Curtea Europeană Drepturlor Omului a constata că ziarişrilor de la Teleradio Moldova le-a fost încălcat dreptul la libertatea de expresie de către conducerea companoei Teleradio Moldova. CEDO a dar câştig de cauză jurnaliştilor Larisa Manole, Corina Fusu, Mircea Surdu, Dinu Rusnac, Viorica Cucereanu-Bogatu, Angela Arama-Leahu, Ludmila Vasilache, Leonid Melnic şi Diana Donica, care s-au plans că la Compania Publica Teleradio-Moldova a fost instituită cenzura.
Curtea nu a stabilit plata despăgubirilor, urmând să se pronunţe în acest sens pe parcursul a 3 luni, timp în care Guvernul Moldovei şi compania reclamantă au dreptul să depună la Curte observaţii scrise cu privire la acest subiect sau, eventual, să încheie un accord amiabil.
Curtea a notat că, aproape pe toată durata de timp în chestiune, TVM a fost unicul canal de televiziune care avea acoperire naţională. Aproximativ 60% din populaţie locuia în localităţile rurale, fără acces sau cu acces limitat la televiziunea prin cablu sau satelit. În aceste circumstanţe, era de o importanţă vitală ca TVM să transmită noutăţi şi informaţii exacte şi echilibrate, iar emisiunile sale să reflecte diverse opinii politice şi statul are o puternică obligaţie pozitivă de a organiza condiţii pentru a permite ca aceasta să fie realizat.
Curtea a notat că, potrivit Hotărârii de Guvern nr. 502 din 12 septembrie 1996, „activitatea de creaţie şi editorială a Companiei este ocrotită prin lege de intervenţiile autorităţilor publice, de influenţă şi presiuni ale partidelor şi formaţiunilor social-politice”. Totuşi, art. 4 al Hotărârii nr. 502 prevedea că activitatea TVM va fi coordonată prin intermediul Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA). CCA era compus din 9 membri, dintre care 3 erau numiţi de către Parlament, alţi 3 – de către Preşedinte şi ultimii 3 – de către Guvern, fără a avea garanţii împotriva concedierii. În acest circumstanţe, începând cu februarie 2001, când un singur partid politic a controlat Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul, legislaţia naţională nu a mai prevăzut nicio garanţie de echilibru politic în componenţa administraţiei TVM şi a organului de control, precum şi nicio garanţie împotriva ingerinţei din partea partidului de conducere în luarea de decizii şi funcţionarea acestor instituţii. Legea nr.1320-XV din 2002 nu a remediat suficient aceste probleme. A fost creat un Consiliu de observatori care monitoriza activitatea administraţiei TVM. Însă, potrivit art. 13 (2) al acestei Legi, doar un membru al Consiliului de observatori era numit de către partidele de opoziţie. Nu existau garanţii pentru ca toţi ceilalţi 14 membri să nu fie loiali partidului de conducere.
Compania de Stat „Teleradio-Moldova” (TVM) a fost creată în anul 1994 în locul Radioului şi al Televiziunii existente anterior în Republica Moldova şi era unica companie care difuza emisiuni pe întreg teritoriul Moldovei. În 2002, Compania de Stat a fost transformată într-o companie publică. În 2004, o companie privată de televiziune (NIT) a început să aibă acoperire naţională.
Potrivit reclamanţilor, TVM a fost supusă cenzurii pe întreg parcursul existenţei sale. Totuşi, după februarie 2001, când Partidul Comuniştilor a câştigat cu o majoritate largă alegerile parlamentare, cenzura a devenit intolerabilă. Cenzura era, de obicei, efectuată pe calea instrucţiunilor verbale care veneau, în ordine ierarhică, de la preşedintele Companiei la editori. În special, reclamanţii au pretins că, începând cu februarie 2001, niciun partid de opoziţie nu a beneficiat de timp de emisie; orice reportaj care conţinea un punct de vedere diferit de cel al Partidului Comuniştilor era interzis; cuvinte şi expresii precum „român”, „limba română”, „Basarabia”, „istoria românilor”, „regim totalitar” etc. au fost interzise; s-a interzis orice referire la anumite perioade istorice precum perioada dintre cele două războaie mondiale, foametea organizată în URSS, regimul stalinist, deportările în GULAG şi perioada renaşterii naţionale din 1989.
Evenimentele care urmau să fie reflectate în buletinele de ştiri erau atent selectate şi numai un număr limitat de jurnalişti avea dreptul să facă reportaje despre autorităţile publice. Se putea face referire numai la agenţia de ştiri de stat „Moldpres”, iar opoziţia era denigrată. Dacă exista vreun reportaj în care erau incluşi reprezentanţi ai opoziţiei, interviurile erau trunchiate, iar orice discurs era substituit de declaraţiile jurnaliştilor sau de textul scris de agenţia de ştiri „Moldpres”. Reportajele despre activitatea Guvernului durau 3-5 minute. Restul reportajelor durau 60-90 de secunde.
L
a 25 februarie 2002, 331 de angajaţi ai TVM au semnat o declaraţie de protest împotriva cenzurii. La 27 februarie 2002, angajaţii TVM au decis să declare grevă pasivă şi, în acest scop, a fost ales un Comitet de Grevă. Comitetul de Grevă a prezentat conducerii TVM şi Guvernului o listă de revendicări cu privire la abolirea cenzurii de la Televiziunea şi Radioul Naţional. În acelaşi timp, editorii şi prezentatorii de ştiri, în pofida presiunii din partea administraţiei Companiei, au început să prezinte ştiri „necenzurate”. La 7 martie 2002, Parlamentul a creat o comisie parlamentară specială, care să elaboreze „o strategie pentru îmbunătăţirea activităţii [TVM]”.
Unul după altul, liderii mişcării greviste au început să fie concediaţi din funcţiile lor prin diferite metode şi să fie supuşi sancţiunilor disciplinare. Diverse sancţiuni disciplinare au fost aplicate reclamanţilor Larisa MANOLE şi Dinu RUSNAC. În martie şi aprilie 2002, liderii Comitetului de Grevă au fost interogaţi de către anchetatori penali cu privire la protestele organizate de ei în faţa clădirii Companiei.
La 7 iunie 2002, Preşedintele Republicii Moldova, dl Voronin, a făcut o declaraţie de presă cu privire la Companie. El şi-a exprimat rezervele faţă de Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1280 (2002), care a cerut autorităţilor Republicii Moldova să transforme Compania de Stat „Teleradio-Moldova” într-o companie publică, însă a declarat că, în calitate de Preşedinte, el va trebui să fie de acord dacă o astfel de schimbare va avea loc. In fine, el a declarat că protestele anticomuniste desfăşurate între lunile ianuarie şi aprilie au fost organizate de „persoane needucate, persoane sălbatice, pitecantropi”.
La 26 iulie 2002, Parlamentul a adoptat Legea nr. 1320-XV cu privire la instituţia publică naţională a audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova”, prin care Compania de Stat „Teleradio-Moldova” a devenit o Companie Publică. În conformitate cu noua lege, angajaţii vechii Companii de Stat trebuiau să treacă o procedură de selectare pentru a fi angajaţi la Compania Publică. Niciunul din reclamanţii care au lucrat în cadrul Departamentului Actualităţi nu a fost confirmat în funcţie şi nici majoritatea persoanelor care au fost active pe parcursul grevei din 2002.
