Primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, spune că anularea efectelor Pactului Ribbentrop-Molotov este posibilă doar prin rezolvarea problemelor economice şi de funcţionare a statului, după model european.
Într-o mare de incertitudini, basarabenii pot fi siguri de un lucru: la Chişinău a apărut o nouă generaţie de politicieni, cu un puternic profil european. Sunt oameni tineri care nu uită nicio clipă de unde provin cu adevărat, dar care ştiu că nedreptăţile istorice nu mai pot fi îndreptate în logica secolului XX. Unul dintre ei este Dorin Chirtoacă, primarul Chişinăului, care a acceptat, „La masa Adevărului", un dialog despre provocările generaţiei sale, călită în lupta pentru stoparea abuzurilor regimului Voronin.
Invitatul nostru din această săptămână s-a arătat perfect conştient de faptul că prioritatea zero a Republicii Moldova este rezolvarea situaţiei economice dificile şi asocierea la Uniunea Europeană. Datoriile mari pe care cei de dincolo de Prut le au faţă de Rusia sunt, în viziunea lui Dorin Chirtoacă, un element de vulnerabilitate ce trebuie îndepărtat. Chestiunea transnistreană completează portretul tragic al unei regiuni ce-şi joacă în aceşti ani marea carte. România are şi ea un loc rezervat la masa de joc.
„Câteva săptămâni, comuniştii au întreţinut teroarea"
Adevărul: Recent aţi fost scos de sub urmărire penală...
Dorin Chirtoacă: Am mai multe dosare penale, toate pornite din momentul în care am devenit primar general. Nu ştiu dacă toate au fost închise acum. Oricum, a fost pierdere de vreme. În două dintre situaţii am primit înştiinţare de la procuratură în ceea ce priveşte clasarea dosarelor. Asta pe mine nu mă intereseză. Ce mă interesează este să se facă lumină în ceea ce a însemnat 7 aprilie şi provocările care au fost făcute atunci. În special asupra a tot ceea ce a însemnat abuzurile de după: tortura, tratamentul inuman şi degradant la care au fost supuşi tinerii. Cel puţin trei tineri au decedat ca urmare a aplicării forţei de către poliţie.
Nu se ştie sigur câţi morţi au fost?
În ceea ce priveşte trei persoane avem indicii directe. În privinţa altora, în prezent sunt probe indirecte. E cazul unui tânăr care a decedat la câteva luni după evenimentele din aprilie, însă nu putem şti care a fost cauza.
Există vreo şansă să-i vedem anchetaţi pe aceia care au generat represiunea?
Este în derulare ancheta la nivelul procuraturii. Avem şi o comisie parlamentară care trebuie să garanteze că instutiţiile statului îşi vor face treaba în această privinţă. Actuala guvernare are obligaţia şi tot interesul să aducă adevărul în casele oamenilor, pentru a infirma sau confirma ipotezele care au fost lansate. Unele dintre ipoteze au fost infirmate de procuratură până la alegeri, una dintre ele fiind implicarea României. Problema este că atunci s-a spus modest acest lucru, într-o conferinţă de presă, nu aşa cum s-a făcut cu acuzarea propagandistică timp de câteva luni.
Fiind implicat direct în evenimentele din aprilie, aţi simţit sprijinul moral al României?
După ce au avut loc acele manifestări şi abuzurile comuniştilor împotriva unor tineri nevinovaţi, noi am solicitat sprijinul întregii comunităţi internaţionale democratice, pentru a opri încălcarea drepturilor omului. Au fost oameni răpiţi de pe stradă, bătuţi, torturaţi, săptămâni întregi ţinuţi în condiţii insalubre, fără mâncare, fără apă şi în teroare psihologică.
