Realizator: Domnule preşedinte, Parlamentul Republicii Moldova a refăcut Declaraţia de independenţă din 1991, declaraţie al cărei original a fost distrus în incendiul de anul trecut. Dumneavoastră, pe 27 aprilie, la 19 ani după ce culorile Tricolorului au redevenit drapelul Republicii Moldova, ieri, aşadar, v-aţi adresat Parlamentului României. Este o suprapunere de gesturi simbolice? Cu ce destinaţie, cu ce ţintă aceste gesturi simbolice?
Mihai Ghimpu: Nu am urmărit nicio ţintă. Pur şi simplu, în anii '80, mişcarea democratică formată în toate republicile sovietice de către Gorbaciov în sprijinul său de a reforma Partidul Comunist, a fost folosită de noi şi transformată în mişcare de eliberare naţională şi vreau să spun că puţini au înţeles atunci, dar adoptarea Tricolorului ca drapel de stat însemna din start un semnal pentru cetăţeni care este drumul nostru, fiindcă este clar ce reprezintă aceste trei culori.
Nu poate exista, chiar dacă suntem în afara naţiunii o parte sau un popor, dacă nu ţine la valorile sale naţionale. De aceea noi am început lupta pentru limbă, pentru revenirea la grafia latină, pentru revenirea Tricolorului în locul acelui drapel sovietic. Toate acestea le-am făcut ca să demonstrăm că noi nu suntem o societate care nu avem trecut, dar avem prezentul sovietic. Noi facem parte din naţiunea română, care are rădăcinile daco-romane. Iată în trei cuvinte dacă am putut să răspund la întrebare.
Realizator: Din acest punct de vedere, care sunt modificările Constituţiei, pe care le doriţi cel mai mult şi la care nu aţi renunţa ca om politic?
Mihai Ghimpu: În primul rând, dacă vorbim de valorile naţionale, sigur că este vorba de modificarea articolului 13, unde este prevăzut că limba oficială este limba moldovenească - minciuna sovietică comunistă stalinistă. În al doilea rând, mi-aş dori foarte mult ca dreptul de vot să aparţină cetăţenilor de la vârsta de 16 ani. Tineretul de astăzi este foarte bine informat, este bine şcolit şi eu cred că în perioada de tranziţie de la comunism la democraţie e nevoie de sânge proaspăt, de minte tânără, de minte contemporană, modernă. de aceea, ţin foarte mult la ideea mea ca să modificăm acest articol.
Realizator: Care dintre proiectele propuse de România de colaborare vi se par cele mai importante şi cum răspundeţi acelor proiecte, pentru care preşedintele Băsescu a găsit susţinere la Uniunea Europeană, cele trei proiecte de infrastructură?
Mihai Ghimpu: Cred că cel mai bun proiect este investiţia sau susţinerea ca tinerii noştri să facă studii în România şi mulţumim tuturor românilor, pentru că agreează acest proiect, că ne înţeleg, fiindcă a învăţa în România înseamnă a-ţi cunoaşte strămoşii, a avea foarte bine cunoştinţă în materia istoriei şi, sigur că, partea a doua, ce ţine de profesia pe care şi-a ales-o fiecare tânăr. În al doilea rând, eu cred că toate proiectele care vin din partea României sunt binevenite pentru noi, întrucât am rămas, fiind aşezaţi în Europa, am rămas în afara Europei, familiei europene şi cetăţenii Republicii Moldova ar merita o altă viaţă, întrucât au un trecut foarte durereos, sângeros - ocupaţia, războiul, deportările, colectivizarea, foametea organizată - şi acest lucru îl spun tuturor oaspeţilor Republicii Moldova şi este foarte bine că România este alături de noi şi sunt convins că aceasta va fi şi în continuare.
