Invalidarea referendumului privind alegerea prin vot direct a preşedintelui torpilează şansele europene ale Republicii Moldova, ameninţă funcţionarea democratică a ţării şi consolidează poziţia comuniştilor. Ceea ce trebuia să fie o victorie de parcurs s-a dovedit un dezastru pentru partidele din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), alternativa democratică la Partidul Comuniştilor al lui Vladimir Voronin, care formează o majoritate fragilă în Parlament. Rata de participare este în jur de 30% conform rezultatelor preliminare comunicate de Comisia Electorală Centrală, faţă de minimum 33%, cât reprezintă pragul de validare, şi este puţin probabil ca până mâine, când se vor comunica rezultatele finale, aceasta să se schimbe. Un nou referendum pe această temă nu poate fi organizat decât peste doi ani.
Miza referendumului nu a fost niciodată votul „pentru'' sau „contra'' - 87,8% s-au pronunţat în favoarea votului direct, ci prezenţa la urne, în condiţiile în care comuniştii şi celelalte formaţiuni promoscovite au cerut boicotarea scrutinului. Comuniştii şi‑au bazat campania de boicotare pe sentimentele antiromâneşti, motivând că modificarea pragului de validare al unui referendum de la trei cincimi la o treime din numărul de alegători deschide calea unei uniri forţate cu România validate de votul a numai 17% din populaţia cu drept de vot. Cele patru partide ale AIE nu au dorit sau nu au ştiut să contracareze această tactică a comuniştilor, astfel încât unele au făcut campanie de formă pentru referendum, iar celelalte au făcut‑o neconvingător. Premierul Vlad Filat a dat vina în primul rând pe boicotul comuniştilor, dar lipsa de coordonare între membrii AIE şi conflictele permanente dintre ei din ultima vreme i-au ţinut pe alegători acasă.
Eşecul referendumului fragilizează poziţia AIE, cu atât mai mult cu cât se menţine la putere pe temeiuri legale îndoielnice. Conform Constituţiei, Parlamentul este automat dizolvat dacă eşuează de două ori să aleagă un preşedinte, dar nu mai devreme de 12 luni de la data precedentei dizolvări, ceea ce înseamnă că actualul Parlament ar fi trebuit să expire la 16 iunie 2010. De atunci, comuniştii boicotează lucrările Legislativului şi nu pierd ocazia să sublinieze caracterul ilegal al puterii actuale. Pe fondul disputelor din cadrul AIE, comuniştii au ajuns la aproape 50% în sondaje şi presează pentru organizarea alegerilor anticipate. De altfel, conştient de întărirea propriei poziţii, Voronin a cerut ieri „dizolvarea imediată'' a Legislativului şi organizarea cât mai curând a alegerilor şi a declarat că „nu are ce discuta cu partidele AIE'' până după alegeri. Aceeaşi poziţie a fost susţinută de şeful delegaţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, E. Vareikis, care a recomandat organizarea de alegeri. Dacă doreşte să îşi menţină certificatul de democrat proeuropean, preşedintele interimar Mihai Ghimpu nu mai poate perpetua actuala stare de blocaj constituţional în care totul se negociază în Parlament şi va fi nevoit să dizolve Legislativul şi să convoace anticipate. Altfel, porţile europene se vor închide pentru Moldova.
Principala problemă a comuniştilor este că Voronin nu mai are dreptul să candideze la preşedinţie. Or, al doilea cel mai popular om politic din Moldova este Marian Lupu, liderul Partidului Democrat, şi de aceea Moscova încurajează o alianţă electorală între comunişti şi democraţi. Dacă partidele AIE sunt consecvente în reorientarea ţării spre Europa şi vor reuşi să participe la alegeri din nou ca un bloc anticomunist solid, atunci mai au o şansă să se menţină la putere. Dacă AIE se destramă, Moscova câştigă. (Romania Libera)