Teroarea comunistă - aceasta este expresia care a caracterizat Republica Moldova timp de câteva săptămâni. Atunci ne-am adresat tuturor: Consiliului Europei, OSCE, SUA. Din aceast punct de vedere, România a făcut ceea ce au făcut şi alte state europene, adică să atragă atenţia la nivel internaţional asupra abuzurilor care se comit în Republica Moldova. A trebuit să răspundă şi cu privire la acuzaţiile de implicare. Aceasta era o abordare firească din partea României. Orice alt tip de abordare ar fi fost considerat nelalocul lui, nu numai de către comunişti, dar şi de către comunitatea democratică.
„În trei luni am făcut mai multe decât în opt ani"
Va supravieţui Alianţa pentru Integrare Europeană până la sfârşitul mandatului?
Alianţa nu are o problemă în ceea ce priveşte existenţa sau supravieţuirea sa. Alianţa este nu doar formată şi în funcţiune, dar are şi rezultate, merge pas cu pas înainte, fără să ţină cont de toate speculaţiile care se fac în jurul ei. Aş spune că după o perioadă de detensionare în Republica Moldova, care a durat din iulie până în septembrie, în prezent vorbim de normalitate. Aş putea spune că Republica Moldova a intrat în normalitate. Am constatat că avem o moştenire dezastruoasă, cu un deficit de 40-50% al bugetului, un gol imens. Asta punea în pericol plata salariilor şi a pensiilor în ultimele luni ale anului, dar faptul că a fost negociat şi semnat acordul cu FMI, faptul că s-au luat măsuri pentru a opri risipa de bani publici ne-a permis să asigurăm integritatea financiară a Republicii Moldovei pentru 2009 şi este în lucru şi proiectul de buget pentru 2010. Din acest punct de vedere lumea s-a liniştit.
Acum urmează să fie puse în aplicare prevederile programului de guvernare. Parte dintre ele deja au devenit realitate, în special în relaţia cu România - problema vizelor. În sensul că au fost anulate acele vize absurde, introduse abuziv de regimul comunist. S-a suplimentat cu 1.000 de locuri numărul de burse pentru studenţii din Republica Moldova. S-a rezolvat problema celor două consulate ce urmează a fi deschise. A fost votată în Parlament şi promulgată de preşedinte Legea cetăţeniei, pentru ca oamenii din Republica Moldova să-şi poată dobândi sau redobândi cetăţenia română. A fost semnată şi urmează a fi pusă în aplicare Convenţia privind micul trafic la frontieră. Sunt rezultate atinse în trei luni. Probleme acestea sunt pe agenda României şi a Republicii Moldova de 7-8 ani.
Aţi renunţat la cetăţenia română în vremea comuniştilor, conform prevederilor legale?
Cred că legea respectivă va fi abrogată. Eu nu am renunţat la cetăţenia română, doar am depus o declaraţie prin care mi-am arătat intenţia de a renunţa. Era obligatoriu din momentul în care am devenit deputat. Dar pentru că am renunţat la mandat, am renunţat şi la declaraţie. Procedura a fost oprită. În continuare sunt şi cetăţean român.
Care este următorul pas pe care vreţi să-l faceţi în cariera politică?
Pe mine mă interesează ca, în perioada următoare, să pun în aplicare prevederile programului pe care mi l-am asumat ca primar general şi să sprijin Alianţa în proiectele la nivel republican. Acestea sunt obiectivele imediate, iar altele nu îmi propun. Următoarele alegeri locale vor fi peste aproximativ doi ani, timp în care vom duce la bun sfârşit proiectele pe care le-am început. Atunci când vom finaliza aceste proiecte, când vom face bilanţul, voi hotărî ce voi face mai departe.
În cazul revizuirii Constituţiei în sensul alegerii şefului statului prin vot direct, v-ar tenta o candidatură la preşedinţie?
Situaţia mea este cunoscută în Republica Moldova, şi anume aceea că nu aş avea cum să candidez, pentru că, dincolo de faptul că în prezent şeful statului se alege de către Parlament, dacă ar fi să-l aleagă cetăţenii, vârsta minimă este 40 de ani. Pentru mine asta înseamnă peste nouă ani. De aceea subiectul nu este pe agenda mea.
