Interlic.md

Prim-ministrul Vlad Filat a prezentat un raport în faţa Parlamentului RM pe marginea atacurilor care au avut loc la acţionariatele mai multor bănci din ţara noastră.

În discursul său Prim-ministrul a declarat următoarele.

„Din păcate acest caz a atras atenţia într-un mod negativ asupra Republicii Moldova, am fost abordat pe această temă de foarte mulţi oficiali externi de prim rang, preşedinţi de state, prim-miniştri, comisari europeni, ambasadori, am primit mai multe scrisori din partea unor instituţii financiare internaţionale şi a partenerilor noştri de dezvoltare, în care mi se cerea să iau toate măsurile pentru a-i proteja pe investitorii afectaţi de aceste atacuri. Ne-am aflat în faţa unei situaţii care ar fi putut avea efecte devastatoare asupra credibilităţii ţării noastre, dacă nu am fi intervenit energic. Şi vă asigur că situaţia cu care ne-am confruntat nu a fost “floare la ureche”, cum în mod iresponsabil declara ieri un coleg de alianţă.

Riscul major era apariţia unei crize de proporţii în sistemul bancar, retrageri de capital, pierderea încrederii investitorilor străini în Republica Moldova, periclitarea parcursului nostru European, afectarea relaţiilor cu instituţiile financiare internaţionale, iar toate acestea ne-ar fi putut arunca într-o criză socială şi economică de proporţii, cu consecinţe grave asupra cetăţenilor, asupra securităţii statului.

Este a doua mare criză pe care am traversat-o de când conduc Guvernul, după cea a inundaţiilor din vara trecută. Diferenţa majoră dintre cele două situaţii este că, în cazul inundaţiilor partenerii de guvernare m-au sprijinit în acţiunile pe care le-am desfăşurat, în cazul atacurilor la bănci a trebuit să fac faţă şi opoziţiei din partea unor colegi de alianţă, care au preferat să se solidarizeze din start cu conducătorii unor instituţii, deşi aceştia au dat dovadă clară de incompetenţă sau complicitate

Probabil că mulţi dintre cei care ne urmăresc acum se aşteaptă să vorbesc despre cum am reuşit să oprim cu succes aceste atacuri. Însă nu pentru asta am venit în faţa dumneavoastră. Pentru mine ce s-a întâmplat nu a fost o poveste de succes a instituţiilor statului, ci o luptă contra cronometru ca să evităm un dezastru. Deşi e adevărat că am reuşit să blocăm aceste atacuri, nu este mai puţin adevărat că au fost momente în care nu doar atacatorii au fost adversarii noştri, ci chiar şi unele instituţii ale statului.

Iar motivele pentru care am solicitat să vin astăzi în faţa dumneavoastră sunt respectul şi importanţa pe care o are Parlamentului şi instituţiile care au control parlamentar. De fapt, vă spun foarte deschis, am venit să vă cer sprijinul.

Am declarat de mai multe ori public că voi considera acest caz închis doar atunci când acţiunile vor fi restituite tuturor păgubiţilor, iar cei care au stat în spatele acestor atacuri vor fi pedepsiţi. Datorită deciziei Curţii Supreme de Justiţie, din data de 14 septembrie, acţionarii de drept ai Moldova-Agroindbank şi-au recăpătat, pe data de 29 septembrie, acţiunile. Însă acesta este doar un pas, responsabilitatea noastră este să lămurim până la capăt ce s-a întâmplat în acest caz, dar şi în cazurile de la celelalte bănci şi a unei companii de asigurări şi să creăm cadrul necesar pentru a asigura securitatea statului.

În prezentarea mea mă voi axa pe două aspecte de importanţă majoră: acţiunile întreprinse şi solicitate de Guvern prin intermediul Comitetului de Stabilitate Financiară şi modul în care a acţionat fiecare instituţie implicată în gestionarea acestui caz, cu accent pe cazul MAIB, unde avem caz finalizat.

Vreau să vă spun încă de la început, că operativitatea şi precizia cu care au acţionat atacatorii, demonstrează că a fost o acţiune planificată din timp, cu implicarea unor persoane care cunosc foarte bine sistemul financiar bancar din Republica Moldova şi nu este exclus ca în spatele acestui atac să se afle chiar persoane care au interese de afaceri in sectorul bancar şi care au stat, şi în trecut, în spatele unor atacuri asemănătoare asupra unor companii.

