Pe parcursul anului 2008, Republica Moldova a investit în Federaţia Rusă, 18,2 mil. USD, cifră ce este cu 3,2 mil. USD mai mică decât în anul 2007 şi de circa 15 ori mai mare decât în anul 2000, relevă date ale Comitetului de Stat pentru Statistică din Rusia. Aceleaşi date arată că, în anul 2008, ruşii au investit în Moldova, inclusiv Transnistria, 15,84 mil. USD, în creştere de 3,5 ori comparativ cu anul 2007, când volumul acestora s-a cifrat la doar 4,25 mil. USD, dar de circa 3 ori mai puţin ca în 2006.
Datele oficiale ruseşti denotă că Moldova nu se numără printre ţintele atractive pentru investiţiile ruseşti, deşi capitalul rusesc este extrem de prezent în economia moldovenească.
Cifrele oficiale privind investiţiile ruseşti în Moldova, evaluate la 185-200 mil. USD, nu reflectă starea reală. Aceasta pentru că investitorii ruşi preferă să nu facă investiţiile direct, ci prin intermediul unor firme offshore. Din aceste motive majoritatea investiţilor ruseşti efectuate în ultimii 7-8 ani, în industria vinului, a zahărului, a dulciurilor etc., nu îşi găsesc reflectare în statisticile oficiale, inclusiv cele ale Băncii Naţionale.
De exemplu toţi cunosc că acţionar majoritar la trei fabrici de zahăr, dar şi a fabricii Bucuria a fost până nu demult Marat Safin, cetăţean rus şi fecior a lui Ralif Safin, ex-vice-director al Lukoil. Dar Safin, a investit în Moldova prin intermediul unor firme înregistrate pe insulele Mauricius.
Un alt mare investitor este compania rusă Lukoil, care nu demult anunţa că ar fi realizat în Moldova investiţii de peste 60 mil. USD, dar investitorul rus este de fapt britanic, mai corect spus înregistrat pe o insulă britanică - offshore. Şi cea mai mare investiţie rusească - de circa 145 mil. USD, în Moldovagaz, a fost doar rezultatul cedării cotei de 50% din acţiuni a acestei întreprinderi, în contul datoriilor Moldovei pentru gazele livrate în anii 1994-1997.
Majoritatea investitorilor ruşi au luat calea Transnistriei, unde au cumpărat tot ce le cădea sub mână.
Centrala de la Cuciurgan, bunăoară, a costat pe Inter RAO EES mai mult de 150 mil. USD, dar achiziţia şi investiţiile nu au fost realizate direct, ci iarăşi prin firme offshore. Asemenea investiţii se fac de ruşi pentru „optimizarea cheltuielilor", adică pentru a ascunde averi acumulate pe căi nu tocmai legale şi mai ales pentru a legaliza banii negri. (ECOnomist)
