Adela Cristea, unul dintre oamenii de afaceri care au investit la Chişinău, inventariază avantajele pe care Republica Moldova le prezintă pentru întreprinzătorii români.
În urmă cu cinci ani, românca Adela Cristea - partener într-o firmă de consultanţă în afaceri din România, care se ocupă de investiţii în mai multe ţări din Europa de Est - ajungea pentru prima dată în Republica Moldova. Nu cu afaceri, ci ca invitat la o conferinţă.
A găsit atunci o ţară tristă, cu miliţieni la tot pasul şi cu oameni dezamăgiţi de felul în care îi priveşte România, „ţara mamă”, cum unii încă o mai numeau. Ca afacerist, însă, a dat peste un spaţiu „virgin”, şi s-a decis să pornească o afacere care s-a dovedit profitabilă.
„Evenimentul zilei” continuă astăzi seria de articole despre posibilităţile românilor de a investi în Republica Moldova, în contextul schimbărilor politice din acest an de la Chişinău.
O primă impresie „sumbră”
I-au trebuit doi ani Adelei Cristea, de la prima vizită în Moldova, ca să se hotărască să investească acolo. Primul contact nu a fost unul chiar încurajator, recunoaşte ea. A găsit „o ţară foarte sumbră, cu mulţi reprezentanţi ai forţelor de ordine pe străzi, înarmaţi, ceea ce arăta clar lipsa de democraţie din ţară”. „Sau poate arăta faptul că
se mima o pseudodemocraţie”, povesteşte acum femeia de afaceri.
Moldova a suprins-o cu proteste de stradă şi demonstraţii în sprijinul limbii române, un loc în care nu-ţi făcea plăcere nici să ieşi câteva minute pe stradă. Mai pe scurt, a găsit peste Prut „o ţară foarte săracă”. O realitate care pe mulţi afacerişti i-ar speria. Însă dincolo de atmosfera apăsătoare de care s-a izbit, investitorul Adela Cristea a văzut peste Prut un potenţial fantastic pentru noi afaceri.
Nu putea fi chiar greu. În primul rând, dincolo de imaginile „sumbre”, Adela s-a simţit repede ca acasă. „Este foarte ciudat să mergi într-o ţară despre care ştii foarte puţin şi să constaţi că totul în jur este extrem de familiar, că se vorbeşte aceeaşi limbă şi totuşi treci o graniţă şi trebuie să araţi un paşaport la intrare”, povesteşte Adela.
De ce să investeşti
Poate că unii oameni de afaceri ar zâmbi auzind motivele deloc pragmatice care au împins-o, printre altele, pe Adela Cristea să investească în Republica Moldova. Din câte spune, argumentul decisiv ar fi fost întâlnirea cu un grup de basarabeni care doreau cu adevărat schimbarea. În 2006, după un prim business forum organizat la Chişinău, a vrut, cum era şi normal, să-l plătească pe translator. Băiatul, un student basarabean, a refuzat. Au mărit suma. El a spus că nu banii erau problema.
„Trebuie să facem şi noi ce putem ca să ajutăm ţara asta”, a răspuns basarabeanul, lăsându-i uimiţi pe toţi. L-au convins greu că aşa e normal: să fii plătit pentru munca prestată. „Însă ei încercau să-şi întoarcă ţara cu faţa spre Europa, spre lumea liberă în general, şi am făcut primul pas mai mult din prietenie şi pentru a încerca să-i sprijin în aceste demersuri”, spune Adela Cristea.
Avantaje şi dezavantaje
După ce a pus pe picioare biroul de la Chişinău, Adela Cristea a început să înţeleagă, dincolo de prietenie, „la rece” mediul de afaceri basaraben. A putut să vadă o economie mult rămasă în urmă, un sistem mai birocratic, o piaţă mult mai mică, dar în acelaşi timp o ţară cu multe de oferit. „Există acolo o polarizare foarte clară a mediului de afaceri între investiţiile locale şi cele străine, mult mai vizibilă decât în alte ţări. Din acest punct de vedere aş putea spune că există două medii de afaceri locale: cel al multinaţionalelor prezente în Moldova şi cel al companiilor locale. Interrelaţionarea dintre ele este extrem de scăzută, iar culturile organizaţionale sunt complet diferite”, spune femeia de afaceri.
