Migranţii moldoveni ezită deopotrivă să contribuie la sistemul de protecţie socială atât din ţara-gazdă, cât şi din cea de origine. Astfel, în 2010 doar o mie de persoane au încheiat contracte individuale cu Casa Naţională de Asigurări Sociale. Între timp, doar 6% din migranţii moldoveni contribuie la fondurile de pensii în ţările-gazdă. Aceasta în pofida eforturilor autorităţilor de a încheia acorduri bilaterale în domeniul securităţii sociale. În aceste condiţii, persoanele care nu au stagiul de cotizare necesar ajung să nu mai poată pretinde nici la pensia minimă în Republica Moldova. Totuşi, ele pot accesa ajutoare sociale, ale căror mărime abia permit supravieţuirea.
Acestea sunt principalele concluzii ale celei de-a 11-a ediţii a Monitorului Social, „Migraţia forţei de muncă din Republica Moldova: implicaţii asupra sistemului de asigurări sociale pe termen mediu şi lung”, prezentată azi, 14 decembrie 2011, la IDIS „Viitorul”. Monitorul Social reprezintă un produs trimestrial al IDIS, care apare cu suportul financiar al Fundaţiei Friedrich Ebert.
Un moldovean apt de muncă din zece activează peste hotare, ceea ce creează provocări pentru sistemul naţional de protecţie socială, constată sociologul Natalia Vladicescu, autorul studiului: „Presiuni ar putea fi create doar în cazul în care numărul persoanelor care solicită pensia minimă va fi prea mare. În cazul ajutoarelor sociale, cheltuielile asociate acestor plăţi teoretic au un potenţial de presiune asupra bugetului de stat”.
Co-autorul studiului, sociologul Vasile Cantarji, este de părere că actuala formulă de calcul a alocaţiilor sociale este problematică: „Ajutoarele sociale se calculează în baza diferenţei între venitul global şi venitul lunar minim garantat. Or, veniturile provenite din remitențe nu sunt monitorizate nicidecum”.
Cea mai mare problemă rămâne nivelul scăzut de informare şi de încredere a populaţiei în sistemul de pensii şi cel al asigurărilor sociale, în general. Asta în condiţiile în care alternativele private rămân subdezvoltate. Studiul recomandă promovarea contractelor individuale cu Casa Naţională de Asigurări Sociale în rândul migranților, precum şi a activităţii economice după împlinirea vârstei de pensionare.
Toate aceste măsuri nu au sorţi de izbândă fără reformarea din temelie a actualului sistem de pensionare, pentru a-l face mai atractiv potențialilor contribuabili. Deopotrivă, e nevoie de a dezvolta forme alternative de asigurări sociale, inclusiv fonduri private de pensii.
Autorităţile trebuie să îşi concentreze eforturile de gestionare a procesului migrațional, evitând deconectarea migranţilor de la sistemele de asigurări sociale în ţara-gazdă şi în cea de baştină, prin promovarea muncii oficiale peste hotare și a unei migrații sezoniere. În cazul acordurilor bilaterale, acestea trebuiesc în primul rând negociate cu acele state unde se află mai mult imigranţi moldoveni, cum ar fi Federaţia Rusă.