Timpul va arăta cum este potrivit pentru mine să procedez. Însă acum contează doar să depăşim acest blocaj pentru a putea alege preşedintele. Fie vor vota şi comuniştii pentru Marian Lupu, fie dacă nu vor vota am putea modifica Constituţia în vederea renunţării la acel prag minim de voturi pentru alegerea preşedintelui. Sau modificăm Constituţia pentru ca preşedintele să fie ales direct de către populaţie. Asta e şi dorinţa populaţiei şi susţinem şi noi acest lucru. Într-un asemenea caz, înseamnă alegeri anticipate în primăvara anului viitor - concomitent parlamentare şi prezidenţiale.
„Lupu poate găsi calea de mijloc între Occident şi Rusia"
Poate fi Marian Lupu un preşedinte prooccidental?
Marian Lupu poate fi un preşedinte care să găsească o cale de mijloc între ceea ce înseamnă interesele Occidentului şi ale Federaţiei Ruse în acest spaţiu, în această regiune, în Republica Moldova, mai ales că avem şi problema transnistreană. Este candidatul Alianţei şi noi îl susţinem. În prezent consider că, oricare ar fi modalitatea alegerii sale, are toate şansele să câştige. L-a depăşit pe Voronin în sondaje, lucru care nu s-a mai întâmplat în ultimii opt ani.
Este capabilă noua administraţie de la Chişinău să convingă Moscova că e nevoie de o nouă abordare în relaţia bilaterală?
În opinia mea, Moscova este în căutare de noi parteneri în Republica Moldova. Este şi firesc! Clasa politică în Rusia s-a cam schimbat şi deja era nefirească această relaţie cu reprezentanţii sistemului sovietic totalitar, cum era Voronin. Cred că se merge pe o relaţie pragmatică. Niciodată nu am desconsiderat interesele pe care le are Federaţia Rusă în zonă, mai ales că avem problema transnistreană.
Dar se conturează o relaţie mult mai pragmatică, pornind de la acele schimburi economice şi comerciale pe care le au cele două state. În primul rând este vorba de gaze. Cât timp Moldova are datorii faţă de Rusia în privinţa achitării gazului, lucrurile n-au cum să fie în regulă pentru noi.
E un element de vulnerabilitate pentru Chişinău...
Datoria totală se ridică la aproape două miliarde de lei moldoveneşti, adică 150 de milioane de dolari. Asta numai în partea dreaptă a Nistrului, plus alte două miliarde de lei în partea stângă a Nistrului. Transnistria n-a plătit niciodată din 1990 încoace. Până în 2001, s-au acumulat circa 100 de milioane de dolari, iar din 2001 s-au adunat câte 10 milioane de dolari pe an. Evident, suntem vulnerabili. Am pus problema personal, pentru că noi am avut discuţii complicate vizavi de furnizarea agentului termic în Chişinău.
Am pus problema să fie asigurată transparenţa funcţionării acestor servicii, tot lanţul din complexul termoenergetic: Moldova Gaz, centralele electrotermice şi distribuitorul de căldură - Termocom, astfel încât să fie rentabile la parametri minimi, să aibă un profit minim, dar să nu genereze pierderi. În acest fel, nu mai acumulăm datorii faţă de Gazprom. Mai ales că Moldova Gaz este deja proprietatea Gazprom. Întreprinderea de distribuţie a gazului pe teritoriul Republicii Moldova, care este strategică şi e unică, se află în proprietatea Federaţiei Ruse, tocmai din cauza datoriilor. A fost trecută în contul datoriilor.
Nu cumva a fost o mişcare „strategică" a comuniştilor?
Lipsa transparenţei nu ne dă niciodată posibilitatea să ştim care este preţul corect şi dacă datoriile nu cumva au fost artificial umflate. Până nu scăpăm de această problemă, nu putem avea o nouă bază în discuţiile moldo-ruse. Asta e părerea mea. E o lipsă de transparenţă nu numai a fostului regim, ci şi a regimurilor anterioare, pentru că problema trenează din 1990 încoace. În această problemă Rusia nu trebuie privită ca fiind un bau-bau. Este un interes firesc al Federaţiei Ruse să-şi recupereze banii pentru un serviciu pe care îl prestează consumatorilor din Republica Moldova.
