Triunghiul de ură şi iubire desenat între Bucureşti, Chişinău şi Moscova ar putea fi zdruncinat de strategia noului ministru de externe, Teodor Baconschi.
Bucureşti + Chişinău = UE
Este pentru prima dată în ultimii trei ani când preşedintele Traian Băsescu va avea un partener alături de care îşi va putea impune viziunea asupra politicii externe a României. Spre deosebire de ultimii săi trei predecesori, noul ministrul de externe, Teodor Baconschi, se numără printre colaboratorii apropiaţi ai lui Traian Băsescu şi nu ne hazardăm în a presupune că viziunile celor doi sunt consonante. Dovadă este şi primul gest al lui Teodor Baconschi în calitatea sa de şef al diplomaţiei de la Bucureşti: convorbirea telefonică cu omologul său de la Chişinău este un semnal al priorităţii zero pe care România o va acorda relaţiilor cu Republica Moldova, despre a căror istorie recentă putem spune că este mai îngheţată decât banchiza arctică.
În 2009 diplomaţia românească a înregistrat o serie de înfrângeri în eforturile sale de a păstra intacte relaţiile cu vecinii de peste Prut. Urmarea cea mai vizibilă este absenţa în prezent a unui ambasador român la Chişinău şi a unui omolog moldovean la Bucureşti. Dar dezgheţarea naturală şi binevenită a relaţiilor cu Chişinăul va modifica - inevitabil - chimia dintre Bucureşti şi un partener de un cu totul alt calibru.
Antidotul Rusiei
Este imposibil să priveşti astăzi înspre Bucureşti şi Chişinău fără să observi lunga umbră a Moscovei. Republica Moldova este în ochii Kremlinului un teritoriu din "imediata vecinătate" sau, cu alte cuvinte, o zonă care trebuie să rămână sub influenţa Rusiei. Discursurile care vorbeau despre integrarea Rusiei în familia Europei democrate s-au dovedit a fi naive. Rusia sistemului Putin-Medvedev a adoptat în ultimii ani o strategie revanşardă şi chiar agresivă. Intervenţia Moscovei în Georgia a arătat că pumnul rusesc nu este gata să se deschidă, ci stă strâns într-o mănuşă de catifea. Kremlinul nu vede cu ochi buni apariţia la Chişinău a unui guvern pro-european, în timp ce Transnistria rămâne un avanpost preţios al armatei ruseşti în faţa extinderii NATO. Moscova nu doreşte rezolvarea conflictului transnistrean pentru că s-ar lipsi astfel de cel mai eficient antidot împotriva apetenţei europene a Chişinăului. Iată aşadar dilema diplomaţilor: fără rezolvarea conflictului transnistrean orice vis european este caduc pentru moldoveni. Pe de altă parte, orice tentativă de dizolvare a problemei va deranja Rusia, căreia îi convine de minune status-quo-ul prezent.
România: un pion care poate!
Noul ministru de externe al României, Teodor Baconschi, pare decis în a transforma România într-o locomotivă pentru trenul aspiraţiilor europene de la Chişinău. Dar dacă Chişinăul, tractat de Bucureşti, se va îndepărta de gara moscovită, Kremlinul nu va întârzia să reacţioneze. O reacţie a cărei intensitate va depinde în mare măsură de poziţia Statelor Unite, partenerul favorit în strategia de politică externă asumată de Traian Băsescu şi, implicit, susţinută de Teodor Baconschi.
Ronald Asmus, directorul German Marshall Fund, povestea într-un articol recent din Washington Post cum, în timpul unei cine din urmă cu un deceniu, a încercat să-i explice adjunctului Ministrului de Externe al Rusiei strategia americană în Europa. Oficialul rus a trasat o linie prin harta Europei desenată de american spunând: "asta este jumătatea noastră şi asta este a voastră. Problema este că jumătatea voastră se face din ce în ce mai mare". Ajungem iată, inevitabil dar realist, în a afirma evidenţa: atât Bucureştiul cât şi Chişinăul sunt doar doi pioni în şahul geopolitic dintre cele două mari puteri. Dar o atitudine pro-activă a României în problema moldovenească poate gripa treptat motorul mecanismului în care Republica Moldova este blocată astăzi.
Diplomaţia românească începe aşadar anul 2010 cu două certitudini: la Chişinău este nevoie de un dezgheţ, chiar cu riscul înteţirii crivăţului care bate dinspre Moscova. Un risc pe care România pare dispusă să şi-l asume. (Deutsche Welle)