Însă, să vedem cum a început acest atac. În data de 27 decembrie 2010, 27,5% dintre acţiunile a şase investitori europeni (Sloveni şi Olandezi) ai Moldova Agroindbank, sunt atacate în baza unui litigiu fals la Arbitrajul AD HOC din St. Petersburg. Atunci a fost practic declanşat atacul privind preluarea frauduloasă a acţiunilor MAIB. Această  falsă hotărâre a arbitrajului a fost în favoarea atacatorului - Merchant Outpost Company (o companie off shore înregistrată în Seychelles). Ulterior, pentru a duce la bun sfârşit acest plan de preluare frauduloasă a acţiunilor, atacatorii aveau nevoie doar de recunoaşterea prin judecată, pe teritoriul Republicii Moldova, a aşa-zisei decizii de arbitraj din St. Petersburg. De altfel, fac precizarea că acest pretins document a fost anulat la sfârşitul lunii septembrie de instanţele judecătoreşti din Rusia, pe motiv de fals.

Cu o viteză absolut incredibilă pentru justiţia din ţara noastră, Curtea de Apel Bender, din Căuşeni, recunoaşte şi încuviinţează executarea deciziei false de arbitraj, la 30 iunie 2011, prin care deja, la 29 iulie, o parte din acţiuni se transmit de la proprietarii legali către atacatorul Merchant. Pe data 1 august, exact la două zile după prima şedinţă a Comitetului de Stabilitate Financiară, pe fondul ezitării unor instituţii de aplica deciziile luate, are loc un nou transfer ilegal a acestor acţiuni în capitalul social al altei companii off-shore, este vorba de Global Systems. Este foarte suspectă această coincidenţă, dar şi faptul că atacatorii erau la curent cu deciziile pe care le luasem deja şi acţionau în consecinţă.

Tot pe data de 1 august, în baza deciziei Judecătoriei Ialoveni de această dată, dar tot într-o viteză demnă de cartea recordurilor, o altă parte a acţiunilor sunt sustrase de la un alt investitor şi transmise imediat către aceleaşi offshore-uri.

Chiar din primele momente, atacatorii au facut uz de acte a căror falsitate era evidentă. S-au folosit copii xerox neautentificate, cu erori care demonstrau clar imposibilitatea utilizării lor. Or, neobservarea acestor lucruri de către unele instituţii indică în mod direct fie un nivel critic de incompetenţă, fie, mai grav, o complicitate cu atacatorii.

În continuare voi prezenta în mod cronologic acţiunile întreprinse de Guvern şi de mine, ca Prim Ministru şi preşedinte al Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară.

Pentru început, vreau să să vă comunic un fapt care ar trebui să ne pună pe toţi pe gânduri: în calitate de Prim Ministru, am fost informat despre acest atac în data de 29 iulie, vineri seara, dar nu de către instituţiile statului, ci de conducerea MAIB – adică de păgubiţi. Probabil vă întrebaţi şi dumneavoastră, cum m-am întrebat şi eu atunci, cum a fost posibil acest lucru !? Cum a fost posibil ca atacatorii să acţioneze atâta timp pe teritoriul ţării noastre într-o siguranţă şi discreţie totală?! Eu nici până azi nu am primit răspunsuri la aceste întrebări. Iar instituţiile, fie ele subordonate Parlamentului sau Guvernului, încă urmează să dea răspunsuri, inclusiv în cazul anchetelor penale demarate.

Imediat ce am aflat de acest caz, am convocat şedinţa Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară. De altfel, în perioada de la declanşarea atacului şi până la stoparea lui, am convocat patru astfel şedinţe: pe 30 iulie, 10 august, 22 august şi 2 septembrie.

Menţionez că încă de la prima şedinţă le-am atras tuturor atenţia asupra gravităţii situaţiei, aşa cum arată şi stenogramele tuturor şedinţelor respective.  În data de 2 septembrie, au participat şi domnii Dirk Schuebel (şeful delegaţiei UE) şi Marcus Micheli (vice-ambasador al SUA). Aşadar, nici unul dintre conducătorii acestor instituţii nu poate invoca motivul necunoaşterii, pentru a-şi justifica lipsa de promptitudine în acţiuni.

