Interlic.md

Gerul care a cuprins deja întreaga Europă este motiv de îngrijorare și pentru liderii țărilor de pe continent, care se tem mai ales, ca în fiecare an, de eventuale probleme cu importul gazelor rusești. Moldova are între timp o altfel de grijă legată de Gazprom: negociază din greu un nou contract și speră să obțină un preț convenabil. Mai multe, în interviul acordat Europei Libere de ministrul economiei, vicepremierul Valeriu Lazăr.

Europa Liberă: Cât de gravă e situaţia la Termocom astăzi?
 
Valeriu Lazăr: „Să zic că e mai bună decât era acum câţiva ani în urmă, fiindcă cel puţin tariful acoperă costurile. Or, a existat o perioadă foarte îndelungată, când contrar logicii economice, chiar şi contrar bunului simţ, tarifele erau mai mici decât cheltuielile şi atunci s-a acumulat o datorie istorică de două miliarde şi jumătate de lei şi este ca piatră legată de gâtul acestei întreprinderi. Acum cred că am găsit soluţia prin care să restructurăm aceste datorii istorice.”
 
Europa Liberă: Care va fi această soluţie?
 
Valeriu Lazăr: „Este un plan foarte complex de restructurare în colaborare cu creditorii o parte din aceste datorii vor fi stinse printr-un proces de restructurare, adică este acceptul creditorului pentru acest proces, de circa un miliard de lei. Procedura planului asta şi însemna că achităm 63 de milioane, de fapt se sting un miliard. Pentru restul de un miliard şi jumătate avem soluţii – toate gazoductele care au fost construite pe banii bugetului, inclusiv pe banii municipiului Chişinău, dacă tot vorbim de Chişinău, vor fi evaluate la valoarea lor de piaţă depuse în capitalul statutar al acestei întreprinderi şi vor fi ulterior în contul achitării datoriilor faţă de Moldova-Gaz, fiindcă Moldova-Gaz este deţinătorul şi când vom face fuziunea, Moldova-Gaz va deţine un miliard şi jumătate din datorii. Adică parte din aceste datorii vor fi achitate prin aceste gazoducte, care şi acum sunt în gestiunea Moldova-Gaz, dar nu sunt date în proprietate. Practic le gestionează fără plată.

Acum are loc procesul de consolidare a acestor active gaziere, în câteva luni de zile le vom evalua, le vom introduce în capitalul acestei noi societăţi, care la rândul ei le va transmite. Şi cred că în jur de un miliard de lei va dispare această datorie. În proces va fi realizat un audit tehnic foarte complex, cu suport din afară, Banca Mondială este gata şi cu Guvernul Suediei să ne asiste în procesul acesta, să vedem care elemente din această infrastructură este necesară, are perspectivă şi care nu. Fiindcă noi avem dublări de elemente, să zicem generează energie termică CET-1, CET-2, generează înşişi Termocom-ul, generează Apă-Canal şi eu cred că avem un excedent enorma de anumite spaţii industriale, anumite activităţi. Când va fi făcută revizuirea vom şti foarte clar pe viitor care se merită să le menţii în proprietatea, care nu – vom înstrăina multe din aceste active care chiar nu vor fi necesare şi banii vor merge tot la achitarea acestor datorii.”
 
Europa Liberă: Dar Termocom-ul rămâne în gestionarea Primăriei?
 
Valeriu Lazăr: „Bine, Termocom-ul pe perioada implementării planului este gestionat pe de o parte de Primărie, pe de altă parte de administrator, avem o subordonare dublă acolo. Ulterior fuziunii va fi o societate mixtă, unde acţionar va fi şi Guvernul Republicii Moldova, în persoana Ministerului Economiei, şi Primăria municipiului Chişinău. Care va fi proporţia ne va arăta de fapt acest proces de fuziune.”
 
Europa Liberă: Ar fi o variantă bună?
 
