Interlic.md

Adoptarea la 25 decembrie 2008 a noii Legi cu privire la Procuratură (intrată în vigoare la 17 martie 2009) reprezintă un moment de cotitură în reformarea Procuraturii – reformă care a fost coordonată şi avizată de comun cu experţii europeni şi reprezentanţii organismelor internaţionale. Mecanismul de elaborare a conceptului noii Legi cu privire la Procuratură a fost unul deloc uşor, constituind la acea vreme una din priorităţile rămase nerealizate conform Programului Naţional de Implementare a Planului de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană. În vederea implementării acestui deziderat, Programul comun al Consiliului Europei şi Comisiei Europene privind sporirea independenţei, transparenţei şi eficienţei justiţiei în Republica Moldova pentru anii 2007-2009 a asigurat începerea şi finalizarea reformei procuraturii, care presupunea: crearea unei procuraturi independente, asigurarea autonomiei procurorilor, garanţii la numirea şi eliberarea procurorilor din funcţie, limitarea drepturilor Procurorului General prin transferul lor către Consiliul Superior al Procurorilor, stabilirea clară a competenţelor procurorului, etc. Toate aceste recomandări ale experţilor europeni, luate la baza reformei Procuraturii, sunt materializate în practicile şi uzanţele internaţionale, care stabilesc principiile unanim-recunoscute în ceea ce priveşte locul şi rolul procuraturii într-o societate democratică.

În virtutea competenţelor sale atribuite de Legea cu privire la Procuratură şi a statutului său, Consiliul Superior al Procurorilor, în calitatea sa de organ de reprezentare şi autoadministrare a procurorilor şi de garant al autonomiei, obiectivităţii şi imparţialităţii procurorilor, manifestă o îngrijorare aparte vis-a-vis de evenimentele recente de ingerinţe nefondate a reprezentanţilor puterii legislative şi executive în activitatea organelor Procuraturii, ceea ce reprezintă, în opinia noastră, grave abateri de la principiul funcţionării unui stat de drept, bazat pe principiul separaţiei puterilor în stat şi supremaţiei legii.

Constituţia Republicii Moldova prevede expres că Procuratura este parte a autorităţii judecătoreşti (art. 124, 125, secţiunea a 3-a, Capitolul IX, Titlul III), iar potrivit art. 6, puterea judecătorească este separată de puterile legislativă şi executivă. 

Intervenţia cotidiană a politicului, manifestată prin intensificarea, în ultima perioadă de timp, a implicării directe a reprezentanţilor puterii executive şi a unor reprezentanţi ai puterii legislative în activitatea Procuraturii, îşi pune amprenta pe calitatea activităţii procurorilor şi, nu în ultimul rând, atentează la statutul autonomiei procurorului, aşa după cum este prevăzut în lege. 

 Necesită a se menţiona, în acest context, că activitatea eficientă a unei procuraturi independente constituie o preocupare majoră a Consiliului Europei, Organizaţiei Naţiunilor Unite şi altor organisme şi organizaţii internaţionale şi regionale. Un şir de acte au fost adoptate de aceste foruri, care au ca menire îmbunătăţirea funcţionării instituţiei Procuraturii, în general, şi asigurarea independenţei funcţionale a procurorilor, în special – elaborate cu scopul excluderii amestecului politicului în activitatea procuraturii. 

Ca exemplu pot servi:

 - Recomandarea Rec (2000) 19 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei privind rolul procuraturii în sistemul de justiţie penală, care prevede printre altele că „statele trebuie să ia măsurile adecvate pentru a asigura ca procurorii publici să îşi poată exercita îndatoririle şi responsabilităţile profesionale, fără intervenţie nejustificată sau expunere la răspundere civilă, penală sau de alt tip”;

-  Liniile directorii cu privire la rolul procurorilor, elaborate şi adoptate în cadrul celui de-al VIII-lea Congres ONU privind prevenirea criminalităţii şi tratamentul infractorilor (Havana, Cuba, 27 august - 7 septembrie 1990), conform cărora: „statele membre trebuie să asigure că procurorii sunt capabili să îşi exercite atribuţiile profesionale fără intimidări, impedimente, hărţuiri, ingerinţe nefondate sau expuneri nejustificate la răspunderea civilă, penală sau de altă natură”;