Prima decizie luată în cadrul şedinţei a fost ca toate instituţiile abilitate să blocheze transmiterea mai departe a acţiunilor, să o facă în regim de urgenţă, cu scopul de a oferi victimelor posibilitatea să se apere. Astfel, pe data de 1 august, instituţiile responsabile urmau să blocheze orice tranzacţii cu acţiunile preluate fraudulos de atacatori şi să înceapă imediat cercetările pentru identificarea şi tragerea la răspundere a celor care au comis atacul.

De asemenea, la şedinţa respectivă am convenit că Procuratura Generală şi Ministerul Justiţiei urmau să iniţieze de urgenţă procedura disciplinară de sancţionare a tuturor reprezentanţilor structurilor statului care erau suspecţi de încălcarea legii – judecători, executori judecătoreşti şi alţii.

Vreau să vă mai comunic că după prima şedinţă s-a observat că progresele se înregistrau încet, iar unele instituţii cautau mai degrabă soluţii să nu se implice, în timp ce atacatorii îşi vedeau în continuare liniştiţi de operaţiunile lor frauduloase.

Ca urmare a acestor constatări şi agravării în dinamică a situaţiei, am fost nevoiţi să întreprindem acţiuni extraordinare. Astfel, la Şedinţa Guvernului din 24 august, a avut loc modificarea unor acte legislative şi angajarea răspunderii Guvernului pentru intrarea imediată a acestora în vigoare, ceea ce a constituit un instrument eficient pentru contracararea atacului, aflat în acel moment la un stadiu deja avansat.

În sinteză, aceste modificări au vizat următoarele:
    Fără permisiunea prealabilă a BNM astfel de tranzacţii nu mai pot avea loc.
    Executarea unor asemenea tranzacţii va fi posibilă doar după decizia irevocabilă a judecăţii.
    Responsabilizarea executorilor judecătoreşti, inclusiv posibilitatea de sancţionare a acestora.

Astăzi, cînd o parte dintre păgubiţi au fost repuşi în drepturile lor de proprietate, mă refer la investitorii europeni de la MAIB, după ce am făcut o analiză complexă a acţiunilor întreprinse de instituţiile statului în această situaţie de criză – putem veni cu unele concluzii. Aşa cum se ştie, rolurile-cheie în gestionarea acestui caz au revenit Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, CCCEC, Ministerului Justiţiei, Băncii Naţionale a Moldovei, SIS-ului şi Procuraturii Generale. Vă voi prezenta pe rând cum a acţionat fiecare dintre aceste instituţii.

Un rol important, poate cel mai important, în stoparea acestor atacuri ar fi trebuit să-l aibă Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Anume această instituţie, conform atribuţiilor legale, trebuie să depisteze astfel de cazuri şi să le blocheze.

Ca urmare a deciziei din prima şedinţă a Comitetului de Stabilitate Financiară, CNPF urma să întreprindă, în dimineaţa zilei de 1 august, toţi paşii posibili pentru a stopa transmiterea mai departe a acţiunilor. Din motive până în prezent neconvingătoare, CNPF a pus sechestru pe acţiuni cu o întârziere de 5 zile. Perioadă suficientă pentru ca situaţia să  evolueze cu încă doi paşi decisivi, acţiunile fiind transmise pe datele de 1 şi 2 august mai departe, prin executarea hotărârilor judecătoreşti de la Căuşeni şi Ialoveni. Dacă CNPF ar fi acţionat prompt, se reuşea protejarea şi păstrarea acţiunilor la primul pas al atacului, iar acest lucru ar fi uşurat procesul de recuperare a acţiunilor.

Următorul pas pe care trebuia să-l întreprindă CNPF era sancţionarea companiei de brokeraj „Fincom”, suspectă de complicitate, prin retragerea sau suspendarea licenţei. Abia pe 8 septembrie, conform Hotărârii CNPF  compania Fincom este doar „avertizată”. La acest moment se cunoştea deja faptul că documentele în baza cărora s-a efectuat transferul dintre cele două offshore-uri, sunt false. Deci este cel puţin suspect modul în care a acţionat CNPF.

O altă nerespectare a deciziei luate în Comitetul de Stabilitate Financiară este faptul că CNPF a refuzat în prima fază să pună la dispoziţia avocaţilor MAIB copii ale actelor în baza cărora s-au preluat fraudulos cele 23% dintre acţiuni – acte fără de care nu era posibil un recurs în judecată. CNPF a pus la dispoziţie documentele date abia la 5 septembrie, când ele nu mai erau utile.