Noi trebuie să ştim să fim suficient de inteligenţi, astfel încât să nu generăm pierderi, să fim exacţi în tot ceea ce înseamnă relaţia cu Federaţia Rusă. De aceea este obiectivul şi sarcina noastră să aducem relaţiile moldo-ruse la un alt nivel, unde să nu existe supărări pentru că cineva doreşte să creeze animozităţi. În momentul în care lucrurile sunt puse la punct, nu ai de ce să fii supărat.
Poate fi administraţia de la Kremlin capabilă de o nouă abordare în relaţia cu Moldova?
Din ce am văzut în ultima perioadă, cred că este exact abordarea pe care o au. În momentul în care nu am îndeplinit aceste condiţii minime, pentru a nu avea datorii, a nu fi într-o situaţie vulnerabilă, nu cred că are rost să intrăm în alte subiecte. Să rezolvăm problema aceasta şi pe urmă vedem care este situaţia.
„Transnistria trebuie recâştigată economic"
Dacă s-ar pune problema declanşării unei proceduri accelerate de integrare europeană a Republicii Moldova, Alianţa ar fi dispusă să renunţe la „dosarul transnistrean"?
Regiunea Transnistria face parte din Republica Moldova. Nu poţi renunţa la „dosarul transnistrean".
Asta de jure, însă de facto lucrurile nu stau aşa...
De facto sunt agenţi economici în Transnistria care sunt înregistraţi în partea dreaptă a Nistrului. Prin aceasta, schimburile economice, activitatea pe care o desfăşoară trece prin registrele oficiale ale Republicii Moldova. Cetăţenii din stânga Nistrului au paşapoarte sau acte de identitate ale Republicii Moldova. Aş spune că integrarea europeană nu poate avea loc în prezent nici cu Transnistria, nici fără Transnistria. Pentru că există această oboseală a Uniunii Europene vizavi de extindere. Moldova îşi poate propune să devină stat asociat. Asta da! În momentul în care devine stat asociat, situaţia economică va fi alta.
Partea dreaptă a Nistrului va putea deveni atractivă pentru cei din stânga Nistrului. Cum a fost Germania de Vest pentru Germania de Est. Pornind de la această premisă, cred că poate fi rezolvată problema transnistreană definitiv. Atunci când în partea dreaptă a Nistrului va fi libertatea presei, independenţa justiţiei, o perspectivă de creştere economică, siguranţă, liberă circulaţie în Europa, locuri de muncă, un trai decent, o minimă prosperitate, toate acestea vor fi, fără mediatizare, argumente suficiente ca oamenii din regiunea transnistreană să spună „Vrem să facem şi noi parte din Republica Moldova!".
Cât timp sunt trupe ruseşti la Tiraspol, credeţi că atractivitatea economică e suficientă pentru revenirea Transnistriei în graniţele Republicii Moldova?
Trupe sovietice au fost şi în Germania, şi în Cehia, şi în Polonia. În Germania a fost şi zid. N-a funcţionat nimic în condiţiile în care lumea a evoluat, iar respectivii au rămas în urmă. Ăsta a fost şi motivul colapsului Uniunii Sovietice.
În Transnistria, copiii născuţi în 1991 au acum 18 ani şi nu au perceput statalitatea Republicii Moldovei...
Dar ei înţeleg că ceva nu este în regulă, că regiunea nu este recunoscută, că actele nu sunt valabile.
În Ucraina, de pildă, sunt valabile...
Bun, pot circula cu acte şi cu maşini înregistrate în Transnistria spre est, în Ucraina. Dar nu pot circula spre vest. Iar toată lumea îşi pune întrebări. În condiţiile actuale nu mai vorbim de distanţe mari în lume, despre frontiere. Toate au atins un nivel de relativitate.