Corupţie? Spune că nu a păţit-o personal - „eu sunt convinsă că există în Moldova foarte multă corupţie, dar la niveluri mult mai înalte şi în anumite domenii specifice”. Birocraţia în schimb „te omoară”. Anii petrecuţi acolo au arătat că uneori pare a fi un „model cultural” să complici până şi lucrurile extrem de simple. Şi apoi au venit protestele din primăvară... Dincolo de schimbarea puterii aşteptată de mulţi, unii investitori au fost descurajaţi. Adela Cristea spune că, „pe termen scurt, s-a pierdut foarte mult”. Mai ales cu vizele, care abia recent au fost ridicate. „Procedura în sine o făcea mai greu de obţinut decât o viză de Anglia”, spune Adela. Acum aşteaptă, ca şi alţi români, să vadă dacă noul guvern va reuşi să se menţină proeuropean: „Atunci se vor deschide multe oportunităţi investiţionale”, spune ea.
O PIAŢĂ MAI MICĂ
Comparaţie între est-europeni
Compania Adelei Cristea oferă consultanţă în afaceri şi în Serbia, şi Bulgaria. Poate face astfel o comparaţie între mediile de afaceri de aici şi cel din Republica Moldova. „În Moldova vorbim despre o economie mult rămasă în urmă, despre un sistem mai birocratic, despre o piaţă mult mai mică, dar, în acelaşi timp, despre o ţară cu multe facilităţi fiscale, cu mână de lucru mai ieftină, şi cu multe domenii de activitate încă neprivatizate”, spune ea.
Adaugă însă că, din observaţiile ei, românii nu investesc încă aşa cum ar trebui peste Prut. Şi că nu este vorba despre patriotism când sunt la mijloc afaceri. „Pentru majoritatea românilor Moldova este în continuare doar o «pată gri» pe harta lumii. Vor fi miraţi să descopere o ţară cu mult potenţial şi foarte caldă la adresa noastră, a celor «de acasă». Oricum, e cea mai uşoară variantă de extindere în exterior”, spune Adela Cristea.
SFATURILE UNUI INVESTITOR
„Momentul prielnic în Moldova este următorul an”
EVZ: Se vorbeşte mult despre corupţia din zonă, în special când vine vorba de afaceri...
Adela Cristea: Personal nu am avut niciodată astfel de experienţe. Cred că e şi mult “folclor” în ceea ce se spune despre Republica Moldova. Oricine poate înregistra o firmă în Moldova fără probleme. Corupţia, dacă există, şi eu sunt convinsă că există în Moldova foarte multă corupţie, se manifestă la nivele mult mai înalte şi în anumite domenii specifice
, nu la nivelul simplei înregistrări a unei societăţi.
În schimb există încă foarte multă birocraţie în Moldova, care de multe ori este o frână reală pentru atragerea de investiţii sau pentru derularea unor activităţi, fără ca ea să fie în mod direct legată de corupţie.
Cat de mult contează factorul politic in mediul de afaceri din Moldova? S-a simtit presiunea acestuia in perioada dinaintea protestelor din primavara?
La nivelul business-ului mic şi mediu nu se simte o implicare a factorului politic. Probabil această implicare se resimte doar la nivele ridicate. Noi nu am simţit vreo presiune specială din partea politicului nici în acest an în preajma alegerilor. Mai degrabă a existat un orizont de aşteptare şi un nivel ridicat de îngrijorare, dar nu o influenţă directă a politicului în business-ul privat.
Cum vedeţi spaţiul economic de acolo peste câţiva ani?