Şi aş vrea să vă mai dau un alt exemplu relevant, care indică ignoranţa sau complicitatea CNPF, un exemplu care a fost intens mediatizat şi în presă. La 1 august, Merchant a trasmis 23% dintre acţiunile MAIB către Global in baza unui document emis in Belize tot la data de 1 august. Distanţa dintre Belize si Chişinău este 10.000 km, iar atunci când la Chişinău este ora 17, in Belize e abia 08 dimineaţa. O operaţiune între aceste două ţări ar fi trebuit să dureze minim o zi lucrătoare. Este clar că acest document nu putea să ajungă la Chişinău în aceeaşi zi. Mai mult decât atât, unele elemente din documentul emis de autorităţile din Belize sunt scrise de mînă în limba rusă. Aceste detalii, care indicau de la bun început clar faptul că avem de-a face cu o acţiune frauduloasă, au fost cel puţin ignorate de CNPF.

În opinia mea, CNPF a reacţionat cel puţin haotic şi neprofesionist, preşedintele acestei instituţii a refuzat să participe la două din cele patru şedinţe ale Comitetrului de Stabilitate Financiară, preferând să trimită un adjunct. Atenţie, acest lucru se întâmpla în condiţiile în care Republica Moldova se confrunta cu un caz extrem de grav.

O altă instituţie care ar fi trebuit să aibă un rol decisiv în gestionarea acestui caz, în special în ceea ce priveşte prevenirea apariţiei unor astfel de situaţii, este Serviciul de Informaţii şi Securitate. Consider că este inacceptabil ca SIS, instituţia care se ocupă cu protejarea securităţii statului, să nu fi ştiut nimic despre acest caz înainte ca Guvernul să fie informat de conducerea Moldova Agroindbank. Iar dacă a ştiut şi nu a informat instituţiile statului, este şi mai grav.  Nu trebuie uitat că până ca acest caz să ajungă la noi, au fost mai multe acţiuni pe care atacatorii le-au derulat pe teritoriul ţării noastre. Îmi vine greu să cred că SIS nu a ştiut nimic despre respectivele acţiuni, iar dacă s-a întâmplat aşa, avem de a face cu o gravă incompetenţă.

În calitate de Prim Ministru sunt beneficiar direct al informaţiilor furnizate de SIS, iar principala mea aşteptare este ca Guvernul şi alte instituţii de stat să fie prevenit de această instituţie atunci când au loc astfel de cazuri, nu noi, iar în acest caz conducerea MAIB, să informăm SIS-ul despre ce se întâmplă în ţară.

În concluzie, în cazul SIS avem două momente cheie de analizat: activitatea de prevenire şi cea de combatere a apariţiei acestui caz. Pentru că dacă această instituţie nu este capabilă să acţioneze eficient şi la timp, avem deja o problemă de securitate naţională.

Voi vorbi acum despre modul în care a acţionat Procuratura Generală.  Principalele lucruri pe care le reproşez acestei instituţii sunt lipsa de iniţiativă şi reacţiile foarte lente în ceea ce priveşte deciziile luate în cadrul Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară.

Privesc acum în urmă şi constat că au trecut două luni şi jumătate de la apariţia acestui caz şi suntem în situaţia în care ştim cu toţii în mare parte ce s-a întâmplat, se cunosc şi numele unor suspecţi, iar aceştia nici măcar nu au fost audiaţi de către procurori. Iar ce v-am spus până acum ar fi suficient ca şi concluzie în ceea ce priveşte modul deficitar în care a activat Procuratura în acest caz, dar vă mai dau câteva exemple.

În urma şedinţei Comitetului de Stabilitate Financiară din 30 iulie, Procuratura urma să intenteze un dosar penal şi să blocheze transmiterea mai departe a acţiunilor MAIB. Din cauza reacţiilor întârziate, s-a pornit dosarul penal doar pe 4,3% din acţiuni, astfel că nu s-a reuşit blocarea celorlalte 23%.

