Vicepremierul Valeriu Lazăr despre sprijinul UE, compromisul cu Gazprom, datoriile Transnistriei şi gazoduct Iaşi-Ungheni, într-un interviu în exclusivitate cu Europa Liberă.
La sfârșitul acestei săptămâni, vineri, premierul Iurie Leancă se va afla la Bruxelles şi va purta discuții separate cu vicepreședintele Comisiei Europene, Siim Kallas, care este comisar pentru transporturi, și cu Cecilia Malmström, comisar european pentru afaceri interne. Premierul de la Chişinău va fi însoțit de şefa diplomaţiei, Natalia Gherman, și de ministrul economiei, Valeriu Lazăr, informează un comunicat de presa de la guvern. Putem deduce că va fi discutată politica energetică a Moldovei şi relaţia ei energetică cu Uniunea Europeană. Valentina Ursu a stat de vorba astăzi cu ministrul Valeriu Lazăr despre strategia în acest domeniu a Chişinăului.
Europa Liberă: Vorbind despre diversificarea surselor energetice, totuşi se dă o luptă a relaţiei Republicii Moldova, pe de o parte, cu Moscova, şi, pe de altă parte, cu Bruxellesul?
Valeriu Lazăr: „Cred că noţiunea de luptă este absolut contraindicată, în acest context. Noi am fost conectaţi la sistemul energetic ex-sovietic şi pe partea de gaze naturale, şi pe partea de energie electrică şi noi suntem acum, de fapt, în faza aceasta de trecere. Adică încercăm să diversificăm sursele de asigurare şi cu energie electrică, şi cu gaze naturale.
Acelaşi lucru îl fac toate ţările. Şi Federaţia Rusă are grijă să îşi diversifice pieţele de desfacere, fiindcă în domeniul securităţii energetice şi, de fapt, şi securităţii economice, în genere, se utilizează o noţiune care spune că, dacă tu, mai mult de 25-30% eşti dependent de o singură sursă, tu deja eşti expus din punct de vedere al securităţii, că e vorba de pieţe de desfacere, fie că e vorba de pieţe de alimentare.
De aceea eu absolut nu văd nicio contrapunere. Noi avem o situaţie în care sută la sută importăm doar dintr-o singură sursă, din Federaţia Rusă. Şi noi facem ceea ce fac toate ţările. În măsura în care ne putem permite, trebuie să ne diversificăm sursele de alimentare, fiindcă aceasta înseamnă securizare. De aceea nu este luptă, este vorba, de fapt, de încercarea noastră de a avea surse alternative.”
Europa Liberă: Cum totuşi civilizat se produce separarea distribuitorului de furnizor, dacă ne referim la proprietăţile pe care le are „Gazprom”-ul pe teritoriul Republicii Moldova?
Valeriu Lazăr: „Bine, iarăşi noi avem o moştenire. Deja începând cu anul 1998, Societatea pe Acţiuni „Moldovagaz” este, în proporţie de cinzeci şi ceva la sută, controlată de „Gazprom”. Iar această societate, „Moldovagaz” are inclusiv întreprinderea care se ocupă de transportul magistral, de tranzit etc. Aceasta este realitatea, sigur, şi eu mi-aş fi dorit să fie altfel. Fiindcă discuţiile, care au loc acum în Ucraina, care au avut loc în Belarus şi în alte ţări, regretabil, noi nu suntem în această situaţie. Noi suntem în situaţia în care guvernul, la timpul său, deja a cedat în proprietatea „Gazprom”-ului, putem spune, aceste gazoducte. Este iarăşi o circumstanţă obiectivă, pe care am moştenit-o. Şi, de aceea, pentru noi Pachetul II (n.r. - normele energetice ale UE), Pachetul III ne oferă un instrumentar juridic care ne permite, chiar în această situaţie, chiar dacă ei rămân proprietarii, să facem diferenţa între cine este proprietar şi cum funcţionează aceşti operatori. Important să nu fie conflictul de interese.”
