Politica tarifară promovată în Republica Moldova este la nivelul anilor '80, principiile de care se ţin cont nefiind determinate de niciun act normativ. Abia în 2010, după aproape două decenii de inconsistenţă, în o hotărâre a Consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) a apărut clasificarea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale după presiune şi astfel a avut loc prima încercare de a diferenţia tarifele.
În cazul energiei electrice, din motive electorale, se practică în continuare un tarif unic pentru toate categoriile de consumatori. Astfel, statul se eschivează de la îndeplinirea obligaţiunilor sale faţă de păturile social-vulnerabile, trecându-le pe seama agenţilor economici şi consumatorilor bugetari.
Iată de ce e nevoie ca autorităţile să definească clar politica sa în acest sector şi să opteze pentru un sistem de tarife diferenţiate. În cazul tarifului pentru energia electrică, trebuie să se ţină cont de nivelul tensiunii şi perioada de consum, iar pentru gazele naturale - de nivelul presiunii din conductă şi volumul consumat.
Acestea sunt principalele concluzii ale studiului „Politica tarifară - un instrument economic şi social al statului", prezentat azi, 8 aprilie 2011, la IDIS „Viitorul".
Inginerul Nicolae Mogoreanu, autorul studiului, constată că un tarif unic provoacă apariţia fenomenului de subvenţionare, ceea ce contravine Cartei Europene a Energiei: „Tarifele nu trebuie să includă, în principiu, niciun fel de subvenţii, iar dacă acestea există, ele nu trebuie să fie utilizate pentru scopuri sociale. Statul trebuie să îşi asume grija faţă de păturile social-vulnerabile". Fiindcă circa 60% din energia electrică se consumă la tensiunea de 0,4 kV, presingul tarifar asupra agenţilor economici racordaţi la 6 -110 kV este enorm, susţine Nicolae Mogoreanu.
Mai mult, tariful unic stimulează consumuri excesive de energie electrică de o categorie de consumatori casnici şi de agenţi economici, racordaţi la tensiunea 0,4 kV, este de părere co-autorul studiului, inginerul Sergiu Aparatu: „Prin acest tarif sunt subvenţionaţi şi consumatorii casnici, care consumă între 1 000 şi 3 000 de kWh şi mai mult pe lună, ceea ce confirmă capacitatea de plată a locatarilor".
Faptul că sistemul de tarifare a consumului de gazele naturale în RM a fost deformat se datorează şi intervenţiei statului şi primăriei municipiului Chişinău. Sergiu Aparatu: „În perioada 2006-2010, tariful pentru CET-uri a fost mai mic decât tariful mediu de distribuţie şi chiar mai mic decât preţul de procurare a gazelor naturale - toate categoriile de consumatori din ţară subvenţionau încălzirea municipiului Chişinău şi Bălţi".
Studiul mai recomandă trecerea la unitatea de măsură a gazelor naturale în gigajoule (GJ) şi nu 1000 m3, aşa cum fac statele-membre UE. Astfel ar fi eliminate suspiciunile privind calitatea gazului sau abaterile de la presiunea reglementată.
