IDIS „Viitorul" a lansat azi, 23 februarie 2011, primul Audit al sistemului democratic din Republica Moldova - antologie de studii care măsoară progresul pe domenii de referinţă precum: cetăţenia, legile şi drepturile; guvernul responsabil şi reprezentativ; societatea civilă şi participarea civică; dimensiunile internaţionale ale democraţiei.
„Acest raport, pe lângă faptul că surprinde starea de lucruri şi progresul pe sectoare, vine cu recomandări exprese de armonizare a legislaţiei, optimizare a procedurilor legale şi, cel mai important, de tratare a acelor practici defectuoase care fac Republica Moldova să piardă proces după proces la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului", a subliniat Leonid Litra, coordonatorul Auditului sistemului democratic din Republica Moldova. Totodată, este pentru prima dată când societatea civilă produce un astfel de raport complex, reuşind să închege o viziune comună asupra paşilor care trebuie urmaţi pentru a apropia RM de o democraţie veritabilă, a mai afirmat Leonid Litra.
Cetăţenia, legile şi drepturile. Situaţia în domeniul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale este departe de a fi satisfăcătoare. O problemă dureroasă, moştenită de la sistemului sovietic, este atitudinea formală faţă de normele legale, afişată deseori de instituţii publice precum poliţia, instituţiile psihiatrice, penitenciare. Cel mai elocvent exemplu este cel al violenţei din partea poliţiei. Interesul politic de a soluţiona aceste fenomene periculoase este unul sporadic, el fiind în mare parte forţat de organismele internaţionale.
Totodată, modificarea şi adoptarea legilor nu a impulsionat reducerea protecţionismului, actelor de corupţie şi a influenţei în adoptarea hotărârilor judecătoreşti. Evident, o reformă instituţională trebuie efectuată prin majorarea salariilor corpului de judecători. În acelaşi timp, adoptarea hotărârilor ilegale nu poate fi motivată prin condiţiile proaste de muncă. Modificarea legislaţiei care ţine de procedurile de achiziţii publice şi de declaraţiile de avere ale funcţionarilor din serviciul public este mimată ca fiind aplicată. Mecanismele de sancţionare, inclusiv cele penale, practic nu există.
Cetăţenii din regiunea transnistreană nu se simt în siguranţă şi recunosc imposibilitatea propriului stat de a-i apăra în caz de abuzuri din partea autorităţilor nerecunoscute. În acelaşi timp, Guvernului RM îi este dificil de a intenta dosare penale liderilor separatişti, care de altfel sunt cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Prudenţa Chişinăului de a trage la răspundere autorităţile autoproclamate este justificată de teama unor măsuri de retorsiune din partea separatiştilor faţă de oficialii RM şi faţă de oamenii simpli.
Guvernul responsabil şi reprezentativ. Participarea cetăţenilor la procesul electoral a înregistrat o descreştere semnificativă în ultimii 15 ani. Aceste declin este provocat de imaginea şifonată a partidelor politice în calitate de instituţii democratice. Or, Parlamentele de majoritatea legislaturilor au reprezentat într-o proporţie relativ redusă structura socială a electoratului.
Procedura de înregistrare a partidelor este relativ complicată, prin impunerea cotelor de reprezentare teritorială, ceea ce afectează dreptul cetăţenilor la libera asociere. Deşi cotele au fost reduse, ele rămân suficient de descurajante pentru minorităţi. Ultimele scrutine au demonstrat accesul inegal al partidelor politice la instituţiile media publice, cauzat de abuzul resurselor administrative şi volumul diferit al resurselor financiare ale concurenţilor electorali.
Performanţa partidelor în calitate de instituţii efective ale membrilor de partid este destul de slabă. Prezenţa unora şi aceloraşi persoane pe listele partidelor demonstrează că membrii simpli nu dispun de capacitatea de a influenţa deciziile majore ale formaţiunilor din care fac parte. În aceste condiţii, autorităţile trebuie să accelereze instituirea unui sistem de finanţare publică a partidelor, pentru a scădea dependenţa de donatorii dubios de generoşi, de altfel puţini la număr.
Deşi termeni pompoşi precum „responsabilitatea guvernului în relaţie atât cu parlamentul, cât şi cu societatea civilă", „controlul democratic asupra sectorului de securitate", sunt la ordinea de zi în discursuri, aceştia nu sunt funcţionali. Reforma instituţională se rezumă în mare parte la reorganizarea ministerelor şi a altor agenţii executive. Or, asta are drept efect revizuirea zonelor de influenţă prin redefinirea competenţelor şi responsabilităţilor instituţionale, fără o optimizare efectivă a activităţii acestora.
