Restructurarea permanentă şi consecventă a administraţiei publice locale din ultimele decenii are repercusiuni grave asupra bunei funcţionări a acesteia. Structura actuală a APL şi statele de personal nu corespund multiplelor competenţe ale guvernării locale. Autorităţile publice centrale stabilesc noi şi noi atribuţii, fără a ţine cont de capacitatea APL şi fără a prevedea vreo acoperire financiară. Descentralizarea fiscală s-a produs pe hârtie, bugetele locale fiind dependente de raţiuni politice şi de punctualitatea transferurilor de la bugetul public naţional. Aceasta influenţează negativ calitatea serviciilor prestate populaţiei şi dezvoltarea locală, pe domenii esenţiale precum: aprovizionarea cu apă şi canalizare, construcţia şi reparaţia de drumuri, amenajarea şi iluminatul străzilor etc. În aceste condiţii, nemulţumirea cetăţenilor este direcţionată spre autorităţile locale.
Acestea sunt principalele concluzii ale studiului IDIS „Viitorul” „Organizarea şi funcţionarea APL în Republica Moldova: structura, competenţe şi resurse”, prezentat la 27 octombrie 2009.
„Autorităţile publice locale îşi pierd statutul şi esenţa sa de actor local principal, care reprezintă colectivitatea care i-a desemnat şi în interesele cărora ele ar trebuie să acţioneze în mod prioritar. În condiţiile actuale, rolul APL este denaturat, ele fiind de fapt nişte reprezentanţi ai Guvernului în teritoriu, funcţia de bază fiind distribuirea mijloacelor financiare transferate de la bugetul central sau raional în scopul asigurării funcţionării unor instituţii publice de interes naţional, în special, din domeniul educaţiei. Această stare de lucruri nu poate fi calificată altfel decât contrară sensului şi prevederilor Cartei Europene a Autonomiei Locale, asumate de Republica Moldova, care prevede expres necesitatea corelării între responsabilităţile legale şi capacităţile funcţionale şi financiare ale autorităţilor locale”, subliniază Viorel Furdui, expert juridic la IDIS „Viitorul”, co-autorul studiului.
O bună parte a prevederile legale creează confuzie în ceea ce priveşte competenţele APL, nefăcându-se o delimitare clară şi expresă între nivelul I şi II, autorităţi deliberative sau executive, remarcă Andrian Chivriga, expert asociat IDIS, autorul studiului de politici publice: „În aceste condiţii, majoritatea autorităţilor locale nici nu-şi cunosc în totalitate competenţele atribuite prin actele normative şi totodată nici nu au capacitatea de a-şi asuma noile responsabilităţi şi de a le face faţă atât din punct de vedere financiar, managerial cât şi instituţional.”
Această confuzie se referă la astfel de domenii precum: educaţie, protecţie socială, sănătate, administrarea patrimoniului local, menţionează Andrian Chivriga: „Deja este o practică prin care guvernul determină priorităţile pentru investiţii în infrastructură, educaţie şi sănătate, iar administraţia publică locală rămâne un observator pasiv al acestui proces, fără a fi cel puţin consultată”.
Astfel, Legea învăţământului, referindu-se la competenţa autorităţilor publice locale, nu menţionează la cine se referă: cele de nivelul I sau II, cele deliberative sau executive: „Suntem în prezenţa unui paradox: pe de o parte, bugetele locale în proporţie de 75-90% sunt destinate finanţării educaţiei, iar pe de altă parte, APL nu au nici o competenţă şi influenţă reală asupra managementului instituţiilor educaţionale respective”. În consecinţă, APL sunt nevoite să direcţioneze puţinele resurse financiare disponibile pentru acoperirea deficitului financiar pentru întreţinerea instituţiilor educaţionale sau chiar plata salariilor la profesori, în loc ca aceste resurse să fie folosite pentru îmbunătăţirea infrastructurii locale sau calităţii serviciilor publice”.
Referitor la domeniul sănătăţii, situaţia este şi mai complicată: „Pe de o parte, APL sunt proprietare ale instituţiilor medicale din teritoriile respective. Pe de altă parte, rolul lor în ceea ce priveşte administrarea şi finanţarea instituţiilor medicale din teritoriu este foarte limitat, în bugete lipsind cu desăvârşire careva resurse în acest sens”, explică Chivriga.