Frontierele au intrat în disoluţie. Mai repede ajungi peste ocean decât într-o regiune a Moldovei. Din acest punct de vedere, şi cetăţenii din Transnistria înţeleg că perspectiva este în altă parte, nu în izolarea regiunii şi în menţinerea acesteia într-un stadiu de tip Uniunea Sovietică. Atunci când călătoreşti în Transnistria ai impresia nu numai că ai călătorit în spaţiu, dar şi în timp. Ca şi cum ai fi aterizat în URSS.
Credeţi că Rusia este interesată să ofere garanţii de stabilitate în zona transnistreană?
Nu pot răspunde pentru Rusia. Noi trebuie să avem agenda noastră în ceea ce priveşte rezolvarea problemei transnistrene şi, din punctul meu de vedere, agenda trebuie concentrată pe ideea creşterii atractivităţii părţii drepte a Nistrului, pentru cei din stânga, astfel încât ei să poată compara şi să facă diferenţa. Când erau comuniştii la putere, nu puteau face diferenţa. În dreapta un dictator, în stânga un alt dictator. În dreapta fiul dictatorului controla economia, în stânga aceeaşi situaţie. În dreapta plecau peste hotare pentru a-şi câştiga existenţa, în stânga de asemenea nu prea erau perspective.
„Nu mai există sprijin politic pentru anumite afaceri"
Oleg Voronin continuă să aibă afaceri prospere în Republica Moldova...
Ar fi fost nepotrivit din partea Alianţei să înlocuiască dictatura lui Voronin cu dictatura Alianţei. Asta deşi comuniştii ţipă acum că e dictatură în Republica Moldova... Cine îi mai crede? Se lucrează pe bază de lege. Când sunt proprietăţi, afaceri derulate de o bună perioadă de timp, protejate, nu poţi veni cu barda şi să spui: „Asta da şi asta nu!" Poţi doar să creezi condiţii pentru ceilalţi, să demonopolizezi. Sprijin politic pentru anumite afaceri nu mai are cum să fie. De acum încolo pot fi sancţionate doar aspectele ilegale ale activităţilor pe care le desfăşoară sau le-a desfăşurat. Cum ar fi privatizările ilicite, activităţile care au fost făcute împotriva legii. Alianţa este în proces de consolidare a poziţiei sale la nivelul instituţiilor statului. Pentru a putea face schimbări de sus până jos e nevoie de timp şi de schimbări la nivelul decidenţilor.
„Problema anexării Basarabiei poate fi reparată în cadrul UE"
S-a vehiculat varianta aderării instantanee a Republicii Moldova la UE prin revenirea acesteia în graniţele fireşti ale României. Acum e viabilă o asemenea variantă?
Acum doi ani, preşedintele Băsescu a făcut o ofertă Republicii Moldova în ceea ce priveşte integrarea în Uniunea Europeană odată cu România, dar ca stat aparte. Formula propusă atunci a fost două state, un popor, formulă pe care o menţine şi astăzi. Şi, din acest punct de vedere, România poate oferi sprijin în continuare Republicii Moldova, dacă nu pentru aderare, atunci pentru o apropiere continuă de UE. În ceea ce priveşte subiectul reunificării, acesta din păcate a fost speculat în ultimii 20 de ani şi aruncat în ringul bătăliei politice, în aşa fel încât pe unii să-i atragă, iar pe alţii să-i sperie.
Până la urmă, în cazul în care privim obiectiv, corect şi matur relaţia dintre cele două ţări, observăm următoarele: integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană vine să rezolve definitiv ceea ce înseamnă dezbaterea pe problema unirii cu România. Pentru că în UE nu mai există frontiere. Este modul în care problema aceasta s-a rezolvat şi în alte regiuni ale Europei. Urmează să se rezolve şi în această parte. Am avut un asemenea conflict între Germania şi Franţa, pe Alsacia şi Lorena. Au mai fost şi alte regiuni ale Europei disputate de-a lungul timpului de unele state. Odată cu extinderea Uniunii, aceste probleme au dispărut.