Valeriu Lazăr: „Dar de ce nu? Fiindcă până la urmă şi Primăria, fiindcă va rămâne o întreprindere pe de o parte municipală, dar pe de altă parte va fi şi o întreprindere de nivel naţional, fiindcă CET-1, CET-2, care vor fi prinse împreună cu Termocom într-o întreprindere, depăşesc cadrul municipiului Chişinău, ele sunt întreprinderi de importanţă naţională, fiindcă generează energie termică, dar şi energie electrică pentru tot sistem naţional. De aceea e o întreprindere cu subordonare dublă, şi, respectiv, dar mi se pare firesc să fie acţionar şi Guvernul, sigur şi evaluarea activelor care revine fiecărui ne va arăta care va fi această proporţie. Nu văd nici o problemă aici.”
 
Europa Liberă: Dar restructurând Termocom-ul, lumea poate să se aştepte la diminuarea preţurilor pentru gigacalorie?
 
Valeriu Lazăr: „Sunt mai mulţi factori care influenţează preţul - dacă admitem că tariful la gazele naturale nu se va majora, fiindcă proporţia de 80 la sută tariful la energia termică depinde de acest tarif. Dacă admitem, să zicem, că acest tarif nu se va majora, această restructurare ne va permite optimizări de cheltuieli. Reorganizarea ne va permite să avem anumite economii de administrare.

Mai mult decât atât: poate obiectivul cel mai important – fiindcă noi avem uzura pe toată această infrastructură de circa 80 la sută. Şi din an în an cu două puncte procentuale cresc pierderile, acum avem douăzeci şi ceva de procente. Ce înseamnă că cetăţenii, consumatorii plătesc cel puţin cu 20 şi ceva mai sus anume pentru că au loc aceste pierderi. Ţevi sparte, care nu au fost schimbate cu anii, fiindcă întreprinderile nu au sursele investiţionale necesare.

A fost o politică tarifară şi de dezvoltare mioapă, că nu pot da altă explicaţie şi lumea a avut iluzia că uite, am salvat situaţia. Dar de fapt pe termen mediu şi lung am ajuns aici în masa critică, unde din an în an nu mai de aici vin anumite creşteri de tarife, fiindcă sunt pierderi. Pierderi nu poţi să nu ai, dacă nu ai investiţii în împrospătarea acestor active.”
 
Europa Liberă: Până la urmă ar putea să se răsfrângă asupra micşorării preţului la căldură?
 
Valeriu Lazăr: „Sigur, ar trebui în mod normal pe termen mediu şi lung cel puţin să reducem pierderile, să reducem din cheltuielile administrative. Or, restructurarea este o precondiţie pentru Banca Mondială, pentru BERD şi alţi parteneri de dezvoltare, care sunt gata să vină cu investiţii serioase pe termen mediu şi lung şi în condiţii concesionale de dezvoltare ca să modernizăm aceste întreprinderi.

Dacă observaţi, noi venim în paralel cu programe la nivel naţional şi la nivel municipal pentru termoizolare, pentru eficienţa energetică. Şi uite dacă noi să mergem cu toate aceste elemente inevitabil pe termen mediu şi lung cel puţin nu vom avea aceste majorări de tarife. Nu vă pot spune acum că vor fi reduceri, spuneam că mai depinde şi de alţi factori pe care nu-i gestionăm noi.”
 
Europa Liberă: Dumneavoastră aţi spus că depinde şi de preţul pentru importul gazelor ruseşti.
 
Valeriu Lazăr: „În primul rând.”
 
Europa Liberă: Până unde aţi ajuns cu negocierile contractului moldo-rus privind importul de gaze?
 
Valeriu Lazăr: „Eu vreau să vă zic, faptul că noi nu am cedat presiunilor şi nu am acceptat un contract aşa cum ni se impunea şi avem cel puţin un trimestru în condiţiile contractului vechi, vom avea de câştigat. Nu vreau să anticipez, dar după informaţia care ne-a parvenit, că în trimestrul întâi vom avea o mică reducere de tarif, aşa cum am şi promis. Şi vom urma această tactică şi pe viitor. Eu cred că noi avem suficiente argumente şi le-am transmis la toate nivelele colegilor şi în Guvernul Federaţiei ruse, şi la Gazprom. Tariful actual de 400 de dolari este un tarif inadecvat pentru piaţa gazieră din Republica Moldova. Cu atât mai mult: noi credem că nu este un tarif prietenos.”
 
