Publicaţia Eurasia Daily Monitor analizează acţiunile partidului Rusia Unită în ţări din fostul imperiu sovietic care influenţează climatul politic şi alegerile interne.
Candidatul la preşedinţia Republicii Moldova şi preşedintele Partidului Democrat din această ţară, Marian Lupu, şi Felix Kulov, figură dominantă a opoziţiei din Kirghizstan au efectuat, fiecare, o vizită la Moscova înaintea alegerilor din cele două ţări. Acolo, fiecare a semnat înţelegeri de parteneriat ale formaţiunilor politice cărora le aparţin cu partidul aflat la putere, Rusia Unită, formaţiunea premierului Vladimir Putin. Reveniţi acasă, Lupu şi Kulov au evocat relaţii mai apropiate între ţările lor şi Rusia, cei doi situându-se printre politicienii - al căror număr creşte - care cred că succesul electoral la Chişinău, Bişkek şi în alte capitale ale fostelor republici sovietice trece prin Moscova.
Cu toate diferenţele dintre ele, Republica Moldova şi Kirghizstanul au un numitor comun - ambele sunt state din fosta URSS care doresc introducerea republicii parlamentare. Se exclude cazul Ucrainei, care a experimentat „revoluţia portocalie" cu un sistem parlamentaro-prezidenţial. Ambele cazuri ilustrează riscurile introducerii premature a acestui sistem înaintea implicării reperelor necesare în instituţii, partide şi mentalităţi, consideră analistul EDM, Vladimir Socor. Republica Moldova este angrenată într-o permanentă campanie electorală de aproape doi ani. Kirghizstanul se află într-o situaţie mult mai dificilă, vorbindu-se de anarhie. În ambele state, lupta deschisă pentru putere între politicieni a deschis oportunităţi fără precedent pentru Moscova, care exercită cu măiestrie manipularea politică. Rusia Unită ţese o reţea de „parteneriate" cu lideri politici şi partide din fostele ţări ale imperiului sovietic. Până acum, parteneriatul include între altele Harmony Center în Letonia, Center Party în Estonia (fiecare având o bază electorală rusă), Partidul Regiunilor în Ucraina şi proiectele politice din Georgia cu politicienii Nino Burdjanadze şi Zurab Noghaideli.
Moscova foloseşte fiecare înţelegere bilaterală între partide pentru a influenţa politicile interne din acele ţări, o muncă în „tandem" între preşedintele rus Dmitri Medvedev şi premierul Vladimir Putin cu instituţiile şi stafurile politice. Recentele înţelegeri poartă semnătura preşedintelui Dumei de Stat a Rusiei, Boris Grizlov, aflat de multă vreme în staful de comandă al lui Putin, iar munca pregătitoare, care implică recrutarea unor aliaţi politici, a fost coordonată recent de şeful administraţiei prezidenţiale ruse, Serghei Nirişkin. Ceremoniile semnării pot fi acompaniate de întrevederi cu Putin sau Medvedev, în cazul în care se consideră necesară demonstrarea faptului că vizita unui lider politic se bucură de aprobarea Moscovei înainte de alegeri. Pentru Rusia, competiţia politică şi alegerile multipartite reprezintă o oportunitate de exploatat în ţările „ţintă". În multe dintre ele (Georgia este o excepţie) se pot crea, consolida sau extinde blocuri de votanţi în jurul partenerilor politici sau al partidelor şi, în final, se pot orchestra semnale politice de la Kremlin prin intermediul media care se exprimă în favoarea forţelor politice alese, în paralel cu o acoperire negativă a rivalilor acestora. Un alt mijloc este oferirea de oportunităţi de afaceri pentru clientela partenerilor politici.
Când există alianţe cu mulţi actori şi coaliţii guvernamentale instabile, influenţa partenerului de la Moscova poate înclina balanţa puterii. Analişti ruşi arată că modelul parteneriatului reflectă un nou pragmatism din partea leadershipului rus, în ţările „ţintă" Moscova renunţând la grupuri politice proruse sau antioccidentale şi acţionând pentru „diversificarea" relaţiilor. (România Liberă)
