi începutul unui proces îndelungat de instaurarea a statului de drept veritabil, ce va continua cu reabilitarea complexă a sectorului judiciar din RM. Preluarea competenţelor de Preşedinte al ţării de către M. Ghimpu (după demisionarea oficială a lui V. Voronin) va crea premisele pentru numirea Cabinetului de miniştri. Iar prezumabila “slăbiciune” a comuniştilor (inoculată opiniei publice de unii experţi locali şi internaţionali) ar putea conduce ulterior la alegerea Preşedintelui ţării, cu participarea membrilor PCRM. Realizarea acestui scenariu va depinde de o serie de necunoscute care ţin de intenţiile reale ale comuniştilor, dar şi de conjunctura regională/europeană (spre exemplu, profunzimea şi efectele implicării factorilor externi).
Planul pesimist sau “dezavantajos” are la bază caracterul pur artificial al dezbaterilor constituţionale iniţiate de CC şi supravegheate îndeaproape de gruparea comunistă. Un argument adiţional este declaraţia reprezentanţilor PCRM privitor la faptul că vor îndeplini prevederile hotărârii CC. Or, în condiţiile în care comuniştii au contestat anterior alegerea lui Ghimpu, de ce ei nici măcar nu au criticat decizia Curţii, ba din contra, le-au dat o notă pozitivă.
De asemenea, această versiune rezidă din comportamentul inadecvat al membrilor CC, care au admis sesizarea PCRM, au refuzat demersul PL şi au adoptat decizia în urma unui număr egal de voturi pro şi contra contestaţiei comuniste. Dacă urmăm logica acestui scenariu, atunci constatăm că PCRM-ul continuă să se legitimeze în faţa opiniei publice, provocând “dispute” false cu AIE. Totodată, egalitatea voturilor în cadrul CC, care în viziunea comuniştilor au o conotaţie politică (declaraţia lui Vladimir Ţurcan) ce pune oricum sub semnul întrebării legalitatea numirii lui Ghimpu, ilustrează partizanatul politic accentuat a cel puţin jumătate din judecătorii CC. Pe de altă parte, aceasta va lăsa loc de interpretare (”materie primă” pentru dezinformare) pentru PCRM, în special în ceea ce priveşte imaginea lui Ghimpu, care pe lângă “unionism”, românism şi euroatlantism, va fi acuzat de deţinerea “semi-legală” a poziţiei de spicher al legislativului. Iar învinuirile aduse recent AIE pentru presupusa intimidare a mass-mediei ”incomode”, în realitate pro-comuniste, demonstrează că PCRM nu are intenţia să cedeze poziţiile în perioada imediat următoare.
Dacă atitudinea comuniştilor nu va suporta schimbări conceptuale, evitarea unor alegeri anticipate va fi practic imposibilă.