Europa Liberă: Dar cum faceţi diferenţa?
Valeriu Lazăr: „Are loc această separare instituţională. Adică Pachetul II care noi deja îl implementăm spune că poţi să fii proprietar şi al reţelei de transport, şi al reţelei de distribuţie. Dar aceste activităţi trebuie separate, din punct de vedere instituţional, economic, ca să vezi că, uite, se formează această piaţă, să nu existe conflictul acesta de interese. Şi următoarea etapă, care înseamnă că noi vom separa nu doar faza de distribuţie, furnizare, transport. Adică Pachetul III, aceasta era şi ideea, dacă acum le separăm instituţional, în cadrul unei întreprinderi, atunci va trebui să le separăm, în genere, firmă aparte.
Da, noi am propus „Gazprom”-ului să rămână tot ei proprietarii, dar managementul să fie unul absolut independent şi să se ghideze de regulile pieţei, Ce ar însemna, în sens practic? Dacă, să zicem, vine un furnizor, aduce gaz, spre exemplu, din România sau din Ucraina, de unde nu ar fi, şi el vine în această piaţă şi zice: „Uite, eu am un contract. În calitate de furnizor, aduc gaz de alternativă”. Păi, operatorul reţelei de transport, care acum este „Moldovagaz”, poate să zică: „Uite, eu nu-ţi prestez ţie servicii de transport”. Atunci, din momentul în care lucrul acesta se întâmplă, regulile pieţei îl obligă. Nu e important cine este proprietar, tu, în calitate de operator de transport, eşti obligat, cu condiţia că ai capacitatea tehnică să o faci, să prestezi aceste servicii. Adică te obligă legea, te obligă regulile pieţei. Fiindcă poţi admite situaţia în care, să zicem, aceeaşi „Moldovagaz” nu are interes să apară alternativă.
Aceasta este ideea cu această separare. Şi compromisul, pe care noi îl găsim între directiva din Pachetul III şi interesele „Gazprom”-ului, aceasta înseamnă noi spunem: „Voi rămâneţi proprietari, în continuare”. Dar, uite, separarea acestui operator de transport şi conformarea lui regulilor pieţei - aceasta înseamnă. Trebuie să fim siguri că, atunci când va apărea un furnizor alternativ, el să presteze aceste servicii, el va fi obligat să le presteze. Uite aici este jocul.”
Europa Liberă: Domnule Lazăr, dar nu apare întrebarea cum să vrei să dai reţelele „Gazprom”-ului şi atunci te poţi racorda şi la standardele UE?
Valeriu Lazăr: „Este un operator licenţiat în piaţă. Poate să fie proprietarul, nu ştiu, din America, din Patagonia, nu interesează pe nimeni. Tu, în calitate de proprietar, ai să primeşti dividende. Dar, în calitate de operator într-o piaţă, trebuie să respecţi regulile acestei pieţe. Şi, dacă tu eşti proprietar, ai o reţea de transport şi se adresează la tine un furnizor, tu zici: „Nu mă interesează. Nu îţi prestez servicii, de aceea că îmi interzice acţionarul”, să zicem. Conform regulilor pieţei, dacă tu ai capacitate liberă, tu eşti obligat să prestezi aceste servicii.
De ce se dă această luptă în Uniunea Europeană? Fiindcă, fără un operator de transport independent, nu funcţionează modelul de piaţă. Adică, în calitate de întreprindere de transport, stau cu această reţea de transport. Şi dacă vine un furnizor la mine, eu sunt obligat să îi prestez servicii, cu condiţia că am capacitate să o fac. Acesta este mărul discordiei. Şi atunci, noi le spunem şi colegilor ruşi, şi colegilor europeni: noi suntem în perioada de tranziţie. Teoretic ar fi că noi trebuie să găsim acum mijloace şi să facem o reţea alternativă la „Moldovagaz”.”