Depinde foarte mult de deciziile pe care le va lua noul guvern, de politicile pe care le vor implementa. Dacă această politică de deschidere către Europa este una reală şi nu doar declarativă, atunci cred că Moldova are perspective foarte bune. Moldova are câteva avantaje majore pentru investitori: o poziţie geo-strateică foarte importantă, o taxare foarte atractivă, acorduri de liber schimb atât cu Uniunea Europeană cât şi cu fostul spaţiu sovietic, o populaţie bilingvă (româno-rusă), ceea ce poate facilita dezvoltarea companiilor româneşti către spaţiul ex-sovietic, respectiv mână de lucru ieftină. Mai rămâne să-şi construiască o imagine de stabilitate şi să implementeze anumite politici de de-birocratizare a mediului de afaceri, respectiv apropiere de climatul de afaceri european.
Dumneavoastră luaţi contact şi cu alţi investitori români de peste Prut. Cum au privit ei ce s-a petrecut acolo anul acesta?
Evenimentele din ultimul an au fost privite foarte rău de investitorii români, mai ales din prisma instabilităţii politice, ceea ce conjugat cu criza economică mondială şi a făcut ca volumul afacerilor să scadă dramatic. În plus, dificultăţile legate de impunerea regimului de vize cetăţenilor români şi procedura greoaie de obţinere a acestora e creat mari dificultăţi românilor care aveau afaceri în Moldova şi trebuiau să se deplaseze acolo, determinându-i pe mulţi să se gândească chiar la închiderea acestor afaceri, dacă lucrurile nu s-ar fi schimbat în curând. Personal am trecut recent prin experienţa obţinerii unei vize de Rep Moldova şi procedura în sine, respectiv documentele solicitate o făceau mai greu de obţinut decât o viză de Anglia sau Statele Unite.
Cum se simte influenţa familiei Voronin în mediul de afaceri din zonă, despre care s-a vorbit în repetate rânduri?
Personal nu am simţit-o niciodată. Cred că se exagerează. Sau oricum, ea nu afectează marea majoritate a afacerilor din Moldova. Mai degrabă cred că această influenţă, dacă există, se limitează strict la câteva domenii de activitate strategice, gen energie, etc.
Ce recomandări le-aţi face afaceriştilor români care ar fi dispuşi să investească acolo în perioda care urmează?
Din punctul meu de vedere, pentru cei interesaţi de Republica Moldova, cred că momentul prielnic pentru investiţii este în următorul an. Marile oportunităţi vor fi greu de găsit mai târziu. În plus, Moldova trebuie privită ca o extindere firească a afacerii, ca un segment de piaţă foarte uşor de targetat, mai ales datorită similitudinii lingvistice şi culturale.
RELANSARE
Ieşenii, gata de start peste Prut
Sorin Semeniuc
Viorel Roman este unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de afaceri din Iaşi, axat în ultima vreme pe domeniul imobiliar. Ani la rând, a făcut bani buni din afacerile cu firme din Republica Moldova. „Ei stau foarte bine la materii prime. Eu am importat ulei brut”, spune Roman, care şi-a extins ulterior preocupările, înfiinţând o fabrică de mobilă în zona liberă Ungheni. A fost nevoit să o închidă temporar din cauza legislaţiei instabile.
„Acolo exista un singur om de afaceri: Voronin”, explică ieşeanul, care acum vede cu alţi ochi ceea ce se întâmplă peste Prut. Este decis să intre în viitor în afaceri în Moldova, având foarte clare oportunităţile: piaţă de retail, malluri, cartiere rezidenţiale, agricultură, dar şi export de mobilă, încălţăminte şi confecţii.
Optimist este şi Gabriel Surdu, care împreună cu un partener din afaceri din Republica Moldova a construit benzinăriile Lukoil din toată România. „Indiscutabil, acum este momentul cel mai prielnic pentru a face afaceri în Republica Moldova. Acolo există o clasă de oameni de afaceri, dar regimul totalitar i-a împiedicat să se dezvolte. Se vor face paşi mari”, crede Surdu.
Fost preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi între anii 2000 şi 2008, Lucian Flaişer (foto) a cunoscut îndeaproape Republica Moldova. „În acest moment există o posibilitate foarte mare pentru moldo veni de a intra pe piaţa europeană cu ajutorul nostru, în timp ce noi îi putem folosi pentru a intra pe piaţa estică”, spune Flaişer.
