În ultimul timp, cetăţenii Republicii Moldova au avut posibilitatea să consulte diverse opinii privitor la soluţiile de depăşire a crizei politice cu care se confruntă ţara actualmente. Printre acestea se numără şi reforma constituţională pentru care optează mai mulţi oameni de ştiinţă - specialişti în materia dreptului public.
Pornind de la necesitatea depăşirii crizei constituţionale, consolidării statalităţii Republicii Moldova, sporirii eficienţei guvernării societăţii şi funcţionării instituţiilor publice, precum şi a asigurării manifestării voinţei generale a poporului de către Legea Supremă a statului, prin Decretul prezidenţial din 1 decembrie curent, a fost creată Comisia pentru Reforma Constituţională.
Acest punct de vedere însă nu este susţinut în unanimitate, fiind expuse şi alte opinii, printre care şi supoziţia că intenţiile de a revizui Constituţia Republicii Moldova reprezintă „interese de grup de moment", aceasta venind în contradicţie „principiilor democratice şi practicii internaţionale".
Discuţii privind o eventuală reformă constituţională au început chiar după prima tentativă de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova. Revizuirea Constituţiei în vigoare a devenit iminentă după a doua tentativă, cînd negocierile politice nu s-au soldat cu succesul scontat.
Pentru excluderea unor interpretări, care debusolează în mod evident cetăţenii Republici Moldova, în calitatea acestora de deţinători ai suveranităţii naţionale, ne propunem în continuare o abordare doctrinară a unor aspecte ce vizează esenţa şi conţinutul unei reforme constituţionale, dar şi repercusiunile acesteia.
Reţinem în acest sens, că de la intrarea în vigoare a Constituţiei Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, şi până în prezent, experienţa politică şi cea legislativă au demonstrat valabilitatea unor aprecieri pozitive aduse Legii fundamentale. Menţionăm însă că, conţinutul unei Constituţii nu poate fi unul absolut valabil pentru toate timpurile şi locurile, deoarece forma unui stat va fi întotdeauna produsul unei epoci istorice, în funcţie de situaţia poporului, care-i va oferi sens şi legitimitate.
În această ordine de idei, susţinem necesitatea reformei constituţionale care, sperăm în ultima instanţă, că va oferi noi soluţii de depăşire a crizei constituţionale existente. Prin urmare, atît timp cît nu poate fi atins un consens de către clasa politică, demararea unui proces privind reforma constituţională devine inevitabil. Şi acest lucru n-ar trebui interpretat ca un capriciu sau orgoliu, ci mai curînd, o oportunitate. Din această perspectivă, argumentele care urmează a fi aduse în favoarea reformei constituţionale trebuie să fie cu referire exclusivă la eficienţa de acţiune a mecanismului de exercitare a suveranităţii, indiferent de orice moment de criză, dar să nu fie un fel de subterfugiu de natură politică.
În opinia noastră, orice etapa de dezvoltare constituţională a unui stat are un punct de pornire, o perioadă de ascensiune şi una de declin sau de transformare într-un alt parcurs etapic.
Punctul iniţial al etapei îl constituie adoptarea unei constituţii, care va imprima caracterul său întregii etape de evoluţie constituţională. După o anumită perioadă, se va ajunge la un punct culminant, când elementele definitorii ale etapei respective vor căpăta o maximă generalizare în viaţa socială şi adeziunea nu numai a autorităţilor, a tuturor celorlalte organisme sociale, ci şi a cetăţenilor. Acest moment va dura atâta timp cât viaţa socială nu va cunoaşte schimbări de amploare. Când acestea apar şi sunt contrare naturii etapei constituţionale, constituţia intră într-un proces de declin, concomitent cu formarea germenilor altei etape. Dacă revizuirea constituţiei nu rezolvă incompatibilitatea dintre noile realităţi sociale şi vechiul cadru constituţional, se adoptă o nouă constituţie.
Este incontestabil faptul că orice iniţiativă de revizuire a constituţiei trebuie să fie însoţită de argumente în sprijinul său. Cu regret, Constituţia Republicii Moldova nu conţine prevederi care ar stabili forma şi conţinutul actului prin care s-ar argumenta necesitatea şi oportunitatea revizuirii Constituţiei. Din conţinutul art. 141 alin. (2) rezultă că iniţiativa de revizuire a Constituţiei se materializează în forma unor proiecte de legi constituţionale.
