La 27 octombrie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea) a pronunţat hotărârea Matei şi Tutunaru c. Moldovei,acordând reclamanţilor câte 2 mii euro fiecare cu titlu de prejudiciu moral şi 556 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
În această cauză, reclamanţii, Constantin Matei şi Elena Tutunaru, împreună cu alte câteva persoane, au creat în 1987 o asociaţie de afaceri („asociaţia”), pe care au transformat-o în 1992 într-un SRL, păstrându-i denumirea de „Victoria”. Până la crearea SRL-ului, celelalte persoane s-au retras din asociaţie, fondatori ai SRL-ului rămânând reclamanţii.
În urma unor proceduri judiciare iniţiate de câţiva foşti angajaţi ai asociaţiei, care pretindeau că au fost membri ai asociaţiei şi cereau anularea transformării în SRL, la 10 septembrie 1998, Curtea de Apel a Republicii Moldova a pronunţat o hotărâre definitivă în acest caz, prin care a respins cererile foştilor angajaţi.
În urma recursului în anulare al Procurorului General, la 26 ianuarie 2000, Curtea Supremă de Justiţie („CSJ”) a anulat hotărârea din 10 septembrie 1998 şi a dispus rejudecarea cauzei. Procedurile s-au finisat cu decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 12 septembrie 2002, prin care a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani din 27 noiembrie 2001, prin care transformarea asociaţiei în SRL a fost recunoscută nulă, foştii angajaţi au fost recunoscuţi membri ai asociaţiei şi a fost dispusă partajarea bunurilor asociaţiei „Victoria”, situată la adresa str. Decebal 99, menţionându-se că clădirea market-ului Victoria trebuie să rămână în proprietatea reclamanţilor.
În faţa Curţii, reclamanţii au invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), pe motiv de durată excesivă a procedurilor judiciare şi în urma casării unei hotărâri judecătoreşti definitive, violarea art. 11 CEDO (libertatea de întrunire şi asociere), pe motiv că au fost forţaţi să se asocieze cu persoane cu care ei nu doreau să se asocieze, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (respectarea proprietăţii), deoarece în urma hotărârilor judecătoreşti ei au fost lipsiţi de proprietatea lor, precum şi violarea art. 1 CEDO (obligaţia de a respecta drepturile omului) şi a art. 34 CEDO (cereri individuale), pe motiv că avocatul reclamanţilor nu a putut avea acces la dosar timp de 3 luni.
În şedinţa din 27 octombrie 2009, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO în ceea ce priveşte durata excesivă a procedurilor.