Europa Liberă: E imposibil.
Valeriu Lazăr: „Ceea ce este imposibil. Sunt costuri enorme, de miliarde. Dar nu se merită, fiindcă, până la urmă, orice investiţie trebuie să o pui pe un tarif, trebuie să o pui pe spatele consumatorilor. Nu este fezabil acest model. De aceea, noi spuneam: nu există altă abordare, având această moştenire la care ne referim.”
Europa Liberă: Dar cu această moştenire, poate fi respectată legislaţia comunitară?
Valeriu Lazăr: „Sigur. Chiar cu această moştenire. Pachetul II acum se implementează. Pachetul II spune că, dacă o reţea de distribuţie are mai mult de 100 000 de consumatori, el este obligat să separe, să nu fie şi furnizor, şi distribuitor. Păi uitaţi-vă, noi aceasta am făcut. „Moldovagaz” era şi furnizor, şi distribuitor, inclusiv pentru municipiul Chişinău care are mai mult de 100 000, atunci au separat. Deja este această separare.”
Europa Liberă: Dar există cârdăşie între distribuitor şi furnizor?
Valeriu Lazăr: „În cazul dat, nu are cum să fie cârdăşie, fiindcă totul verifică regulatorul. Şi eu vreau să vă zic că Uniunea Europeană, văzând situaţia reală din Republica Moldova, costurile implementării unui scenariu sau altui, ei au analizat foarte mult şi au mers în întâmpinarea Republicii Moldova. Şi, de fapt, ne-au dat acest termen extins până în anul 2020. Cu atât mai mult că jumătate din ţările membre ale Uniunii Europene nu implementează Directiva III. Pentru toţi este greu.
Abia acum Uniunea Europeană şi Tratatul Comunităţii Energetice s-a apropiat de faza când vom investi masiv în aceste infrastructuri, fiindcă piaţa unică presupune câteva elemente. Primul: reguli de joc unice, adică legislaţie unică, practici unice, aceasta înseamnă regulatori care se conduc de aceleaşi reguli şi infrastructură. Nu poţi vorbi de o piaţă unică, dacă nu ai interconectoare. Un trilion de euro costă, până în 2020, realizarea acestui obiectiv, de a avea o piaţă energetică europeană unică. Aceasta înseamnă foarte interconectată. Costurile vor fi acoperite din mai multe surse. O parte o vor acoperi consumatorii, adică, prin tarif, o parte din bugetul de stat, până la urmă, toţi contribuabilii, o parte va fi asigurată din anumite fonduri ale Uniunii Europene, dar nu cea mai mare parte. Şi, de fapt, toată lumea va merge şi pe piaţa de capital.
Noi trebuie să înţelegem şi e foarte greu să explici tuturor consumatorilor, şi celor din Republica Moldova, că pentru securitatea furnizării, trebuie să plăteşti. Adică prioritatea numărul unu acum în Uniunea Europeană acum nu este cât costă. Pe planul întâi este securitatea furnizării. Şi vreau să vă asigur, dacă noi vom întreba un cetăţean raţional, care sunt în majoritate în Republica Moldova, ce alegeţi: pericolul să nu avem furnizare sau furnizarea să fie asigurată, chiar cu pericolul că va fi ceva mai scump, eu vă asigur că 99% din oameni vor spune că noi trebuie să avem gaz. De aceea politica energetică europeană înseamnă securitatea furnizării, în primul rând.
După aceasta vine a doua sarcină. Să avem un model de piaţă care ne asigură că preţul este unul corect. Dar preţul corect este doar atunci când există competiţie. Iar competiţie există atunci când tu ai diferite surse de alimentare. Poţi să te joci de-a piaţa pe intern, cât vrei, dar dacă, la intrare, ai o singură sursă, despre ce piaţă vorbim noi, despre ce competiţie? O concurenţă corectă, şi în interesul consumatorilor, şi în interesul operatorilor înseamnă atunci când ai, cel puţin, două surse de alimentare. Dar trebuie să investim şi să înţelegem foarte bine, să explicăm şi populaţiei, şi tuturor consumatorilor: trebuie să fim gata să plătim pentru securitatea furnizărilor, acesta este modelul.”