Experţii juridici mai constată limitarea ilegală a dreptului administraţiei locale la autoorganizare prin acţiunile autorităţilor centrale şi Direcţiilor raionale finanţe: „Acestea controlează riguros statele de personal ale APL şi resping orice iniţiativă de a depăşi limitele stabilite, în baza unei recomandări a Guvernului. Refuzul Ministerului Finanţelor de a înregistra schema de încadrare a personalului din subordinea Consiliului raional Nisporeni este elocvent în acest sens.”, explică Andrian Chivriga.
În condiţiile actuale, autorităţile publice locale sunt nevoite să angajeze noi specialişti în baza contractelor individuale de muncă. Durata acestor contracte, care nu depăşeşte de regulă 1 an bugetar, nu asigură continuitatea funcţiei. Totodată, noii angajaţi nu au statut de funcţionar public. Drept rezultat, atenţionează experţii IDIS, un număr mare de domenii de competenţe şi responsabilităţi pe care legea le impune autorităţilor publice locale nu au acoperire cu funcţii şi specialişti, ceea ce duce la inaplicabilitatea lor în practică sau la diminuarea calităţii serviciilor publice prestate de către APL.
Referitor la sistemul actual de finanţe publice locale, experţii IDIS constată depăşirea acestuia de realităţile existente. Or, autonomia locală este condiţionată de existenţa autonomiei financiare, accentuează Andrian Chivriga: „Descentralizarea fiscală redusă din Republica Moldova, împreună cu specificul formării bugetelor locale, face ca autorităţile publice locale să fie dependente de cele centrale. 75-90% din bugetele locale constituie surse care vin din bugetul de stat sau raional cu destinaţie specială”.
Experţii juridici ai IDIS sunt de părere că obligativitatea asigurării cu locuinţe de către APL a judecătorilor, poliţiştilor, ofiţerilor de informaţie şi securitate, militarilor nu este justificată: „Funcţiile exercitate de către funcţionarii în cauză au un caracter de interes naţional, atunci şi obligaţia asigurării cu locuinţe ar fi de responsabilitatea autorităţilor centrale şi, respectiv, a bugetului de stat.
Amintim în acest context de sechestrarea automobilelor Primăriei şi Consiliului municipal Chişinău din cauza neexecutării de către municipalitate a unor hotărâri judecătoreşti privind obligarea autorităţilor locale de a aloca spaţiu locativ unor categorii de cetăţeni sau obligarea Consiliul orăşenesc Ungheni şi Floreşti în temeiul hotărârilor judecătoreşti de a asigura cu spaţiu locativ unii procurori şi judecători”, exemplifică Viorel Furdui de la IDIS „Viitorul”
Studiul „Organizarea şi funcţionarea APL în Republica Moldova: structura, competenţe şi resurse” conţine recomandări pentru creşterea capacităţii autorităţilor locale de a fi în slujba cetăţenilor. Astfel, la stabilirea structurilor şi statelor de personal, APL ar trebui să se conducă în mod prioritar de necesităţile specifice ale localităţilor corespunzătoare, domeniile proprii de competenţă şi de potenţialul economic, social şi financiar al colectivităţilor locale respective.
Experţii juridici ai IDIS „Viitorul” mai sugerează revizuirea cadrului legal care stabileşte competenţe pentru autorităţile publice locale în vederea excluderii delimitării clare a competenţelor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale de nivelul I şi II, deliberative sau executive. Adoptarea unui nou sistem de finanţe publice locale, racordat la standardele şi practicile europene în domeniul asigurării autonomie financiare reale a administraţiei locale, reprezintă la rândul său o urgenţă.
La dezbaterile publice au participat oficiali de la Cancelaria de Stat, deputaţi în Parlamentul RM, primari, reprezentanţii administraţiilor raionale, experţi independenţi, reprezentanţi ai misiunilor diplomatice şi organizaţiilor internaţionale rezidente în RM, precum şi mass-media.
