Trebuie să ne reformăm structural economia...
Statistica macroeconomică ne-a oferit pe sfîrşit de an mai multe cifre îmbucurătoare. Astfel, considerăm că ritmul de creştere economică face din 2010 un an special în evoluţia economiei moldoveneşti şi orice spirit, oricît de critic ar fi, trebuie să recunoască acest lucru. Însă s-ar putea puţin probabil ca acest ritm de creştere să fie menţinut pe o durata mai lungă, daca se va menţine actualul model bazat preponderent pe consum, asta au declarat-o chiar şi autorităţile. Este şi firesc, deoarece importurile au crescut, respectiv am avut şi acumulări mai mari din taxe accize pe import, transferurile de peste hotare (în particular remitenţele) au cunoscut şi ele o creştere comparativ cu anul trecut. Corecţia fiscală care s-a operat (majorarea unor taxe şi impozite), a adus şi rezultate bune fapt care a făcut întremarea finanţelor publice, veniturile fiscale la buget au crescut, fapt care a făcut posibilă menţinerea plăţilor sociale la nivele rezonabile. Totuşi, evaziunea fiscală a rămas încă destul de mare, statistica oficiala arată o valoare a acesteia de cca 20% din PIB. Dar o creştere nu poate fi bazată exclusiv pe majorări de impozite, liantul principal ar fi investiţiile (de orice fel), fiindcă astea oferă creştere economică de durată.
Sectorul productiv în ascensiune, iar indicatorii pieţii muncii in picaj...
Ceea ce s-a întîmplat şi se întîmplă în industrie, agricultură, sectorul construcţiilor este un semn pozitiv din perspectiva cererii externe. În toate aceste sectoare s-a înregistrat creşteri în anul ce s-a scurs. Totodată, situaţia din sectorul agricol nu diferă mult de situaţia de pînă la criză. Am rămas în mare parte cu aceeaşi agricultură extensivă, înapoiată şi prost tehnologizată. Nu avem o industrie pe înţelesul bun al cuvîntului precum în ţările din regiune, ca România sau Ucraina, perturbarea activităţii căreia ar face probleme mari economiei şi ne-ar duce in recesiune. Contribuţia acestor doua sectoare în formarea PIB au diminuat mult în ultima vreme, consumul şi serviciile fiind de fapt acel motor de creştere. Statisticile oficiale indică un sector al serviciilor destul de activ, cu o pondere de cca 66% per ansamblu. Dar, o revigorare a consumului în 2011 nu prea are de unde să vină, fiindcă oamenii au venituri diminuate şi sînt mai precauţi în a cumpăra. Totodată, revigorarea acestor sectoare nu a fost deopotrivă să resuscite mai mulţi indicatori ai pieţei muncii. Şomajul este în creştere, cifrele oficiale arata că pentru 2010 acesta ar putea fi de peste 7%, rata de ocupare a populaţiei a scăzut sub 40%. Am putea spune că anul 2010 a fost anul goanei după joburi sau locuri de muncă, şi temerea ca şi în anul 2011 scenariul va ramîne acelaşi este mare. De fapt locurile de muncă vor fi principala obsesie a oamenilor.
Relaţiile cu partenerii de dezvoltare - mai bune ca niciodată...
Reluarea finanţării din partea principalilor creditori internaţionali a făcut ca economia ţării să rămînă pe albia de plutire. Guvernul a încercat să facă tot posibilul pentru o consolidare fiscală şi însănătoşire a finanţelor publice, fapt care în mare parte a reuşit. Reluarea creditării din partea FMI, cît şi cu alţi parteneri de dezvoltare constituie un avantaj considerabil pe care l-a obţinut Moldova în 2010, fapt care a adus o absorbţie masivă de fonduri din străinătate. Dacă nu am fi avut finanţări de la FMI, UE şi Banca Mondială, serviciul datoriei publice ar fi putut ajunge la peste 3%. Iar asta a compensat din volumul de ajustare necesară a cheltuielilor, inclusiv bugetare, precum şi a demarării mai multor proiecte sociale şi de infrastructură (drumuri, apeducte etc.) care ar putea da tonul unei relansări economice începînd cu 2011. Începerea negocierilor pre-oficiale pe marginea Acordului de Liber Schimb Cuprinzător şi Aprofundat, precum şi a Acordului de Asociere pot fi trecute de asemenea în palmaresul succeselor guvernului.
2010 - anul în care "am dat piept" cu temuta criză...
Nu a existat vreo perioadă credem în care politicul să se înfrunte atît de puternic cu economicul. În pofida unui an al contrastelor politice, 2010 s-a finalizat ca unul cu o perspectivă bună asupra mai multor sectoare de activitate economică, dar în primul rînd unul în care şi noi "am dat piept" cu temuta criză financiară şi economică. A fost anul de gratie în relaţia Moldovei cu UE, inclusiv pe dimensiunea economică şi comercială. A fost anul în care s-a reuşit o consolidare a finanţelor publice şi o coeziune socială, autorităţile evitînd scenarii precum în unele ţări din regiune unde s-au operat reduceri de salarii, pensii, sau alte plăţi sociale. Considerăm că populaţia îşi leagă mari speranţe de la instaurarea noului guvern, astfel că se doreşte cel puţin o continuitate în ceea ce s-a realizat pînă acum.
Reflecţii asupra unor implicaţii economice din 2011
În opinia noastră principala provocare pentru 2011 va fi optimizarea finanţelor publice, astfel că nu putem evita şi în continuare măsurile de consolidare fiscala. Fie că vorbim despre tăierea mai multor cheltuieli, fie că se alege varianta creşterii taxelor şi impozitelor, ori o combinaţie a celor două, nu putem renunţa la anumite măsuri care să ducă rapid la însănătoşirea finanţelor publice.