Europa Liberă: Domnule Lazăr, datoriile mari, pe care le are regiunea transnistreană către „Gazprom”, în jur de patru miliarde de dolari, aceste datorii pot fi considerate ca o frână, pe calea europenizării Republicii Moldova?
Valeriu Lazăr: „Această problemă a datoriilor consumatorilor din regiunea transnistreană este nu atât o frână, cât este o problemă în dialogul nostru cu Federaţia Rusă. Este real o problemă.”
Europa Liberă: Şi rămâne ca un element de şantaj din partea Moscovei?
Valeriu Lazăr: „Acum nu mai este un element de şantaj, fiindcă noi lucrurile le-am lămurit. Şi cred că ştiu şi cei de la Chişinău, şi cei de la Moscova, lucrurile sunt foarte clare. De fapt, „Gazprom”-ul subvenţionează existenţa acestui regim separatist. Aceasta este realitatea.
Deja noi discutăm demult cu cărţile pe faţă. Haideţi să definim exact problema. Exact problema este că „Gazprom”-ul nu încasează nişte bani, datorită faptului că ei, ori nu colectează aceşti bani, ori în mod conştient admit că banii care se colectează merg ca sursă de venit la bugetul Tiraspolului. De aceea de ce să ne jucăm noi? Cărţile pe masă – aceasta este realitatea. Şi noi le spunem: este regretabilă această situaţie, fiindcă pune sub pericol existenţa „Moldovagaz” ca operator de sistem.
Dar cel mai important este că nu disciplinează consumatorii. Fiindcă nu e simplu nici pe partea dreaptă a Republicii Moldova, dar noi, în mod conştient, am ajuns la faza în care oamenii achită. Şi, de exemplu, consumul de gaze naturale e practic sută la sută achitat. Şi nu e ieftin pentru oameni. Dar oamenii de pe partea dreaptă s-au conformat acestei situaţii, înţeleg că noi trebuie să plătim pentru acest serviciu şi ei plătesc.
Şi problema este că în zona transnistreană nici nu s-a început acest proces. Noi doar tot nu am făcut-o într-un an sau doi. Noi am avut această perioadă de 5-7 ani în care am ajuns la preţul acesta european. Adică oameni, pas cu pas, de la 80 de dolari, au ajuns la 400 şi ceva de dolari. Şi le spuneam: „Stimaţi colegi, nu există altă strategie. Şi noi înţelegem că nu o veţi putea face peste noapte în Transnistria. Dar voi, cel puţin, să aveţi o agendă în care, uite, de aici, ajungem în 3, în 4, în 5, în 10 ani, nu ştiu, trebuie să fie o agendă credibilă că cetăţenii de acolo tot nu vor putea plăti peste noapte.”
Europa Liberă: Păi, şi până la urmă, cine va achita aceste datorii?
Valeriu Lazăr: „Consumatorii.”
Europa Liberă: Care consumatori?
Valeriu Lazăr: „Cine consumă, acela plăteşte.”
Europa Liberă: E greu de crezut că cetăţenii de pe malul stâng îşi vor plăti datoriile.
Valeriu Lazăr: „Dar de ce e greu? Contractele acum sunt separate.”
Europa Liberă: Dar s-au acumulat datorii. Şi sumele sunt foarte mari.