Deşi o parte din fabrici sunt privatizate deja, Surdu crede că procesul trebuie continuat, moldovenii având obligaţia să nu repete greşelile pe care le-au făcut românii vânzându- şi fabricile la preţuri de nimic. „Nu au altă şansă decât privatizarea”, a conchis Surdu.
Dezavantajul pe care deschiderea economiei moldovene îl poate aduce celei româneşti este legat de forţa de muncă mai ieftină. Cel mai recent exemplu al unei serii demarate în anii prin relocarea peste Prut a unor fabrici este cel al mutării în Basarabia a fabricii Coca-Cola, din Iaşi.
ANALIZA DE PESTE PRUT
„Despre presiunea familiei Voronin se vorbeşte pe şoptite”
Mediul de afaceri basarabean s-a deschis pentru investitorii români încă de acum zece ani, dar a suferit un regres în urma protestelor din primăvară, explică, pentru EVZ, analistul economic Ludmila Andronic, redactor-şef al revistei de profil „Business Class”, din Republica Moldova.
EVZ: Care credeti că a fost perioada cea mai „închisă” pentru investiţiile româneşti în Republica Moldova şi cum se poate justifica asta? Când a avut loc schimbarea, din acest punct de vedere?
Ludmila Andronic: În opinia mea, „zona moarta” pentru investiţiile în Republica Moldova, atât cele româneşti, cât şi din oricare altă ţară, a fost înregistrată cu vreo 10-12 ani în urmă. Atunci nimeni nu risca să investească într-o ţară cu o economie în continuă scădere şi, în plus, bântuită de raket (nu ştiu dacă sunteţi la curent cu acest termen – atacuri banditeşti la adresa businesmanilor cu scopul de a estorca bani). Apoi a urmat criza financiară din Rusia (1998) care a avut repercusiuni grave asupra business-ului moldovenesc, dat fiind dependenţa acestuia de sistemul economic rus, foarte puternică la acel moment. Astfel, leul
s-a devalorizat de două ori în nici 10 zile. La acea etapă investeau numai aventurierii – atât români, cât şi de altă naţionalitate, inclusiv moldoveni. Trebuia să ai tupeu şi curaj. Investiţiile româneşti au început să vină atunci, când pe piaţa noastră au apărut mari companii internaţionale (de la 1998 încoace), care au avut rolul de catalizator, transmiţător al unor mesaje pozitive despre posibilităţile de investire în RM. Tot pe atunci au fost lichidate şi majoritatea grupărilor criminale, Moldova a devenit membru OMC, s-a calmat piaţa rusă şi perspectivele au devenit mai clare: în principiu, nimeni nu investeşte în Moldova de dragul acestei pieţe minuscule. Toţi vor să profite de regimul de liber comerţ cu statele CSI, în primul rând Rusia şi de cotele de export cu UE.
Care credeti ca sunt principalele probleme cu care se poate confrunta un om de afaceri cand investeşte în Republica Moldova?
Aici e problema! Avem legi bune, dar nu funcţionează la fel de bine, cum sunt scrise. Deci, atenţie la consultanţii şi auditorii pe care îi contractaţi, alegeţi-i doar pe cei mai buni. Dacă este o companie de transport, cheltuielile
îi vor fi sporite de calitatea dezastruasă a drumurilor. În rest, infrastructura e una bună. O altă problemă, uneori insurmontabilă, este de ordin psihologic: atâta s-a scris şi s-a spus despre bandiţi, dezordine, românofobie, încât a afectat şi minţile cele mai lucide. Uneori, afacerile sunt stopate încă la nivel de intenţii din pricina acestei sperieturi. Avem o problemă de imagine, dar nu corespunde totalmente realităţii. O altă chestie, pe care ar trebui s-o însuşească investitorii români, moldovenii chiar iau promisiunile în serios, şi dacă după ele nu urmează fapte, investitorul îşi pierde din credibilitate şi are şanse scăzute să se reabiliteze. Noi suntem o ţară mică, şi ţi se duce vestea taaaare repede! În schimb, întrebaţi orice român care a lucrat în Moldova şi vă va confirma, că aici există un potenţial uman deosebit, cu o capacitate de muncă fără margini şi cu o creativitate debordantă.