Ajutorul acordat acum, de 100 milioane, în situaţia în care şi României îi este foarte greu, datorită acestei crize mondiale, este un ajutor foarte bun pentru noi. Acordurile pe care le-am semnat, protecţia cetăţenilor, care lucrează aici, în România, la fel este un proiect foarte bun, întrucât cetăţenii au nevoie de această protecţie socială, indiferent unde ar fi - în România, Italia, Portugalia sau în alte state. Acordul semnat pe linia Ministerului Educaţiei - la fel. Ce să vă spun? Păcat că cei care au fost până la noi n-au înţeles că România nu doreşte decât să ne ajute, nu pune problema unirii, nu pune problema teritoriilor, a recunoscut independenţa, pur şi simplu, ca o ţară la baza căreia stau românii, precum şi la noi e, aşa cum fraţii se ajută unul pe altul, aşa procedează şi România. Suntem foarte recunoscători pentru politica României.
Realizator: V-aţi exprimat dorinţa ca mass-media românească să ajungă mai mult la Chişinău. RADIO ROMÂNIA este deja pe cale să deschidă un birou de corespondenţi, la Chişinău. De ce este important acest aspect, pentru dumneavoastră?
Mihai Ghimpu: Ştiţi de ce este important? Noi am avut 50 ani de manipulare sovietică, apoi periodic, aceşti 20 ani, la fel, manipulare de către cei care au fost la putere, şi datorită acestor ideologii, cetăţenii nu-şi cunosc istoria, nu cunosc ce reprezintă România, nu cunosc că România are doar dragoste faţă de noi şi nu intenţii de a acapara, de a acumula ceea ce promovează comuniştii, în ziua de azi, la noi. Şi Radio România Actualităţi, Radio Bucureşti, orice canal de televiziune, astăzi, ne va ajuta să contribuim la schimbarea mentalităţii şi a viziunilor fiecărui cetăţean al Republicii Moldova, indiferent de naţionalitate.
Noi avem ruşi, ucraineni, care cunosc mai bine istoria românilor decât unii moldoveni, şi ei merg cu un pas înainte. Chiar, cu mulţi mă întâlnesc şi mă întreabă - eu am declarat şi ştiu foarte bine că eu sunt unionist - şi mă întreabă: "Domnule Ghimpu, ce-i cu unirea? Aţi promis". Iată, toate acestea demonstrează că e nevoie ca cetăţenii şi posturile de radio şi televiziune să nu promoveze minciuna, aşa cum o fac unele de la noi, de aceea cred că este necesar. Informaţia corectă, adevărată îl ajută pe om să vadă lucrurile mai corect şi să ia deciziile mai corect. Iată de ce avem nevoie - şi invers.
Aici trebuie să ajungă Televiziunea Publică a Republicii Moldova şi altele, deci noi suntem români şi de ce să nu cunoaştem unul despre altul ce facem, cum construim această viaţă, cum o trăim. Aşa cred că e normal. De ce putem să avem postul altui stat, care manipulează în continuare, şi încearcă iarăşi să menţină politica, potrivit căreia istoria a fost adevărată. Avem multe probleme cu multe subtilităţi şi dorinţa este doar ca aceste posturi să vină să fie alături de cetăţeni, nu de mine ca politician sau de viziunile pe care le am eu.
Realizator: Pentru că aţi vorbit despre istorie, a stârnit multă vâlvă decizia dumneavoastră de a nu merge la parada de 9 mai, de la Moscova. Este o decizie definitivă? De ce aţi fi mers, de ce n-aţi merge?
Mihai Ghimpu: Am zis că merg, pentru a fi alături în victoria asupra fascismului şi cred că e corect. Am schimbat această decizie, întrucât s-a luat decizia ca să meargă ostaşii noştri. Ostaşii noştri nu pot..., dar moral, nu au dreptul să defileze în Piaţa Roşie, atât timp cât ostaşii Federaţiei Ruse se află pe teritoriul Republicii Moldova şi nu ne permit să controlăm o treime din teritoriul Republicii Moldova. Doi - condamnarea fascismului nu poate fi în afara condamnării comunismului, două ideologii care au adus pierderea vieţii a milioane de oameni, şi dacă fasciştii în timp de război, comuniştii - pe timp de pace.