Valeriu Lazăr: „E corect. Dar nu există alt principiu în acest domeniu, plăteşte acel care consumă. Plătesc cei din partea dreaptă pentru consumul de gaze. Fix aşa trebuie să plătească şi consumatorii, cetăţenii de acolo. Acest principiu nu-l pune nimeni la îndoială. Fiindcă alt principiu nu există. Nu poţi să pui pe seama tuturor ceea ce consumă unul. Adică principiul tot acesta este: trebuie de urmărit tot acest lanţ. Şi spun că datoriile sunt ale consumatorilor industriali şi consumatorilor casnici din regiunea transnistreană.”
Europa Liberă: Dar dumneavoastră la Moscova aţi declarat aşa, că guvernul Republicii Moldova trebuie să cedeze conductele de distribuţie a gazelor „Gazprom”-ului, în contul unor datorii istorice?
Valeriu Lazăr: „Regretabil, lucrul acesta a fost făcut în anul 1998.”
Europa Liberă: Şi acestea sunt datoriile istorice ale Moldovei cu Transnistria sau fără?
Valeriu Lazăr: „Ştiţi ce înseamnă datorii istorice? Atunci au fost datoriile statului Republica Moldova şi au fost cedate. Statul Republica Moldova acum nu are datorii. De aceea nu poţi ceda ceva care e al tău pentru o datorie pe care nu o ai. Datoriile sunt ale consumatorilor de pe partea dreaptă şi pe partea stângă a Republicii Moldova.
Dar statul Republica Moldova, care are anumite proprietăţi, nu le poate ceda, fiindcă el nu are datorii. Şi aceasta am explicat eu la Moscova, că a fost ideea: uite, poate... Zic: „Dar ce să dăm noi nişte active ale statului pentru nişte datorii care nu sunt ale statului?”. Sunt nişte datorii, pe care le au consumatorii faţă de „Moldovagaz”. Sunt lucruri total diferite. De aceea, aşa ceva eu nu puteam declara, fiindcă nu ai bază pentru aceasta. Nu ştiu de unde a apărut ideea.”
Europa Liberă: Dar e o problemă spinoasă, domnule Lazăr, totuşi.
Valeriu Lazăr: „Sigur că este o problemă spinoasă. Şi cu cât mai mult creşte această sumă, ea devine mai spinoasă, şi mai spinoasă. Dar soluţionarea acestei probleme va veni odată cu soluţionarea conflictului transnistrean. Altă soluţie nu există. Acest nod gordian, care trebuie, odată şi odată, tăiat, în sensul bun al cuvântului, va debloca toată această situaţie. E spinoasă, nu ajută dialogului, dar, cel puţin, eu am impresia că noi am depăşit o anumită fază cu învinuirile că noi suntem datori. Am zis: „Nu, uite, sunt consumatori concreţi care au datorii la „Moldovagaz”. Statul Republica Moldova, repet, nu are datorii.”
Europa Liberă: Şi astăzi nu se mai face acest joc dublu pentru Moscova – într-un fel, pentru Bruxelles – în alt fel, când e vorba de energie?
Valeriu Lazăr: „Nu, din contra, noi suntem foarte transparenţi. Şi eu cred că aceasta ajută Republicii Moldova. Noi nu avem agende duble. Noi nu avem standarde duble. Ceea ce declarăm la Bruxelles, declarăm şi la Moscova. Fiindcă aceasta e unica abordare onestă, profesionistă şi corectă. Această corectitudine, această onestitate este absolut necesară în acest dialog. De aceea noi nu avem agendă pe sub masă. Mesajul este foarte transparent”
Europa Liberă: Aţi spus că mergeţi la Bruxelles, trecând pe la Bucureşti.
Valeriu Lazăr: „Da.”
Europa Liberă: Pachetul Energetic va figura pe agenda dialogului moldo-român şi moldo-comunitar?
Valeriu Lazăr: „Nu aceasta este problematica în discuţie. Discuţiile cu pachetele noi le-am depăşit, atunci când, anul trecut, aveam decizia la nivelul de tratat şi decizia Comisiei Europene, agenda implementării de către Republica Moldova a pachetelor energetice. Nu aceasta este tema discuţiilor.”