Societatea civilă şi participarea civică. Comunicarea dintre diverse grupuri şi putere s-a ameliorat considerabil. Însă, în ciuda paşilor întreprinşi şi a creării Consiliului Naţional pentru Participare, persistă numeroase probleme care aşteaptă soluţionarea. Cea mai importantă ţine de lipsa de încredere existentă între structurile puterii şi sectorul asociativ. Guvernul vede în continuare organizaţiile neguvernamentale ca un releu prin care poate difuza informaţii convenabile lui, având înclinaţia să minimizeze efortul constructiv al societăţii civile, pe care îl percepe deseori ca o interferenţă în propriile politici. În acelaşi timp, societatea civilă deseori nu dispune de resursele necesare şi de gradul de expertiză adecvat pentru a „juca" pe picior de egalitate cu instituţiile statutului, ţinând cont de accesul privilegiat la informaţie şi putere al oficialilor.
Însăşi sistemul electoral nu permite stabilirea unei legături personalizate dintre deputaţi şi locuitorii unei unităţi administrativ-teritoriale, dar şi dintre cetăţeni şi consilierii locali, în unele primării constituite din mai multe localităţi rurale. Astfel, consultările cu cetăţenii privind calitatea unor servicii publice este o practică aplicată ocazional la nivel local.
Dimensiunea cooperării la nivelul comunităţilor locale este destul de insignifiantă, având în vedere că administraţiile locale dispun de pârghii limitate pentru a putea exercita pe deplin funcţiile de formulare şi implementare a politicilor de dezvoltare locală. În condiţiile centralizării puterii de stat, autorităţile publice locale au fost destul de dependente de deciziile luate la nivelele superioare ale administraţiei publice. Totuşi, în ultimul an sunt întreprinse eforturi pentru ca odată cu următorul mandat al aleşilor locali să fie posibilă descentralizarea reală şi consolidarea autonomiei locale.
Dimensiunile internaţionale ale democraţiei. Republica Moldova îşi onorează, deşi uneori cu întârziere, contribuţiile de membru în diverse organizaţii internaţionale. Din punct de vedere economic, RM rămâne în mare parte dependentă de statele şi agenţiile externe vestice. Până în acest moment, donatorii au participat cel mai activ la finanţarea domeniilor sănătăţii, stabilităţii macro financiare, democraţiei şi drepturilor omului, gestionării frontierei.
Deşi în 2009 donatorii din est şi-au anunţat intenţiile de a oferi împrumuturi (Federaţia Rusă - 500 mln $ în asistenţă tehnică şi China - 1 mlrd $), acestea au dispărut odată cu venirea la putere a Alianţei pentru Integrare Europeană. În trecut, Federaţia Rusă a donat prin alte mijloace decât cele financiare - vinderea gazului la un preţ mai mic decât cel de piaţă. Însă, asta s-a întâmplat atât timp cât Chişinăul îşi demonstra loialitatea faţă de Kremlin. Creditul chinez, printre altele, avea o condiţionalitate foarte simplă: promovarea business-ului chinez. Însă, acest lucru nu a fost posibil datorită cerinţelor impuse de Fondul Monetar Internaţional, care prevăd că investiţiile garantate de stat şi creditele către stat nu pot depăşi un anumit procent din PIB.
La producerea Auditului sistemului democratic din Republica Moldova au fost implicaţi 8 experţi naţionali selectaţi de IDIS „Viitorul", precum şi consultanţi din străinătate. Metodologia care a stat la baza Auditului a fost împrumutată de la International IDEA (Institutul Internaţional pentru Democraţie şi Asistenţă Electorală), care constă în evaluarea cantitativă şi calitativă a climatului democratic. Această metodologie şi-a demonstrat eficienţa în apr. 20 de ţări, concluziile şi recomandările enunţate în baza ei fiind suficient de credibile pentru a fi luate în consideraţie de către autorităţi.
Auditul sistemului democratic din Republica Moldova apare cu sprijinul financiar al the Black Sea Trust for Regional Cooperation, un proiect al the German Marshall Fund. IDIS „Viitorul" planifică să elaboreze astfel de evaluări minuţioase la fiecare doi ani, pentru a măsura progresul procesului de democratizare.