Europa Liberă: Dar paradoxul e că pentru partenerii europeni tariful scade, iar pentru Republica Moldova nu.
 
Valeriu Lazăr: „Ei bine, hai să fim realişti, scade tariful pentru partenerii europeni, dar chiar scăzut el oricum este mai mare decât pe care îl avem noi. Haideţi să fim corecţi.”
 
Europa Liberă: Dar scade.
 
Valeriu Lazăr: „Dar ca tendinţă, aceasta este un semnal pozitiv, înseamnă că colegii de la Gazprom au o abordare realistă, fiindcă această dependenţă rigidă – preţul la gazele naturale în dependenţă de petrol, observăm că poate să ne ducă nu ştiu unde, poate să ne ducă şi la 500 şi la 600 de dolari. E o tâmpenie din punct de vedere economic, fiindcă capacitatea reală de cumpărare în anumite pieţe nu depinde de preţul petrolului. Sunt anumite legităţi economice. Eu am impresia că şi colegii de la Gazprom, ca şi colegii din Guvernul Federaţiei Ruse au luat în calcul aceste argumente.

Sunt situaţii economice obiective. Şi noi ne dorim capacitatea de cumpărare a cetăţenilor noştri să fie mai mare, n-avem ce discuta aici. Dar ea este care este, ea nu creşte aşa cum îşi doreşte primul ministru, sau ministrul Economiei, sunt nişte legităţi. Şi eu am impresia că ei totuşi au fost atenţi la ceea ce am spus noi, la ceea ce au spus şi partenerii europeni, fiindcă e aceeaşi problemă. Sunt nişte semnale pozitive.”
 
Europa Liberă: Când va fi semnat contractul?
 
Valeriu Lazăr: „Nu ştim, noi am exprimat chiar în scris disponibilitatea că suntem gata să reluăm negocierile. Eu cred că până în luna martie nu se va întâmpla nimic extraordinar. Ei au o agendă şi politică şi economică internă de gestionat. Eu cred că până la prezidenţialele din martie de la ei nu vor fi luate nişte decizii. Fiindcă ne vizează nu doar pe noi, vizează Ucraina şi alte ţări. Eu fac această legătură, deşi vreau să depolitizez procesul. Eu vreau să am sentimentul că noi din punct de vedere profesional ne-am făcut datoria – avem argumente, avem poziţie, poziţia este clară, rămân optimist. Către finalul acestui trimestru sperăm mult să avem un contract pe termen mediu-lung. Dar dacă chiar nu se va întâmpla lucrul acesta, dacă vom mai avea încă trei luni prelungire, nu se va întâmpla nimic grav.”
 
Europa Liberă: Dar admiteţi că poate să nu fie semnat?
 
Valeriu Lazăr: „Admit aşa ceva. Mai bine să mai negociem şi să avem un contract bun, care să satisfacă ambele părţi, decât presaţi de factorul timpului, dar pe urmă să avem remuşcări de conştiinţă şi sentimentul că nu ne-am făcut datoria până la capăt.”
 
Europa Liberă: Domnule Lazăr, dar sincer în calea acestor negocieri economice, se implică factorul politic?
 
Valeriu Lazăr: „N-am spus-o eu primul. Între energie şi politică, şi chiar geopolitică se pune semnul egal. A fost întotdeauna peste tot, este şi în cazul acesta. Chiar de geopolitică în situaţia în care noi vorbim şi negociem de resurse energetice, e o preocupare pentru toată lumea.”
 
Europa Liberă: Dar asta nu se numeşte şi şantaj într-un fel?
 
Valeriu Lazăr: „Nu, se numesc negocieri de pe poziţie de forţă. Nu poţi spune că e un şantaj, cine are o resursă, încearcă să-şi impună condiţiile lui. Aceeaşi logică trebuie s-o urmăm şi noi – acolo unde avem anumite avantaje, trebuie să ştim a ni le promova. Nu poţi învinui pe un partener de negocieri că el îţi impune condiţiile lui. Ţine de tine, trebuie să negociezi, trebuie să vii cu argumente. Sunt multe tertipuri, care trebuie utilizate.”