Europa Liberă: Dar despre gazoductul Iaşi-Ungheni veţi vorbi?
Valeriu Lazăr: „Tema discuţiei este una: infrastructura energetică şi interconectoarele, prin care Republica Moldova, prin intermediul sistemului energetic românesc, va fi conectată la sistemul european. Aceasta este unica temă de discuţii. Tangenţa cu pachetul, cu directivele mai mult va viza România decât Republica Moldova. De aceea, noi aceasta discutăm acum, uite, avem aceste priorităţi ale Uniunii Europene în materie de infrastructuri. În sfârşit, noi am stat câteva luni bune cu colegii de la Bucureşti şi avem o agendă comună. Domnul prim-ministru Leancă cu domnul prim-ministru Ponta, eu personal am transmis comisarului Oettinger ceva timp în urmă agenda comună, cum vede România şi Republica Moldova, agenda comună de priorităţi şi de interconectoare.”
Europa Liberă: Spuneţi-ne două-trei priorităţi.
Valeriu Lazăr: „Pe partea de energie electrică, să găsim o soluţie tehnică prin care să putem furniza energie electrică, în ambele sensuri. Dar, în cazul dat, noi vorbim de o alternativă din România pe linia Vulcăneşti-Isaccea, care deja este, dar noi suntem în regimuri sincrone diferite şi, de aceea, soluţia ar fi un convertor back to back, aşa numit, care ne-ar permite conversiunea de la unii parametri tehnici, unde suntem noi cuplaţi cu Ucraina, la parametri tehnici din sistemul românesc. Adică pentru Vulcăneşti-Isaccea linia este, avem nevoie de acest convertor back to back, ca soluţie pe termen mediu, pentru următorii vreo 10 ani de zile.
Avem nevoie de finanţare pentru linia de înaltă tensiune pe axa Iaşi-Ungheni-Străşeni. A treia prioritate pentru energia electrică este Bălţi-Suceava. Şi, dacă vorbim de gaze naturale, suplimentar la gazoductul care deja este în şantier care uneşte Iaşul cu Ungheniul, pe partea românească, trebuie să mai fie construită la nodul Oneşti, o staţie de compresare şi un gazoduct de presiune înaltă Oneşti-Iaşi, adică să aducă gazele naturale de presiune înaltă, de la Oneşti la Iaşi. Iar noi, pe partea noastră, iarăşi, de la Ungheni, trebuie să construim un gazoduct magistral, de presiune înaltă, să facă legătura cu Chişinăul, care este principalul consumator şi pentru sectorul termoenergetic, şi pentru sectorul industrial, şi pentru sectorul casnic.”
Europa Liberă: Dar de ce „Gazprom”-ul priveşte sceptic la darea în exploatare a acestui gazoduct Iaşi-Ungheni?
Valeriu Lazăr: „Eu, de ceva timp încoace, nu mă mai uit ce zic alţii. Fiindcă admit că au interesele lor să fie sceptici. Pe mine nu aceasta mă interesează. Noi nu trebuie să pierdem prea mult timp pentru cum se uită alţii. Noi trebuie să ştim ce vrem, noi trebuie să mergem perseverenţi înainte.”
Europa Liberă: Şi Moldova ştie azi ce vrea?
Valeriu Lazăr: „Sigur că. Nu am avut niciodată o agendă clară, comună, de priorităţi cu partea română. Acuma o avem. Tema discuţiei la Bucureşti va fi, încă o dată, să mai punctăm aceste priorităţi. Nu vreau să iau pâinea domnului prim-ministru, de aceea, am să închid parantezele aici care sunt ideile noastre. Dar noi mergem prin Bucureşti şi cu colegii de la Bucureşti mergem la Bruxelles să discutăm despre programul comun de interconectoare pe domeniul energetic.”
