Primul referendum constituțional din Moldova se pare că a eșuat în mod cu totul lamentabil. Poate сă voturile de peste hotare ar putea să mai adauge un punct procentual la cele 29,67% anunțate în ultimul comunicat de presă al Comisiei Electorale Centrale, dar oricum insuficient pentru ca pragul să fie atins.
Electoratul apatic din 5 septembrie 2010 a contrastat într-un mod izbitor cu societatea aflată în fierbere la 5 aprilie 2009. Deja au apărut analize obiective și mai puțin obiective, critice, autocritice și deloc autocritice, asupra cauzelor acestui eșec. Lăsăm politicienilor și sociologilor să le înțeleagă, noi am dorit să atragem atenția asupra unor aspecte și implicații foarte importante ale acestui exercițiu democratic.
Și anume, este vorba de faptul că la acest referendum Alianța pentru Integrare Europeană se pare că nu a reușit să-și scoată integral nici proprii săi alegători/simpatizanți. Conform ultimelor date de la CEC, la referendum au participat 789407 cetățeni. Dacă, pe baza sondajului la ieșirea de la urne efectuat în Chișinău, admitem o ipoteză preliminară că circa 90% din cetățenii din întreaga țară au votat „pentru" proiectul de modificare constituțională propus de AIE, rezultă că circa 710 mii de cetățeni au răspuns apelului (destul de neconvingător) al Alianței. Deși nu putem compara direct un referendum cu un scrutin electoral, să amintim că la ultimele alegeri parlamentare din 29 iulie 2009 cele patru componente ale Alianței pentru Integrare Europeană au acumulat un număr total de 808,6 mii voturi (cu circa 14% mai mult decât s-au arătat la referendum). Cu alte cuvinte, ori AIE își pierde electoratul, ori își pierde capacitatea să-l mobilizeze. Nici una, nici alta nu este bine pentru viitorul AIE.
Referendumul a fost, în ultimă instanță, un proiect comun al celor patru partide din AIE, la care electoratul a răspuns extrem de apatic. Să însemne oare aceasta că electoratul va răspunde apatic și la un bloc electoral comun al celor patru partide în viitoarele alegeri parlamentare?
Cel mai probabil - da. Şi acest răspuns este extrem de important pentru înţelegerea evoluţiilor ce vor urma după referendumul eşuat. În ceea ce urmează încercăm să punctăm momente cheie pentru următoarele câteva luni care să încapă în intermezzo între referendumul şi alegerile viitoare:
- Ideea formării unui bloc electoral comun pare a fi iraţională şi greu de realizat. Eşecul referendumului a arătat că sunt foarte puţine chestiuni fundamentale şi ideologice care unesc componentele Alianţei. Dincolo de pericolul comun de revenire în forță a comuniștilor, observatorii văd mai mult divergenţe de politica economică, externă, de interese de grup şi de abordări. Mai mult decât atât, în ultimul an Alianţa s-a împotmolit de multe ori când trebuia să formuleze mesaje-cheie care să fie acceptate de votanţii tuturor componentelor. Alianţa pe toată perioadă această nu a putut să formeze un secretariat permanent comun care să coordoneze acţiunile acesteia, şi este greu de închipuit ca componentele acesteia vor fi capabile să repare aceste deficienţe şi diferenţe de esenţă. Mai mult decât atât, un bloc comun ar fi şi iraţional pentru că ar elimina segmente importante de electorat de centru-stângă şi alolingv care ar acorda voturile PD-ului dacă acesta ar merge individual. Astfel, este mult mai rațional și mai probabil ca partidele din Alianţa să meargă în alegerile anticipate în mod separat, continuând să dea vina pentru eşecurile şi incoerenţele pe partenerii de coaliţie şi asumându-şi laurii pentru succesele înregistrate în perioada guvernării AIE.
- Comuniştii preiau iniţiativa tactică. Cât nu s-ar strădui Alianţa să prezinte eşecul referendumului ca o întâmplare nu tocmai fericită, impactul politic imediat al acestui eşec se va face simţit. (Or, pedalarea argumentului de organizare a referendumului constituţional doar pentru a depăşi incapacitatea de a alege preşedintele relevă o atitudine destul de superficială faţă de legea fundamentală a ţării). Chiar dacă eşecul referendumului este mai degrabă insuccesul Alianţei, decât succesul comuniştilor, este foarte clar că la nivel mediatic comuniştii vor încerca să acumuleze punctele electorale şi să echivaleze apatia electorală şi incoerenţa Alianţei cu încrederea populaţiei acordată actualei opoziţii. În perspectiva de durată medie, cheile pentru modificarea Constituţiei în Parlament se află deja în mâinile PCRM-ului, care acum va pedala şi mai insistent pe dizolvarea imediată a Legislativului. În mod ironic, o eventuală viitoare alianţă de guvernare ce i-ar include şi pe comunişti ar putea să nu mai facă necesară modificarea Constituţiei!
- Eşecul referendumului implică inevitabil reîntoarcerea Alianţei la algoritm şi înţelegerile pre-referendum sau la situaţia de un an în urmă. O asemenea situaţie este posibilă şi poate chiar recomandabilă pentru viitorul Alianţei, dar va solicita și o concentrare pe obiective comune şi îngroparea „toporului războiului" atât de des utilizat în ultimul timp de diferite componente ale Alianţei în raporturile interne. Dacă acest lucru va reuşi şi Alianţa va trage învățămintele necesare, o eventuală viitoare perioadă de guvernare ar pute trece mult mai lin şi eficient.
- Viitorul legislativ va rămâne fragmentat. Şi aceasta înseamnă un nou guvern de coaliţie şi imperativul dialogului cu PCRM (vezi p.2) în cazul în care componentele AIE acumulează majoritatea mandatelor în Parlament. Menţinerea Alianţei pare a fi variantă plauzibilă, însă alte configurări chiar şi cele care acum par neverosimile nu trebuie excluse.
- Rolul factorilor externi va creşte şi mai mult. Instabilitatea politică şi declanşarea alegerilor anticipate, împreună cu caracterul divizat al societăţii, vor consolida pârghiile actorilor externi atât asupra decurgerii campaniei electorale, cât şi în formarea alianţelor post-electorale. Cel puţin unele componente din Alianţa vor urmări repararea relaţiilor cu Federaţia Rusă pentru a nu permite monopolizarea mediatică a statutului „prietenului" sau „partenerului" al acestui stat de către PCRM şi alienarea votului etnic sau moderat (din punct de vedere geopolitic). Alianţa, şi în primul rând componentele sale centriste, se vor simţi mult mai vulnerabil faţă de influenţele Rusiei, văzând „răcirea" bazei sale electorale. În acelaşi timp, UE va urmări crearea unei alianţe moderate şi consensuale pentru a împiedica degradarea definitivă a climatului politici în Moldova.
Sursa: "Expert-Grup"
