Pentru ca zonele libere să reuşească să îşi îndeplinească cu adevărat misiunea de platforme de atragere a investiţiilor străine şi autohtone, de stimulare a exporturilor, e nevoie de a înţelege că beneficii maxime pot fi obţinute doar pe măsură ce acestea sunt integrate în economia naţională. O zonă economică liberă (ZEL) nu poate fi o oază într-un mediu investiţional şi concurenţial nefavorabil. Iată de ce autorităţile trebuie să se concentreze în primul rând pe însănătoşirea climatului de afaceri, de rând cu măsuri de susţinere a ZEL şi parcurilor industriale, evitând suprapunerea sferelor de activitate şi acordându-le aceleaşi facilităţi. Totodată, statul ar putea să dezvolte ZEL private, alături de cele publice.
Acestea sunt principalele concluzii ale studiului „Problemele şi perspectivele zonelor economice libere în Republica Moldova", prezentat azi, 5 mai 2011, la IDIS „Viitorul"
„Zonele economice libere din Republica Moldova au înregistrat anumite succese în reformarea climatului investiţional, al potenţialului de producţie industrială şi de export a ţării, creând locurilor noi de muncă şi contribuind la dezvoltarea economică la nivel local şi regional.", susţine directorul departamentului Economie de piaţă funcţională de la IDIS „Viitorul", Viorel Chivriga. Cu toate acestea, intrările de capital sub formă de investiţii, volumele de producţie şi export sunt încă destul de modeste, iar impactul acestor zone la nivelul economiei este deocamdată destul de redus, adaugă Chivriga.
Ţinând cont de experienţa funcţionării de până acum a zonelor libere în Republica Moldova, autorul studiului, expertul economic asociat Ion Tornea, consideră că acestea ar trebui să fie create în baza unor întreprinderi funcţionale sau cu condiţia existenţei unor investitori strategici: „Doar astfel statul se va putea asigura că există actorii capabili să asigure acestora valorificarea întregului potenţial sub aspect economic şi al forţei de muncă".
Pentru funcţionarea eficientă a zonelor economice libere, este necesar ca autorităţile să modifice abordarea organizării şi administrării ZEL, este de părere economistul Ion Tornea. Astfel, zonele economice libere ar trebui să se bazeze pe principii comerciale sau pe parteneriatul public-privat. Statul ar putea să dezvolte ZEL private, alături de cele publice, prin concesionarea şi darea în gestiune a acestora unor structuri private. Rolul de administrator al zonei ar trebui să-l îndeplinească o companie privată, sau o structură formată în baza parteneriatului public-privat. În aceste condiţii, statul urmează să îşi asume doar rolul de elaborare şi asigurare a funcţionalităţii cadrului de reglementarea a unor asemenea zone, explică Ion Tornea.
Studiul IDIS mai recomandă optimizarea procedurilor de înregistrare a dreptului de rezident. Aceasta se poate face prin: instituirea principiului ghişeului unic, trecerea de la examinarea individuală a pachetului de documente la simpla confruntare cu anumite criterii clar definite şi cu lista de activităţi permise/interzise pe teritoriul ZEL, precum şi prevederea unor limite rezonabile de timp pentru aceste proceduri. O altă măsură care trebuie luată este simplificarea procedurilor vamale şi a formalităţilor de trecere a hotarului zonelor libere de către rezidenţi.
La acest moment în Republica Moldova sunt 7 zone economice libere şi 2 zone cu regim economic special, similar zonelor economice libere: Zona Antreprenoriatului Liber (ZAL) Expo-Business-Chişinău; ZEL Ungheni-Business; ZAL Tvardiţa; ZAL Parcul de Producere (PP) Otaci-Business; ZAL PP Valkaneş; ZAL PP Taraclia; ZEL Bălţi; Portul Internaţional Liber Giugiuleşti; Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti. În 2010, în cele 7 ZEL existente au fost făcute investiţii în valoare de 12,3 milioane dolari SUA, ceea ce reprezintă doar 1,2% din investiţiile totale în capital fix realizate în aceeaşi perioadă la scara întregii economii.