De asemenea, Procuratura Generală urma să verifice de urgenţă dacă sunt indicii ale unor infracţiuni şi să iniţieze procedura de urmărire penală a judecătorilor implicaţi în atac. Aceasta s-a produs abia după ce cazul a devenit public şi, mai degrabă, ca urmare a presiunii publice care s-a făcut. Şi eu nu sunt dispus să mai ascult argumente de genul acelora că nu sunt probe, probele nu vin singure la anchetatori, ele trebuie căutate, dar pentru asta trebuie să vrei să le cauţi şi să ai capacitatea să le găseşti. E uşor să spui că nu ai probe şi să pui dosarul într-un sertar, alături de dosarul 7 aprilie şi altele care zac probabil în aşteptarea prescrierii faptelor.

Un alt aspect pe care doresc să-l semnalez este că Procuratura Generală urma să elibereze copii după actele în baza cărora Global a obţinut 23% dintre acţiuni, pentru ca victimele să atace în instanţa de judecată acest furt. La fel ca şi în cazul CNPF, Procuratura nu a manifestat deschiderea necesară, din motive absolut neclare.

Faptul că unul din avocaţii atacatorilor se plimbă pe ruta Kiev-Chişinău fără ca cineva să-l fi audiat măcar este, de asemenea, cel puţin suspect. Această persoană şi-a pus semnătura pe acte suspecte a fi false, în baza cărora s-a efectuat frauda. În acest timp, Procuratura aşteaptă ca reprezentanţi ai instituţiilor statului, implicate în gestionarea acestui caz, să meargă la audieri şi să le facă treaba, să le pună pe tavă probe şi poate să le aducă vinovaţii de mânuţă.

Un alt semn de întrebare este legat de celelalte cazuri de preluare frauduloasă a unor acţiuni, care parcă sunt ignorate intenţionat de Procuratura Generală. Invocarea motivului că ceilalţi păgubiţi nu s-au adresat oficial, este unul neserios. Mai multe instituţii, printre care şi Procuratura Generală, au primit un memoriu în acest sens din partea păgubiţilor. Şi chiar dacă nu exista acest memoriu, norma legală oferă Procuraturii Generale suficiente posibilităţi de a se autosesiza într-un caz de o asemenea gravitate.

Concluzia în ceea ce priveşte activitatea Procuraturii Generale este că am avut de a face cu o reacţie lentă şi ezitantă din partea conducerii instituţiei, de parcă era în aşteptarea unei indicaţii ce să facă şi cum să facă. Iar faptul că după atâta timp singura acţiune notabilă a Procuraturii,  în ceea ce priveşte anchetarea vinovaţilor, este cererea de ridicare a imunităţii judecătorului de la Căuşeni, mi se pare de neacceptat. Chiar şi această acţiune, s-a făcut mai degrabă la presiunea opiniei publice şi după sesizarea transmisă de ministrul Justiţiei.

Un alt exemplu, care nu are legătură cu atacul la acţiunile băncilor, dar e relevant pentru modul în care acţionează conducerea Procuraturii, este solicitarea adresată Ministerului Afacerilor Interne de către Procuratura Generală, în care se cere transmiterea de la MAI la Procuratura a mai multor dosare cu subiect economic, inclusiv privind activitatea de la Metalferos. Atenţie, este vorba de un dosar care nu era încă finalizat, care era în lucru. Mă întreb şi acum ce interes avea Procuratura Generală să solicite cu insistenţă acest dosar în fază de acumulare de probe, lucru care ar fi însemnat practic întreruperea cercetărilor. Cine avea nevoie de datele operative din acest dosar? De fapt, pentru cine lucrează acum Procuratura?! Este o întrebare la care urmează să dăm răspuns.

În Constituţia Republici Moldova, articolul 124, scrie foarte clar: “Procuratura  reprezintă  interesele generale ale  societăţii  şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor”. Aşadar,   Procuratura trebuie să lucreze pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova, nu pentru UN singur cetăţean, chiar dacă procurorul general a fost numit de un partid politic. Numirea politică nu trebuie să fie un paravan pentru acesta, în spatele căruia să se ascundă şi să execute indicaţiile cuiva.

Închei concluziile referitoare la Procuratura Generală cu o precizare importantă. Atunci când vorbesc de activitatea defectuoasă a Procuraturii, mă refer strict la conducerea acestei instituţii, nu la procurorii de rând, care majoritatea îşi fac datoria aşa cum pot în cadrul care li se oferă şi sunt sigur că şi-o fac cu profesionalism şi dăruire.

