Semnarea Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Uniunea Europeană cu privire la protecţia indicaţiilor geografice pentru produsele agricole şi alimentare este inevitabilă şi ţine de succesul Acordului de asociere RM-UE. Până atunci, autorităţile trebuie să pregătească şi să instruiască agenţii economici, care vor trebui să facă faţă noilor rigori la înregistrarea produselor lor. La acest moment, în RM sunt înregistrate doar două denumiri de origine naţionale, „Ciumai" şi „Româneşti", număr ce trezeşte semnale de alarmă şi nu corespunde nici pe departe potenţialului de producere şi export al RM.
Or, producătorii autohtoni, fie mici sau mari, nu conştientizează deocamdată necesitatea înregistrării indicaţiilor geografice şi nu cunosc aspectele tehnice. Iată de ce autorităţile trebuie să se implice prin a explica şi populariza procedura de înregistrare. Cert este că iniţiativele de identificare şi de promovare a unor indicaţii geografice şi denumiri de origine trebuie să vină de la sectorul de business, care este prin definiţie mai aproape de comunităţile locale şi de tradiţiile lor de a produce.
Pe de altă parte, o dată cu semnarea Acordului, Republica Moldova va trebui să respecte apr. 3000 de indicaţii geografice şi denumiri de origine europene şi în cazul exporturilor către alte state decât cele membre ale UE. În cazul Federaţiei Ruse, există riscul de a pierde identificarea unor produse alcoolice exportate pe această piaţă. La acest moment, autorităţile naţionale încearcă să le convingă pe cele europene să permită utilizarea pe durata a cinci ani a denumirilor: „Champagne", „Cognac", „Cahors" şi „Ports", lovindu-se de reticenţa Franţei, Italiei, Spaniei şi Portugaliei. Până la urmă, recunoaşterea unui produs ca fiind autohton în cadrul Uniunii Europene depinde de felul cum se negociază şi se demonstrează că el este caracteristic unei comunităţi anumite, prin tradiţie şi prin efortul depus.
Acestea sunt principalele concluzii ale Grupului de lucru pe agricultură şi dezvoltare regională al Convenţiei Naţionale pentru Integrarea Europeană. Propunerile au fost prezentate azi, 22 februarie 2011 la o conferinţă de presă.
Recomandările reprezintă produsul unei mese rotunde desfăşurate tot la 22 februarie, ora 10:00, la care au participat funcţionari ai administraţiei publice centrale, experţi independenţi, reprezentanţi ai mediului de afaceri. Recomandările au fost susţinute de majoritatea celor 30 de participanţi: solicitarea protecţiei în cadrul UE a denumirilor „Vinurile Moldovei", „Cricova", „Mileştii Mici" şi „Divin"; armonizarea reglementărilor naţionale cu cele comunitare referitoare la protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare; excluderea necesităţii de reînnoire a dreptului de utilizare a indicaţiilor geografice o dată la zece ani. Acest drept urmează a fi acordat pe un termen nelimitat, cu condiţia respectării caietului de sarcini la produsului; acordarea consultanţei şi instruirea întreprinzătorilor în domeniul protecţiei şi utilizării drepturilor de proprietate intelectuală; informarea activă a producătorilor şi creşterea nivelului de conştientizare a necesităţii înregistrării indicaţiilor geografice, precum şi insuflarea cerinţelor de marketing ale UE; returnarea de către stat a taxelor de înregistrare achitate, în cazul indicaţiilor geografice care au trecut cu succes procedura de înregistrare; simplificarea procedurii de schimbare a destinaţiei terenurilor agricole, ceea ce constituie o barieră pentru înregistrarea indicaţiilor geografice, deoarece acestea presupun amplasarea producerii în teren; crearea unui Centru unic responsabil de control privind conformitatea produselor alimentare în cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Or, la acest moment această sarcină este împărţită între cinci ministere, ceea ce reprezintă o barieră în promovarea indicaţiilor geografice; dinamizarea sectorului asociativ, cel care ar trebui să vină cu iniţiativa de a înregistra indicaţii geografice; adoptarea unei strategii şi politici naţionale în domeniul promovării indicaţiilor geografice.
Pe lângă grupul de lucru pe agricultură şi dezvoltare regională, Convenţia Naţională pentru Integrarea Europeană mai include altele două: vize, frontiere şi Transnistria; comerţ, servicii, concurenţă. Mecanismul de adoptare a deciziilor este similar, şi şi-a demonstrat deja eficienţa în Republica Slovacă, Serbia şi Macedonia. Paralel, un asemenea proiect este desfăşurat şi în Ucraina.