Însă pachetul respectiv ar trebui să fie însoţit neapărat şi de măsuri raţionale care să ducă la întremarea procesului investiţional. Mai ales ţinînd cont şi de faptul că 2011 începe fără un buget funcţional aprobat. Respectiv, autorităţile, ar putea fi puse în faţa unor provocări sociale. Fără investiţii pe măsură (atît străine, cît şi locale) greu ne va fi să facem faţă potenţialelor provocări, iar aici un accent mare ar trebui să se pună pe absorbţia fondurilor din străinătate, în particular celor din partea UE, care în ultimul timp a crescut destul de mult în intensitate. Absorbţia fondurilor din afară este mai mult decît necesară. Acest domeniu reprezintă acea adrenalină atunci cînd nu putem miza pe consum şi investiţii private. Trebuie sa fim pregătiţi de negocieri serioase cu UE, chiar din primele luni ale lui 2011, deoarece anume în această perioadă se va da startul negocierilor oficiale pe marginea Acordului de Asociere şi celui de Comerţ Liber. Astfel ca vom avea nevoie de vigoare şi foarte multă inteligenţă pe dimensiunea diplomaţiei economice externe.
Riscuri pe intern, asociate cu cele de pe extern...
Mersul economiei, dar cel mai mult, capacitatea de cumpărare a populaţiei, ar putea fi afectate de creşterea anunţată a preţurilor la gazele naturale importate. Lucrurile ar putea evolua şi de faptul că creşterea preţului creează premise economice şi psihologice necesare pentru creşterea preţurilor altor mărfuri şi produse. Scumpirea carburanţilor poate deveni în cele din urmă o sursă sigură care va alimenta inflaţia. In plus, potenţiala scumpire a gazelor naturale ar putea face teren şi pentru scumpirea facturilor la energie electrică. Există şi coeficienţi înalţi de risc care pot strica socotelile şi care nu intră în spaţiul de manevră al autorităţilor locale. Nu ştim şi nu putem anticipa ce se va întâmpla în zona euro sau a uniunii monetare din cauza crizei datoriilor suverane. Putem asista la o accentuare a războiului valutelor pe plan extern care să afecteze negativ comerţul internaţional şi deopotrivă şi comerţul Moldovei pe exterior. Preţurile externe la produsele de bază pot fi şi ele un şoc negativ pentru economia noastră, mai ales pe dimensiunea inflaţiei, fapt care ar putea afecta simţitor acea capacitate de cumpărare a populaţiei. Dacă nu vom asista la o complicare a situaţiei în zona euro, care să îngheţe pieţele de credit din nou, aşa cum s-a întîmplat în 2010 şi 2009, este de admis că economia autohtonă să-şi continue ascensiunea.
După cum menţionasem anterior, va trebui să însănătoşim durabil finanţele publice, ceea ce înseamnă o restructurare profundă a cheltuielilor publice, cu alocare considerabil superioară către investiţii, o creştere a economisirii interne care să permită o finanţare mai puţin vulnerabilă a formării de capital, o creştere a producţiei de bunuri exportabile şi care pot satisface cererea internă. Autorităţile ar trebui să fie mai preocupate de ce se întîmplă cu întreprinderile mici şi mijlocii, care formează grosul sistemului economic al ţării, şi care se ciocnesc încă de bariere instituţionale dure. În această zonă se produc dezbinări majore, fiindcă aceste întreprinderi au acces foarte limitat la creditare. Ar trebui să se recurgă la pedepsiri mai aspre asupra abuzurilor de poziţie dominantă pe piaţă, favorizîndu-se pieţe mai flexibile şi eliminînd monopolurile.
Piaţa valutară şi eventuale evoluţii a cursului de schimb...
Piaţa monetară şi cea valutară în 2011 ar putea fi influenţate de posibilele turbulenţe din regiune şi din zona euro. În actuala conjunctură stabilitatea cursului de schimb este mult mai importantă decît o liberalizare sau devalorizare uşoară. Bineînţeles, un leu mai slab ar avantaja exportatorii, însă odată ce pieţele externe sînt în blocaj, mai ales că nu sînt atît de avide după produsele moldoveneşti, atunci se mai poate aştepta. În plus, un leu mai tare, mai stabil, favorizează o inflaţie mai mică. Or, la acest capitol nu avem prea mari progrese. De aceea considerăm că nu ar trebui să se rişte în acest sens. Mai ales că o devalorizare ar resuscita panica populaţiei, aceasta fiind un rău mult mai mare decît înrăutăţirea unor indicatori economici. De fapt, pentru 2011, cursul de schimb va depinde de eşecul sau succesul acelei consolidări fiscale şi bugetare, despre care s-a vorbit destul de mult în ultima vreme. Fiindcă o economie se poate ajusta prin două pîrghii - cea fiscal-bugetară şi pîrghia monetar-valutară. Dacă nu se vor reuşi acumulări pe măsură la buget, atunci, Banca Naţională nu va mai avea alternativă la deprecierea monedei, cel puţin aşa ar fi logica economică. Relaţia foarte bună care a fost închegată între autorităţi şi organismele financiare internaţionale în 2010, în particular cu FMI şi BM, va fi în 2011 un semnal la fel de bun pentru investitorii instituţionali şi de altă talie. Cu siguranţă că nu vom avea un an uşor, ţinînd cont de conjunctura economică, dar şi de potenţialele tertipuri politice, însă cu multă muncă, inteligenţă, răbdare şi năzuinţă problemele pot fi depăşite, măcar şi parţial.
Sursa: Asociaţia pentru Democraţie Participativă "ADEPT"