Pactul Ribbentrop-Molotov îşi produce efectele şi astăzi...
În ceea ce priveşte această parte a Europei, să nu uităm că Pactul Ribbentrop-Molotov nu a însemnat doar Basarabia, ci şi nordul Bucovinei, şi sudul Basarabiei, şi Ţinutul Herţa. Astăzi, acest teritoriu nu este unic, nu este un stat aparte. Sunt două state: Ucraina şi Republica Moldova. În plus, la acea vreme, Basarabia ajungea doar până la Nistru. Astăzi, Republica Moldova este un teritoriu care merge dincolo de Nistru, chiar dacă rămâne problema transnistreană. Statul este recunoscut la nivel internaţional şi integritatea teritorială este sprijinită unanim la nivel internaţional. Prin urmare, redeschiderea acestui subiect ar însemna mai multă instabilitate în regiune şi convulsii la nivelul a cel puţin trei state - România, Ucraina, Republica Moldova - cu luări de poziţii, extindere şi la nivelul Federaţiei Ruse, din cauza problemei transnistrene.
De aceea, trebuie să încercăm să reparăm o problemă care a fost creată de-a lungul istoriei în această regiune - prin ocuparea Basarabiei la 1812 şi prin anexarea Basarabiei la 1940 - printr-o metodă opusă celei prin care s-a făcut abuzul respectiv. Cred că mai înţelept ar fi să facem tot ce este în puterea noastră pentru ca Republica Moldova să nu mai fie monitorizată de Consiliul Europei. Instituţiile democratice din Republica Moldova, conform Consiliului, nu funcţionează nici măcar la parametrii minimi. Să rezolvăm problemele care ţin de datoriile noastre faţă de Federaţia Rusă, astfel încât independenţa Republicii Moldova să nu fie doar pe hârtie, în Constituţie, ci şi în viaţa de zi cu zi, să putem avea investiţii occidentale pentru o creştere economică durabilă, nu doar prin banii care vin de peste hotare. Şi prin aceasta să asigurăm independenţa fiecărui cetăţean, minima lui prosperitate, posibilitatea de a-şi alege viitorul.
Cum vedeţi viitorul Republicii Moldova?
Apropierea de Uniune şi dobândirea statutului de stat asociat practic rezolvă pe jumătate problema Republicii Moldova pe plan european, deoarece este vorba de libera circulaţie. Consider că din acel moment discuţiile pe subiectul în cauză vor dispărea definitiv şi va urma o colaborare firească, datorită rădăcinilor comune, comunităţii de limbă, istorie etc. Cum se întâmplă de fapt şi în prezent, pentru că avem artişti români în Republica Moldova, investiţii, pentru că, la parteneri economici, România este pe primul loc pentru Republica Moldova.
Personal credeţi că în anii `90 era posibilă unirea Basarabiei cu România?
Eu cred că nici nu s-a pus problema la modul real şi nici nu a pornit o discuţie. Nu cred că a fost posibilă şi nu cred că a fost abordată la modul real, indiferent că e vorba de România, de Republica Moldova sau de altă ţară.
Prin urmare, consideraţi că România nu a pus tranşant această problemă în anii `90?
Aceasta este percepţia mea asupra situaţiei de atunci. Şi ar fi fost corect, în acel moment, ca problema să fie pusă exact cum am spus mai devreme: Republica Moldova, ca stat independent şi suveran, să se orienteze către Uniunea Europeană, care deja exista în acel moment. Pentru că Republica Moldova are în componenţa sa şi regiunea transnistreană, şi nu mai are nordul Bucovinei, sudul Basarabiei. Era clar că şi Europa de Est urma să intre în Uniunea Europeană.
„România poate fi o interfaţă pentru noi"
Ce aşteaptă Republica Moldova de la România, în acest moment?
