Să începem cu statistica... Potrivit ultimelor date publicate de Biroul Naţional de Statistică, economia Republicii Moldova s-a contractat în anul 2009 cu -6,5% faţă de anul precedent. O atare involuţie pare să fie una mult mai favorabilă faţă de cea anticipată de Guvern (şi de Expert-Grup) de -8%. Mai mult ca atât, pe parcursul trimestrului IV 2009 economia a înregistrat un declin de „numai" 2,4% în termeni reali faţă de anul trecut, ceea ce face o notabilă diferenţă faţă de regresul economic de pe parcursul primelor trei trimestre (-7,7%). Prin urmare, la finele anului 2009 economia moldovenească prezenta semnale tot mai clare de stabilizare, fapt ce, aparent, serveşte un semnal de bun augur privind perspectivele acesteia din anul 2010.
Magnitudinea crizei prin prisma indicatorilor-cheie
La analiza structurii formării şi utilizării Produsului Intern Brut (PIB) nu am constat nimic surprinzător. Sectoarele unde au fost înregistrate cele mai pronunţate scăderi au fost sectorul construcţiilor (-29%), industria extractivă (-23%), industria de procesare (-25%), transporturile (-36%) şi intermedierea financiară (-36%). Acestea s-au dovedit a fi cele mai vulnerabile la criză, fiind afectate, în special, de răcirea cererii externe (în cazul ramurilor industriale orientate pentru export: textile, articole de îmbrăcăminte, fabricarea sticlei, metalelor, produselor vegetale; servicii de transport), a cererii interne (sectorul construcţiilor, în special a celor locative) şi a activităţii antreprenoriale şi a înrăutăţirii climatului de afaceri în ansamblu (intermedierea financiară).
La partea de venituri, contracţia PIB-ului a fost condiţionată de răcirea consumului final şi a reducerii investiţiilor. Astfel, consumul final al gospodăriilor populaţiei a înregistrat un declin, în termeni reali, de -7,9%, cauzat de reducerea influxurilor de remitenţe şi diminuarea volumului creditelor de consum acordate populaţiei. În cazul formării brute de capital fix declinul a fost de -31,3% şi a fost determinat de suspendarea mai multor proiecte investiţionale şi restrângerea creditării sectorului real al economiei. Un aport esenţial, în acest sens, l-a avut colapsul investiţiilor străine directe în anul 2009.
Semnalele statistice de stabilizare şi chiar relansare a economiei pe final de an sunt relevate de cei doi indicatori de care depinde în mare parte formarea şi utilizarea PIB-ului. Astfel, valoarea adăugată brută creată în economie, în trimestrul IV 2009, a înregistrat o creştere în termeni reali de circa 2% faţă de anul precedent. Totodată, consumul final al gospodăriilor populaţiei a ajuns practic la nivelul anului înregistrat în anul precedent. Pe baza acestor evoluţii putem uşor anticipa o stabilizare a economiei în jurul cifrei zero în primul trimestru 2010 şi o creştere modestă începând cu trimestrul II (cu condiţia că situaţia economică din principalii parteneri ai Republicii Moldova nu se va înrăutăţi).
Pericolul îmbătării cu apă rece...
Creşterea ponderii Valorii Adăugate Brute (VAB) în economie de la 82,3% în 2008 la 84% în 2009 s-a datorat reducerii preţurilor la resursele energetice fapt ce a servit drept o pernă de siguranţă pentru unii producători, iar în contextul deprecierii monedei naţionale, în special pentru exportatori. Respectiv, tendinţa inversă urmărită în ultimele luni privind creşterea costurilor de producere, relevată de creşterea indicatorului preţurilor producţiei industriale, riscă să submineze grav competitivitatea producătorilor autohtoni. Diminuarea estimată a ponderii valorii adăugate brute în PIB în comun cu tendinţa de apreciere a monedei naţionale prognozată pentru următorii ani, este un simptom al scăderii competitivităţii producătorilor autohtoni şi, mai ales a exportatorilor, aceasta fiind o constrângere pentru relansarea economică calitativă şi, mai ales, pentru schimbarea paradigmei de dezvoltare atât de mult râvnită de actuala guvernare.
Adiţional, creşterea preţurilor la produsele de bază (alimente, resurse energetice, servicii comunale etc.) va afecta negativ capacitatea de cumpărare a populaţiei, fapt ce se va reflecta în perspectivele relansării consumului intern a gospodăriilor casnice. Prin urmare, forţa motrice a relansării economice va servi preponderent cererea externă, cea internă rămânând în continuare plăpândă, cel puţin pe termen scurt.
Aceste realităţi, pe cât de simple, pe atât şi de grăitoare, subliniază carenţele fundamentale ale PIB-ului ca indicator de măsurare obiectivă a stării economiei în ansamblu. Dar altul mai bun, la moment, nu există. Astfel, anticipăm că 2010 va fi un an al unei relansări economice pe fonul înrăutăţirii condiţiilor de trai a populaţiei. Cât de paradoxal nu ar părea aceasta la prima vedere ... (Expert-Grup)
