Suita de declaraţii şi replici privind reforma structurală din învăţământ face parte dintr-un război informaţional bine gândit al partidelor politice. Acestea încearcă să dirijeze opinia publică şi să obţină benefici de imagine, într-o perioadă postelectorală în care sar scântei. Astfel, reforma educaţiei a devenit în mod artificial un teren minat, în care disputele politice au învins raţionamentele socio-economice, afirmă expertul IDIS Sergiu Lipcean în analiza sa „Reforma structurală a învăţământului: între angajamente, oportunităţi şi constrângeri". Lucrarea apare cu sprijinul financiar al Fundaţiei Friedrich Ebert.
„Reforma din învăţământ a devenit prizonieră a luptelor dintre partidele politice pentru dividende electorale. Or, reforma nu este un moft al cuiva sau un produs care a apărut peste noapte şi nu este rezultatul eforturilor întreprinse doar de un singur partid din alianţa aflată la guvernare", este de părere Sergiu Lipcean de la IDIS „Viitorul". Expertul crede că această politizare deloc firească dăunează succesului reformei.
Educaţia, fiind unul dintre sectoarele care consumă foarte mulţi bani publici, a fost „pusă la perete": „Doar 30-60% din capacitatea instituţiilor este utilizată, iar cheltuielile per elev în instituţiile şcolare din mediul rural depăşesc de 3-5 ori costurile, comparativ cu cele raionale", explică Sergiu Lipcean. Anume din această cauză se impune reformarea structurală a învăţământului prin optimizarea reţelelor şcolare. Asta presupune racordarea numărului de profesori şi a personalului non-didactic la numărul de elevi, care a înregistrat o scădere dramatică în rezultatul declinului demografic.
Din totalul cheltuielilor pentru educaţie, 70% le revin salariilor angajaţilor. Respectiv, doar o mică parte din fonduri poate fi direcţionată pentru îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale, didactice sau în alte scopuri pentru a asigura calitate în procesul de instruire.
Deşi reforma presupune costuri sociale, acestea sunt depăşite de beneficii, susţine Sergiu Lipcean de la IDIS „Viitorul". Însă, secretomania care a învăluit recent domeniul dat generează suspiciuni şi pesimism în raport cu soluţiile care vor fi pregătite şi aplicate, adaugă expertul. Principalul risc este că, în cazul unor amânări, întârzieri sau eşecuri, toate pietrele vor fi aruncate în „grădina Ministerului Educaţiei". O altă provocare este frica corpului profesoral, care deşi înţelege utilitatea reformei, are „un gust amar".
În condiţiile incertitudinii politice actuale, doar Memorandumul semnat cu Fondul Monetar Internaţional este de natură să oblige actorii politici la o minimă disciplină. Prin acest document, Guvernul RM şi-a luat angajamentul de a reforma structural educaţia, astfel încât să economisească net 0,5% pe bază permanentă din produsul intern brut, începând cu 2013. Până la 1 septembrie 2012 se prevede optimizarea mărimii claselor, la 30-35 elevi pentru şcolile mari şi 25-30 elevi pentru restul şcolilor. Începând cu acest an, este aşteptată consolidarea treptată a reţelei de şcoli prin închiderea instituţiilor cu clase mici şi asigurarea transportului pentru elevi spre şcolile de circumscripţie. Expertul IDIS Sergiu Lipcean recomandă de a discuta public problema asigurării securităţii şi sănătăţii copiilor care vor fi obligaţi să se deplaseze în alte localităţi pentru a merge la şcoală.