Ceea ce este firesc: preluarea acquis-ului comunitar, continuarea relaţiilor bune aşa cum au început în ultimele luni de zile; o interconectare în energetică, pentru a avea mai multă independenţă din acest punct de vedere, electricitate în primul rând, probabil prin intermediul centralei de la Cernavodă; gaz, în sensul de a avea acelaşi grad de dependenţă faţă de Federaţia Rusă la capitolul furnizarea gazelor naturale, şi nu cum suntem acum cu o dependenţă de 100%. România depinde în proporţie de 30%.
Şi o interconexiune a magistralelor de gaz ne-ar putea permite, în cazul unui accident sau poate într-un conflict politic, să avem autonomie. Apoi, tot ceea ce înseamnă relaţii economice în dezvoltare, investiţii. România poate să asigure o interfaţă în atragerea unor investitori occidentali sau de peste ocean în Republica Moldova. Pentru că noi vom traversa exact aceleaşi etape, vom merge pe acelaşi drum pe care a mers România în ultimii 10-15 ani. Este doar o anumită întârziere. O zonă izolată şi conservată artificial de către comunişti.
Ce credeţi că aşteaptă România de la Republica Moldova?
O aşezare şi o structurare a acestor relaţii, la nivel guvernamental, la nivel regional, local, privat, la nivelul societăţii civile, al mass-media. Tot ce înseamnă normalitate. Cred că asemenea aşteptări nu are numai România, cred că are şi Ucraina, şi Occidentul în ansamblu. Presupun că şi Federaţia Rusă.
„Cetăţenii nu vor alegeri anticipate"
Aţi analizat ce îşi propun candidaţii la preşedinţia României în relaţia cu Republica Moldova?
Lucrurile sunt destul de clare. Partidele din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană au relaţii de tradiţie cu partidele din România, fiecare pe zona doctrinară proprie. Partidul Liberal, din care fac parte, are o relaţie foarte bună cu Partidul Democrat Liberal din România şi cu preşedintele Traian Băsescu. Această relaţie a fost clădită continuu în anii precedenţi şi ne-am susţinut reciproc, în alegerile parlamentare de anul trecut, în alegerile europarlamentare, în alegerile prezidenţiale. Partidul Alianţa Moldova Noastră are o relaţie şi un acord încheiat cu Partidul Naţional Liberal. Partidul Democrat are, de asemenea, o relaţie mai veche cu Partidul Social Democrat din România. Iar Partidul Liberal Democrat a pornit pe o relaţie cu PSD, la alegerile parlamentare de anul trecut. Anul acesta nu a declarat sprijin pentru niciunul dintre candidaţi.
Politica externă a Chişinăului are de suferit din cauza situaţiei incerte la nivel intern?
Situaţia la nivel intern nu este una incertă. Structurile puterii sunt formate, avem parlament legal ales, avem alegeri recunoscute, o majoritate constituită în parlament de 53 de deputaţi din 101, avem un guvern legal desemnat, numit în funcţie şi avem un preşedinte interimar care are aceleaşi atribuţii pe care le are un preşedinte ales. Din acest punct de vedere, instituţiile statului nu cunosc un blocaj. Urmează alegerile prezidenţiale, din nou, pe 7 decembrie, în cadrul Parlamentului şi vom vedea cum vor vota comuniştii. În cazul în care nu votează, au numai de pierdut.
Aţi negociat cu ei?
Au fost negocieri, sunt purtate şi vor fi, astfel încât să se ajungă la un vot pozitiv din partea lor, de susţinere a candidatului Marian Lupu. După care, Partidul Comuniştilor rămâne în opoziţie, cum este firesc, iar situaţia va fi deblocată. În cazul în care se vor opune, vor provoca alegeri anticipate şi prin aceasta ei înşişi îşi vor crea o situaţie complicată. Cetăţenii nu vor alegeri anticipate.
