Datoria pentru gaze acumulată de regiunea transnistreană va constitui unul dintre principalele subiecte la întâlnirea dintre premierul Vlad Filat şi vicepreşedinte Gazprom, Valerii Golubev, care vine astăzi la Chişinău.
Se caută reglementarea datoriei
Premierul Vlad Filat a declarat la Pro TV că discuţiile se vor axa pe căutarea unei formule de reglementare a acestei datorii. Totodată, el a precizat că chestiunea respectivă ar fi fost pusă în discuţie şi cadrul întâlnirii de la Yalta cu premierul rus Vladimir Putin, care a fost de acord că este necesară căutarea de soluţii.
Premierul Vlad Filat a mai spus că „datoria aparţine administraţiei de la Tiraspol, fiindcă primeşte acest gaz" şi prin intermediul întreprinderii Tiraspoltransgaz îl livrează consumatorilor. În acelaşi timp datoriile, fie şi îngheţate, figurează pe contul Moldovagaz.
Situaţia cu datoriile regiunii separatiste pentru gazele livrate de Gazprom a devenit deja de un deceniu o problemă destul de gravă. Numai în prima jumătate a anului curent, acestea s-au majorat cu peste 250 mil. USD, depăşind astfel cota de două miliarde USD, iar până la finele anului curent ar putea să mai crească cu peste o sută de milioane de dolari.
Restanţe „odioase"
Veaceslav Ioniţă, preşedintele Comisiei parlamentare pentru buget şi finanţe susţine împarte opinia că problema datoriilor necesită o rezolvare. În acelaşi timp el spune că „datoriile respective, conform normelor internaţionale trebuie considerate datorii odioase. Asta deoarece sunt nişte datorii formate contrar voinţei poporului, iar creditorul a fost conştient de faptul că livrează gaze unui regim nerecunoscut", ne-a declarat Veaceslav Ioniţă.
El a mai precizat că Moldova nu pune la îndoială chestiunea existenţei acestor datorii, ci doar faptul că ele s-au format contrar dorinţei noastre.
Reglementarea acestei datorii este necesară şi pentru ca autorităţile de la Chişinău să deţină în continuare controlul asupra reţelelor de gaze din Moldova. Or, potrivit lui Alexandr Gusev, preşedintele întreprinderii Moldovagaz, Gazprom-ul ar putea prelua, în contul acestei datorii, care juridic se consideră ca fiind datorie a Moldovei, activele Moldovagaz, ceea ce înseamnă practic preluarea întregului sistem de livrare a gazului din Moldova. Potrivit lui Gusev, datoria Transnistriei s-a format deoarece consumatorii regiunii plătesc pentru gaz un tarif, stabilit de administraţia regiunii, cu 60 la sută mai mic decât cel real.
Datoria va creşte
Piotr Stepanov, şeful departamentului pentru industrie din regiunea transnistreană, prognoza recent că, în acest an, datoria la plata gazelor va mai creşte cu încă 350 mil. USD. El a menţionat, într-un interviu pentru o televiziune locală, că datoria va creşte pentru că tarifele interne nu corespund costului real al gazelor. Potrivit lui Stepanov, sectorul industrial achită un tarif de 109 USD pentru o mie de metri cubi de gaze, iar consumatorii casnici doar 30-70 USD. Asta în timp ce preţul de import a fost, în primele 9 luni ale anului 2009, de peste 300 USD per mia de metri cubi. Potrivit autorităţilor de la Tiraspol, gazul natural primit de la Gazprom ar fi fost plătit „cu vârf şi îndesat din contul armamentului lăsat de Armata Sovietică în Transnistria". Şi în rapoartele financiare ale Gazprom figurează cifrele privind datoria la gaze, inclusiv şi a celei acumulate de regiunea transnistreană. De asemenea cifrele respective sunt afişate şi pe pagina WEB a băncii centrale din regiune.
Nu se ştie unde se duc banii plătiţi de consumatorii din Transnistria O altă problemă este că deşi tarifele plătite de consumatorii din regiune sunt mici, iar consumul este achitat în proporţie de 80 la sută, banii acumulaţi pe un cont special iau o cu toată altă direcţie. De exemplu, până în anul 1997 în regiune nu există nici o confirmare documentară a direcţiei unde au mers finanţările. Din 2006, regiunea de fapt nu mai plăteşte pentru gaze. Circulă chiar un zvon precum că administraţia regiunii ar fi ajuns la o înţelegere cu Federaţia Rusă ca livrările de gaze să fie considerate un soi de asistenţă acordată regiunii. Însăşi liderul local Igor Smirnov a declarat în câteva rânduri că Transnistria nu are nici o datorie pentru gaze. Noi am mai constatat că grosul datoriei nu s-a format în ultimii 3-4 ani, când au crescut semnificativ preţurile la gazele furnizate de Gazprom, ci până la anul 2006, când preţul acestora era de 70-80 USD pentru o mie de metri cub. Totodată, în anul trecut, deşi consumatorii din regiune au achitat consumul de gaze, fie şi la un tarif mai mic, dar nici aceşti bani nu au ajuns în conturile Gazprom.
Problema datoriilor pentru gaze apare frecvent în negocierile între Gazprom şi Moldova. Potrivit administraţiei companiei Moldovagaz, în prezent, ar exista un plan de restructurare a datoriilor, dar acesta este condiţionat de mai mulţi factori. În acelaşi timp, administraţia de la Tiraspol în câteva rânduri a declarat că nu ar avea nici o datorie pentru gazele furnizate de Gazprom, iar sumele de miliarde de dolari ca datorie pentru gaze faţă de Gazprom, vehiculate de mass-media ar fi chiar o curată dezinformare.
Una din variante, examinate de mai mult timp de Gazprom, este de a scoate de la balanţa Moldovagaz, datoriile regiunii transnistrene pentru gazele naturale consumate. Această datorie urmează să fie trecută administraţiei de la Tiraspol şi să fie anulată pentru Guvernul de la Chişinău. Actualmente, datoria Moldovei, fără Transnistria, faţă de Gazprom este de 380 mil. USD. (ECOnomist)