Sunt probleme, pe care eu cred că Federaţia Rusă ar trebui să le vadă astăzi altfel decât în perioada postbelică. Nu poţi trece peste liber şi cu zâmbet, peste mormântul celor care au murit de pe urma acestei ideologii comuniste. Aici e problema şi păcat că Federaţia Rusă nu înţelege. La noi, legislaţia Republicii Moldova prevede al doilea război mondial şi deci cum reiese, cu ceilalţi cetăţeni, care au fost în armata română. Iarăşi rămân, în continuare, duşmani, aşa cum a fost până acum? Noi abia am adoptat o hotărâre prin care toţi cei care au participat la război vor primi Crucea comemorativă "65 ani de la victorie".
Eu cred că decizia mea a fost corectă şi întrucât colegii de alianţă au luat decizia ca să meargă ostaşii, atunci am zis că nu merg eu şi este un drept al meu. Eu am şi probleme, nu numai de ordin naţional, ci şi personal: fratele meu, Gheorghe, a stat şase ani, în gulagul sovietic, din '72 până în '78; unchiul meu a fost dus şi împuşcat în Siberia, pentru că n-a dat căpăstrul, i s-a luat calul, în '40, nu după. Deci armata sovietică a venit până la război şi a început deportările, aşa că pasul pe care l-am făcut eu, la început, că merg, a fost un pas foarte greu pentru mine. Eu am călcat pe...
Realizator: V-aţi călcat pe inimă.
Mihai Ghimpu: Pe inimă, sigur, şi trebuia să înţeleagă colegii mei, dar este o diferenţă. Eu sunt în lupta aceasta, de la început, sunt fondatorul mişcării de eliberare naţională, pentru democraţie, de aceea cred că puţin suntem diferiţi în această problemă, în decizii.
Realizator: Şi o întrebare privind statutul Transnistriei. Aţi pomenit acest aspect. Aveţi mijloace sau ce demersuri politice faceţi, ca să se ajungă mai rapid la o rezolvare a acestei chestiuni?
Mihai Ghimpu: Avem 20 ani de dialog, de discuţii şi nicio hotărâre. Este hotărârea de la Istanbul, care prevede, prin care s-a obligat Federaţia Rusă să-şi retragă muniţiile şi, într-un cuvânt, Armata a 14-a, care a intrat în '40, se află şi astăzi în cetatea lui Ştefan cel Mare. Ce ţine de cum vede Europa, Occidentul, soluţionarea acestei probleme, nu avem niciun document. Eu cred că aici e problema. Nu trebuie să ne uităm doar la punctul de vedere al lui Smirnov, fiindcă Federaţia Rusă aici tocmai îşi organizează aceste manevre.
Ea este pentru integritate, recunoaşte independenţa, dar răspunsul este "înţelegeţi-vă cu partea transnistreană, cu Smirnov, într-un cuvânt", ceea ce este incorect. Greşeala a fost când a fost admisă Transnistria ca parte a formatului de negocieri şi ei blochează această activitate a formatului 5+2. Eu cred că Europa şi Occidentul trebuie să ia o decizie, pe care s-o cunoască şi Moscova. Îi va plăcea, nu-i va plăcea, dar să spună.
Noi vedem în felul acesta soluţionarea acestei probleme, dar întrucât mergem numai pe calea dialogului, dar dialog înseamnă mers pe loc, iată că n-avem niciun rezultat şi Federaţia Rusă foloseşte acest moment. În politică există noţiunea - dacă nu poţi obţine ceea ce vrei, menţii ceea ce ai. Şi iată că Federaţia Rusă foloseşte foarte bine această teorie sau cum să-i zic eu.
Audio: Interviul integral cu preşedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu
