Stimaţi domni deputaţi,
Stimaţi reprezentanţi ai corpului diplomatic,
Stimaţi reprezentanţi ai mijloacelor de informare în masă,
Astăzi îşi începe activitatea Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIX. Parlamentul, apariţia căruia indiscutabil a fost o încercare specifică de depăşire a crizei politice profunde, care continuă în ţară deja pe parcursul a unui an şi jumate. Şi cum nu ar fi rezultatele politice ale alegerilor, cît de crîncenă, murdară şi înverşunată nu ar fi fost campania electorală, eu presupun că însăşi faptul petrecerii alegerilor - înseamnă o mare victorie a opiniei publice, victorie a majorităţii poporului nostru. Poporul a dorit alegeri, poporul a dorit claritate, poporul a dorit să-şi demonstreze suveranitatea în mod clar şi distinct. Şi aceasta s-a înîmplat.
Totuşi, în virtutea faptului că lungile luni de instabilitate politică în Republica Moldova ar fi trebuit să înveţe ceva clasa noastră politică, aceasta cu părere de rău nu s-a întîmplat. Noi vedem că fierbînţeala confruntării încă nu a cedat locul năzuinţei nobile de a unifica în sfîrşit poporul, de a se ridica deasupra schemelor primitive şi învechite de divizare a societăţii în ai „săi" şi străini", proeuropeni şi antieuropeni, prooccidentali şi proruseşti. Virusul agresiunii „7 aprilie" încă nu mai lasă să se liniştească cîteva mii de „patrioţi ai ideologiei de pogrom" şi ai haosului nesfîrşit. Ultima lună ei tindeau să impună Moldovei viziunea sa asupra rezultatelor alegerilor, viziunea sa privind viitorul ţării. Şi iată cîteva zile în urmă acest viitor a fost prezentat, în sfîrşit, în mod expresiv în Piaţa Marii Adunări Naţionale sub formă de declaraţii înţepătoare, agresive, pline de ură, care amintesc mai degrabă lexiconul periculos din timpurile războiului transnistrean, decît un discurs al susţinătorilor integrării europene. Dar toate aceste blesteme deja seamănă a anacronism, mai degrabă sînt stupide, decît de temut. Şi cel mai bine pentru salvarea onoarei acestor tribuni ar fi aplicarea unei logici mai productive şi moderne - logica toleranţei, dialogului şi cooperării.
Poporul nostru a obosit de acest „tunet de tamtamuri şi mormăieli din războiul rece" şi eu presupun că nu se mai merită a fi pusă la încercare toleranţa poporului. Mai mult ca atît, noi toţi înţelegem foarte bine că pe 28 noiembrie majoritatea absolută a poporului moldovenesc a ales nu între Moscova şi Bruxelles, dar în mod exclusiv - Moldova, propria Ţară, propria Patrie, propria viaţă. Şi în acest proces de votare, această majoritate absolută, desigur că credea şi în parcursul european al Moldovei, şi într-un nou nivel de parteneriat strategic cu Rusia, şi în reîntregirea paşnică a ţării, şi într-un nivel calitativ nou al politicii sociale şi echităţii. Amintiţi-vă că toate aceste cuvinte de speranţă, bune intenţii şi chemări au fost rostite, fără excepţie, de către toţi participanţii în campania electorală.
Şi din aceste considerente, dragi prieteni, sîntem obligaţi să ne ridicăm cu adevărat la acel nivel al responsabilităţii şi patriotismului, aşteptat de la noi de întreaga ţară. Să fim fideli cuvîntului dat alegătorului, indiferent de rolul pe care urmează să îl avem în acest Parlament - rolul de guvernare responsabilă sau opoziţie principială.
Vreau să cred, că Parlamentul de legislatura a XIX va reuşi să devină organul legislativ capabil să realizeze concilierea şi consolidarea, va putea să identifice acea ordine de zi naţională care va uni toţi patrioţii Republicii Moldova.
În următorii patru ani noi trebuie cu adevărat să facem imposibilul: să obţinem libertăţile europene, să realizăm un salt în modernizarea economiei noastre, să atingem un nivel destoinic al calităţii vieţii poporului nostru. Fiţi de acord, că toate celelalte scopuri sînt în umbra acestor sarcini. Dacă realizăm aceste obiective - înseamnă că obţinem ceva mai mult, obţinem principalul - independenţa veritabilă a Republicii Moldova.
Într-un bun ceas noului Parlament!