Pe de altă parte, cetăţenii sunt de acord şi susţin ideea de a avea o altă guvernare faţă de cea pe care au avut-o în ultimii opt ani. Plus de aceasta, la alegerile parlamentare nu au avut cum să voteze cetăţenii aflaţi peste hotare şi tineretul. Fiind alegeri anticipate, este o situaţie clar defavorabilă comuniştilor, şi în cazul în care le vor provoca, pot fi siguri de pierderea unui număr de mandate în parlament.
În cazul în care vor fi alegeri anticipate, Alianţa pentru Integrare Europeană va merge pe liste comune?
Nu s-a discutat acest lucru. Situaţia de până în prezent a arătat că cele patru partide pot acumula voturi mergând separat în alegeri pentru că, dacă pe dreapta şi pe centru-dreapta lucrurile sunt destul de clare, atunci pe stânga şi centru-stânga PD e acela care poate lua voturile comuniştilor. Din acest punct de vedere, este necesar să obţină aceste voturi, pentru consolidarea Alianţei şi pentru obţinerea unui scor electoral de peste 50% şi de peste 61 de mandate în Parlament.
„Banii bucureştenilor trebuie cheltuiţi cu folos"
În calitate de primar, spuneţi-ne ce credeţi că ar trebui făcut în Bucureşti?
Căi de comunicaţie care să decongestioneze traficul, semafoare, drumuri nivelate care să permită ca oraşul să fie inelat, pe de o parte, iar pe de altă parte să poată fi traversat nord-sud, est-vest sau în alte direcţii, fără a avea obstacole. Pentru că orice înseamnă intersecţie în oraşele mici şi medii, în Bucureşti înseamnă a da peste cap traficul.
Care ar fi prima măsură pe care aţi lua-o ca primar al Bucureştiului?
De când am fost student aici, adică din 1998, transportul a fost înnoit de două ori, iluminatul public a fost în mare parte concesionat, drumurile s-au făcut. Deci o serie de îmbunătăţiri au avut loc. Prin urmare, măsurile care trebuie luate acum vizează cheltuirea cu folos a banilor publici, a bugetului foarte mare pe care îl are Bucureştiul comparativ cu Chişinăul. Banul public trebuie investit pentru dezvoltarea strategică a acestui oraş, şi anume pentru a-l scoate din carcasa unui oraş gândit ca fiind mediu şi a-l aduce spre metropolă, prin aceste căi de comunicaţie. Ele ar permite soluţionarea problemei traficului.
Sunt la fel de puternice grupurile de interese de la Chişinău în ceea ce priveşte contractele cu municipalitatea?
Acestea există peste tot, doar că la Chişinău, evident, presiunea este mai mică, pentru că oraşul este mic, iar banii sunt mai puţini. În plus de asta, în Republica Moldova am avut monopolul comuniştilor până în prezent. Noi, la Chişinău, am reuşit să facem faţă presiunilor, să nu admitem ca ei să monopolizeze şi primăria. Acum lucrurile tind să se normalizeze şi vom respecta tot ce înseamnă proceduri de parteneriat cu privaţii.
Care a fost principala „armă" cu ajutorul căreia aţi reuşit să păstraţi Primăria Chişinăului departe de influenţa comuniştilor?
Arma adevărului, pentru că atât timp cât ieşi cu adevărul în faţa oamenilor, nu au cum, nici măcar comuniştii, să-ţi facă ceva. Corectitudinea şi abordarea firească a lucrurilor, fără abuzuri. În timp ce comuniştii ofereau abuz şi forţă, sau schimbări prin forţă, noi ofeream abordări corecte, mai mult sau mai puţin populare. (Adevarul)
***
CARTE DE VIZITĂ
- Dorin Chirtoacă s-a născut la 9 august 1978, la Chişinău.
- A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, fiind licenţiat în Drept European (2001).
- A lucrat pentru TVR 1 şi pentru Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova.
- Este vicepreşedinte al Partidului Liberal din Republica Moldova (din 2005).
• Este primar al Chişinăului din iunie 2007