În unele state, chiar în textele constituţionale sunt specificate prevederi cu privire la actele care trebuie să justifice necesitatea revizuirii Constituţiei. Astfel, Constituţia Olandei (art. 137 alin. 1) consacră că pentru revizuirea Constituţiei este necesară adoptarea actului Parlamentului care ar dovedi necesitatea adoptării amendamentului la Constituţie în redacţia propusă.
Uneori, starea social-politică din cadrul societăţii este de aşa natură, încât se recurge la abrogarea Constituţiei. Procedura de abrogare a Constituţiei poate fi prevăzută chiar în textul acesteia. Actuala Lege fundamentală a Republicii Moldova nu conţine dispoziţii privitor la procedura de abrogare. De menţionat, că asemenea prevederi lipsesc şi în textele constituţiilor altor state. O atare situaţie este condiţionată de faptul că în majoritatea cazurilor, noţiunea de revizuire presupune şi modificarea textului Constituţiei în ansamblu, adică adoptarea unei Legi fundamentale într-o redacţie diferită de cea precedentă. Această constatare rezultă chiar din textul unor constituţii. Spre exemplu, Constituţia Elveţiei (art. 192 alin. 1) dispune că Constituţia poate fi „revizuită oricând, total ori parţial".
Reamintim că în Republica Moldova a fost întreprinsă o încercare de abrogare a Constituţiei în vigoare. Acest proces a fost demarat prin iniţiativa Preşedintelui Republicii Moldova din 12 februarie 2003, când a fost dată publicităţii propunerea autorităţilor de la Chişinău privind soluţionarea diferendului transnistrean. Potrivit acesteia, se opta pentru reintegrarea plenară a Transnistriei în componenţa Republicii Moldova, în baza unei noi Constituţii, care ar legifera sistemul federativ de funcţionare a viitorului stat reunificat.
La 17.04.2003, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea privind aprobarea grupului de persoane care urmau să activeze în Comisia pentru elaborarea proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova nr. 180-XV din 17.04.2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.77-79/361 din 25.04.2003). Pe parcursul anilor 2004 - 2005 a avut loc o serie de reuniuni cu participarea oamenilor de ştiinţă - specialişti în materie de drept constituţional, reprezentanţi ai societăţii civile şi alte persoane interesate. Rapoartele experţilor prezentate în cadrul acestor dezbateri au fost publicate integral în volumul "Reintegrarea Moldovei: soluţii şi modele" (Chişinău, F.E.-P- "Tipogr. Centrală", 2005).
Aşadar, tentative de realizare a unor reforme constituţionale pot fi aşteptate ori de cîte ori subiecţii raporturilor de drept constituţional vor conştientiza necesitatea acestora. Aceste tendinţe sunt fireşti, deoarece activitatea politică şi cea socială sunt în permanentă evoluţie, iar realitatea juridică este nevoită să se adapteze, în funcţie de transformările din aceste domenii. Prevederile constituţionale, ca şi celelalte norme juridice, se află, de asemenea, în permanentă evoluţie. În condiţiile unei stabilităţi ,,forţate" atribuite normelor de drept constituţional (ca şi a altor norme de drept), ele devin o frână în calea evoluţiei raporturilor sociale pe care sunt chemate să le reglementeze. De aceea, stabilitatea necesară unei constituţii trebuie să fie corelată cu posibilitatea acesteia de a se adapta noilor realităţi politice şi sociale şi de a-şi exclude imperfecţiunile apărute pe parcursul aplicării sale în timp. Numai îmbinarea armonioasă a durabilităţii normelor cuprinse în Constituţie cu capacitatea lor de a se adapta noilor evoluţii în plan politic poate da unei constituţii viabilitate în timp.
În acelaşi timp, este de datoria noastră să atenţionăm că atunci când nu este admisă revizuirea Constituţiei realizată prin clauzele prestabilite de către puterea constituantă, revizuirea acesteia poate lua forma unor transformări oculte, realizată în practica regimului politic şi constând în distorsionarea conţinutului normelor constituţionale sau a sensului acesteia ori a spiritului ei, prin deformare premeditată, prin fraudă ori prin violarea textelor constituţionale - toate acestea venind în contradicţie cu principiile statului de drept spre care aspiră Republica Moldova. Nu trebuie să uităm şi de faptul că reforma constituţională iniţiată de Preşedintele interimar al Republicii Moldova va include şi măsurile necesare pentru aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană.
Ion GUCEAC, doctor habilitat în drept,
profesor universitar,
Secretar Ştiinţific General al AŞM