-  Declaraţia de la Bordeaux din 20 septembrie 2009 a Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni şi Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni cu privire la rolul judecătorilor şi  procurorilor intr-o societate democratică. Pentru prima dată şi în mod explicit, un act internaţional face referire la independenţa procurorilor: „Rolul distinct, dar complementar al procurorilor şi judecătorilor reprezintă o garanţie necesară pentru o justiţie echitabilă, imparţială şi eficientă. În exerciţiul funcţiilor lor, judecătorii şi procurorii trebuie să se bucure de independenţă şi, de asemenea, trebuie să fie şi să apară independenţi unii faţă de ceilalţi”;

- Raportul Comisiei Europeane pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) privind standardele europene referitoare la independenţa sistemului judiciar, Partea II – Procuratura şi organele de urmărire penală, adoptat de Comisia de la Veneţia la cea de-a 85-a sesiune plenară (Veneţia, 17-18 decembrie 2010 nr. CDL-AD(2010)040). Potrivit raportului în cauză, Comisia de la Veneţia a constatat că: „Legile privind Procuratura ar trebui să prevadă în mod clar condiţiile de revocare a procurorului înainte de expirarea mandatului... Motivele pentru revocarea din funcţie ar trebui să fie prevăzute de lege. (…) Comisia de la Veneţia ar prefera să meargă chiar mai departe în sensul că motivele pentru o posibilă revocare să fie prevăzute chiar în Constituţie. Mai mult, ar trebui să existe o cerinţă obligatorie în sensul că, mai înainte de luarea oricărei decizii, un organism format din experţi să exprime o opinie cu privire la suficienţa motivelor pentru revocare”;

-  Ghidul european de etică şi conduită pentru procurori (cunoscut şi sub numele de Ghidul de la Budapesta, elaborat de Consiliul Europei în anul 2005);

În mod similar, este necesar a se lua în consideraţie şi faptul că de la formarea Procuraturii Republicii Moldova şi până în prezent, atribuţiile procurorilor au fost limitate, prin transferarea lor către diferite autorităţi publice. Cu toate acestea, toate adresările executivului şi legislativului privind intervenţia procurorilor în anumite circumstanţe şi cauze sunt adresate Procuraturii, deşi soluţionarea acestora ţine exclusiv de competenţa altor organe şi instituţii ale statului. În aceste situaţii este inadmisibil a da vina pe lipsa de reacţie a Procuraturii atâta timp cât legea prevede expres şi exhaustiv sfera de activitate a acesteia, care nu poate fi extinsă la majoritatea solicitărilor executivului şi interpelărilor parlamentarilor.

Consiliul Superior al Procurorilor solicită reprezentanţilor puterilor legislativă şi executivă să renunţe la practici vicioase de intervenţie nejustificată şi amestec în activitatea Procuraturii – instituţie din cadrul autorităţii judecătoreşti, precum şi la influenţe şi presiuni asupra activităţii procurorilor, în exercitarea atribuţiilor de serviciu conform legislaţiei naţionale, actelor şi practicilor internaţionale.
 
 Nu în ultim rând, în calitatea sa de membru cu drepturi depline al Asociaţiei Internaţionale a Procurorilor, Consiliul Superior al Procurorilor îşi rezervă dreptul să apeleze la respectarea de către autorităţile puterii de stat ale prevederilor documentelor relevante, adoptate de această organizaţie internaţională:

 - Standardele Asociaţiei Internaţionale a Procurorilor privind responsabilitatea profesională şi declaraţia (1999) privind îndatoririle şi drepturile esenţiale ale procurorilor şi 

-  Standardele Asociaţiei Internaţionale a Procurorilor referitoare la Protecţia Procurorilor (2008), care se referă la implementarea prevederilor legislaţiei penale naţionale, menite să prevină ameninţările cu acte de violenţă şi intimidare la adresa procurorilor şi membrilor familiilor acestora, pentru a se elimina orice piedici, hărţuire sau intervenţii neavenite în exercitarea de către aceştia a funcţiilor lor prin astfel de mijloace, în vederea evitării factorilor interni şi externi (inclusiv din sfera politicului) întru asigurarea exercitării cu imparţialitate ale funcţiilor procurorului.

Iurie GARABA

Preşedintele Consiliului
Superior al Procurorilor