În ceea ce priveşte activitatea CCCEC, o altă instituţie implicată activ în gestionarea acestui caz, pot să vă spun că şi-a făcut datoria, chiar dacă la început ezitant, dar ne-a sprijinit eficient în demersul nostru de a stopa atacurile la acţionarii băncilor.

Banca Naţională a Moldovei a fost prinsă iniţial pe picior greşit, în special în ceea ce priveşte activitaţile de prevenire a apariţiei unui astfel de caz. Aş menţiona însă că în ceea ce priveşte deciziile luate în Comitetul de Stabilitate Financiară, BNM a reacţionat prompt.

Aşteptăm în continuare de la Banca Naţională propuneri pentru reglementarea domeniului bancar, astfel încât să evităm pe viitor atacuri la acţionariatele băncilor.

Aceasta este doar o prezentare pe scurt a ceea ce s-a întâmplat în cazul atacurilor la bănci, a modului în care au acţionat unele instituţii ale statului.

Deseori, lipsa de acţiune a unor instituţii este motivată prin legislaţia imperfectă. Dar acest caz, foarte meticulos planificat, demonstrează că astfel de acţiuni au avut loc cu sprijinul unor oameni din interiorul instituţiilor. Rămâne însă ca organele de anchetă să stabilească dacă a fost vorba de incompetenţă, complicitate sau de corupţie.

Cazul atacurilor la bănci şi modul în care au acţionat unele instituţii, dar şi multitudinea de acţiuni prin care se încearcă blocarea activităţii Guvernului şi activităţii mele ca Prim Ministru, m-au adus în situaţia să recunosc astăzi, în faţa dumneavoastră şi a cetăţenilor, că am greşit atunci când la formarea AIE2 am acceptat ca cele mai importante instituţii de forţă ale statului să ajungă în mâna unui singur partid, de fapt în mâna unui singur om.

Atunci, mai multă lume îmi spunea că trebuie să cedez tot numai să se formeze AIE2. Chiar şi unii dintre dumneavoastră mi-aţi spus acest lucru. Amintiţi-vă însă ce vă răspundeam eu atunci, tuturor, că dacă voi accepta condiţiile care mi se impuneau am putea ajunge în situaţii de blocaj. În realitate, s-a întâmplat şi mai rău, am fost la un pas de o criză fără precedent a sistemului bancar, care ne-ar fi putut duce mai departe la o criză socială şi economică de proporţii.

Dar îmi mai amintesc şi altceva acum, că le-am spus tuturor celor care insistau să accept orice numai să se formeze AIE2, că atunci când voi constata că instituţiile nu-şi vor face datoria şi că vor fi utilizate ca instrumente politice, voi reveni în faţa lor şi le voi cere sprijinul. Un prim semnal l-am dat în adresarea mea către cetăţeni, din luna iulie. Iată însă că astăzi sunt în faţa dumneavoastră, în situaţia în care vă chem să începem cu adevărat împreună să facem curăţenie în instituţiile statului, să începem procesul de depolitizare a acestor instituţii strategice, să le scoatem din zona grupurilor de interese şi să le redăm cetăţenilor.

Nu păstrarea cu orice preţ a Alianţei este scopul guvernării noastre, ci îndeplinirea angajamentelor pe care ni le-am asumat faţă de cetăţeni. Iar oamenii nu ne vor ierta niciodată dacă vom folosi Alianţa pentru a acoperi fărădelegile şi incompetenţa.

Având în vedere modul deficitar în care a fost gestionat, de către unele instituţii, cazul atacurilor de la bănci, dar şi necesitatea de a oferi independenţa necesară instituţiilor de forţă, în calitate de Prim Ministru, dar şi de preşedinte al PLDM, partidul majoritar din Alianţa de guvernare, vă rog să examinaţi adoptarea deciziilor privind demiterea din funcţie a directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate, demiterea Procurorului General, demiterea preşedintelui CNPF şi crearea unei comisii speciale a Parlamentului, care să stabilească modul în care vor fi numiţi noii conducători ai instituţiilor de forţă, astfel încât acestea să fie în afara influenţei politice, iar instituţiile să fie depolitizate definitiv.

În cazul în care solicitarea noastră va fi refuzată, fracţiunea PLDM va lua deciziile care se impun pentru a înlătura orice obstacole şi pentru a duce la bun sfîrşit această acţiune. Vremea discursurilor şi a constatărilor a trecut, acum e momentul să luăm DECIZII, să trecem la ACŢIUNI reale de depolitizare a instituţiilor de forţă. E timpul să scoatem din orice algoritm politic siguranţa statului şi a cetăţenilor săi.