Cum vedeţi acum, după evenimentele din primavară, interesul românilor de a investi în Republica Moldova? A scăzut încrederea acestor afacerişti din cauza turbulenţelor din primăvară?
Normal, că au tras oamenii o sperietură! Şi, în mod cert, unii au fost afectaţi şi în plan economic, fiind constrânşi de noile reguli de frontieră. Sper ca interesul românilor să nu mai fie dictat de evenimentele din primăvară, ci de cele din toamnă. Cred că am pierdut mult din pricina acestei horărâri negândite, legată de vize. Cel puţin, din datele noastre, dacă anterior evenimentelor la Ambasada română se adresau zilnic businessmani români după consultaţii, frecvenţa acestor vizite a scăzut aproape la zero. Ştim că unele afaceri aproape pornite au fost stopate.
Cum credeţi că va arăta mediul investiţiilor româneşti în Moldova acum, după schimbarea regimului?
Depinde numai de businessmanii români. La urma urmei, nu poţi sili un om să investească. Poţi doar să-i creezi nişte condiţii. Cel puţin, dacă sunt interesaţi în continuare de cota 0 la profitul reinvestit şi de acordurile de comerţ liber semnate de RM, atunci, nu vor ezita să vină.
Cât de important este mediul politic în felul in care se fac afacerile în Republica Moldova?
Cel puţin până acum, oamenii au ţinut cont întotdeauna de factorul politic. Institutul lobismului (cel adevărat) încă nu este bine conturat. Oricum, cei care fac business afirmă, dar nu concretizează, că imixtiuni ale statului au fost înregistrate în toate tipurile de activităţi. La acest capitol investitorii sunt uneori mai privilegiaţi: în spatele lor stau state şi ambasade străine, în spatele celor locali – doar propriile forţe.
Cum comentaţi existenţa unui monopol al familiei Voronin asupra mediului de afaceri, despre care opoziţia a vorbit mult în timpul campaniei electorale?
Despre presiune care ar exercita-o familia Voronin asupra mediului de business în Moldova se vorbeşte de foarte mult timp, numai că se vorbeşte pe şoptite. Nimeni niciodată nu a făcut o declaraţie publică referitor la acest fapt: „Uite, Domnule, eu sunt cutare şi cutare, am fost proprietar la o firmă, iar Oleg Voronin şi-a bătut joc de munca mea!”. În ceea ce priveşte confesiunile, am auzut cu zecile. Uneori aveam impresia că există destui oameni care, sub scutul „Oleg Voronin”, au făcut şi ei destule porcării.
Totuşi, în campania electorală din vară s-au adus nişte acuze mai dure şi mai concrete — s-a spus ca aceasta familie ar deţine controlul asupra mai multor sectoare importante din economie, cum ar fi impoturile de lactate, peşte, carne, precum şi asupra unor canale media importante. Şi au declarat-o oamnei care sunt bine informaţi. Deci, zic eu, nu există fum fără foc. Oricum, nimeni deocamdată nu a intentat nici un dosar sau anchetă în această privinţă, şi dacă nu eşti prins – nu eşti tu hoţul.
Exista şi o doză de „patriotism” când vine vorba de investiţii româneşti în Basarabia?
Sincer, nu cred că e vorba de patriotism. Conform datelor statistice, cei mai mari investitori în RM sunt olandezii. Ei de ce sentiment patriotic or fi fiind mânaţi ? România este clasată cam pe locul 10 la investiţii. Deci, românii investesc atât cât pot şi cât au interes. Dar asta nu înseamnă că sunt mai puţin patrioţi. Şi chiar nu cred că acest sentiment trebuie să stea la baza tranzcţiilor economice dintre ţările noastre. S-ar putea să ne coste prea scump. Oamenii de afaceri români vin în Moldova şi vor continua să vină doar dacă simt o anumită perspectivă pentru sine şi pentru business.
Sursa: Evenimentul Zilei