Atunci când am spus, în adresarea mea către cetăţeni, din luna iulie, că mafiotizarea este cel mai mare pericol pentru Republica Moldova, nici nu bănuiam ce urma să se întâmple în cazul băncilor. Acest caz a arătat însă cât de mult temei a avut îngrijorarea mea, cât de defectuos lucrează instituţiile când sunt politizate şi cât de important este să le scoatem urgent de sub influenţa intereselor de orice fel. Azi vă invit să facem primul pas, urmând să continuăm acest proces şi la alte astfel de instituţii strategice.

De asemenea, vă informez că în perioada imediat următoare voi prezenta propunerea de remaniere a Guvernului, aşa cum am promis în luna iulie, care-i va viza pe reprezentanţii tuturor partidelor care activează în Executiv, indiferent de apartenenţa la un partid sau altul. Propunerea va avea la bază o evaluare obiectivă, bazată pe criterii de competenţă, de profesionalism şi nu-i va viza doar pe miniştri, ci şi pe conducătorii altor instituţii subordonate Guvernului.

Ştiu că propunerile mele vor provoca emoţie în rândul unora care au considerat că aceste instituţii sunt instrumentele lor politice, dar fac apel la raţiune şi la responsabilitate faţă de interesele cetăţenilor RM.

Sper ca unii colegi de alianţă să nu facă greşeala să pună numele conducătorilor de instituţii cărora le cerem astăzi demisia mai presus de interesul de integrare europeană. Asta nu ar face decât să arate cine sunt cei care au folosit aceste instituţii în interes politic sau de afaceri. În astfel de situaţii votul nu trebuie să aibă identitate doctrinară. Acordul politic care a stat la baza formării AIE2 nu trebuie să fie pentru nici un conducător de instituţie un scut după care să-şi ascundă incompetenţa sau ilegalităţile pe care le face. Scopul acestui acord a fost să ne asumăm responsabilitatea politică pentru instituţii, nu să ni le subordonăm politic, cum greşit s-a înţeles în cazul SIS şi al Procuraturii Generale.

De aceea, colegilor din AIE le propun ca atunci când vor vota propunerile de demiteri să se gândească de două ori şi să nu pună interesul unui singur cetăţean mai presus de interesele tuturor cetăţenilor ţării.

Îi invit şi pe colegii din opoziţia parlamentară să dea astăzi dovada că sunt gata să sprijine iniţiativele noastre, atunci cînd ele vizează interesul oamenilor. Este momentul potrivit să arătăm că dincolo de diferenţele doctrinare care ne despart, suntem gata să colaborăm atunci când interesul naţional o cere.

Deciziile enunţate mai sus sunt doar o parte a măsurilor pe care vă propun să le luăm acum, urmând ca imediat să muncim în continuare şi să luăm decizii.

În ceea ce-i priveşte pe cei care au stat în spatele atacurilor, este datoria instituţiilor abilitate să-i descopere şi să-i pedepsească, dar pentru asta este nevoie de voinţă, este nevoie ca Procuratura Generală să acţioneze liber şi responsabil, conducerea instituţiei să-şi dorească cu adevărat să rezolve acest caz şi nu să caute tertipuri pentru a-l îngropa.

În final aş vrea să vă mai spun că Guvernul şi eu, în calitate de Prim Ministru, contăm pe sprijinul, pe înţelepciunea dumneavoastră şi că ne dorim ca Parlamentul să fie în continuare partenerul nostru în lupta cu corupţia şi cu incompetenţa care se manifestă în unele instituţii ale statului.

În multe ţări, în trecut, lupta cu fărădelelegea, mafiotizarea şi corupţia, era începută de personalităţi puternice: judecători, ziarişti, lideri de opinie, oameni care au devenit ulterior eroi, dar erau nişte rebeli ai vremurilor respective. Nu este cazul nostru însă, onorat Parlament şi stimaţi colegi. Nu este cazul să căutăm rebelii vremurilor noastre, pentru că Dumneavoastră aveţi toată PUTEREA de a schimba lucrurile.

Dumneavoastră aveţi puterea de a face regulă şi de a face ca instituţiile statului să funcţioneze nu pentru partide, acorduri si alianţe politice - ci pentru oameni.”