Interlic.md

În ajunul Summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius, autoritățile de la Chișinău par a fi ferm determinate în promovarea vectorului integrării europene. Astfel, în pofida problemelor legate de corupție, a justiției ineficiente și a unui mediu de afaceri neprietenos, Republica Moldova urmează să parafeze la Vilnius Acordul de Asociere cu UE, care va avansa relațiile bilaterale la o nouă etapă calitativ superioară. La moment există estimări privind impactul net pozitiv al Acordului asupra economiei moldovenești din dreapta Nistrului. Însă, care sunt oportunitățile și riscurile acestuia pentru economia din stânga Nistrului? În continuare, vom încerca să răspundem la această întrebare, în baza datelor statistice disponibile și a estimărilor econometrice efectuate.

Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător cu UE – oportunități și riscuri pentru regiunea transnistreană

În ajunul Summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius, autoritățile de la Chișinău par a fi ferm determinate în promovarea vectorului integrării europene. Astfel, în pofida problemelor legate de corupție, a justiției ineficiente și a unui mediu de afaceri neprietenos, Republica Moldova urmează să parafeze la Vilnius Acordul de Asociere cu UE, care va avansa relațiile bilaterale la o nouă etapă calitativ superioară. La moment există estimări privind impactul net pozitiv al Acordului asupra economiei moldovenești din dreapta Nistrului. Însă, care sunt oportunitățile și riscurile acestuia pentru economia din stânga Nistrului? În continuare, vom încerca să răspundem la această întrebare, în baza datelor statistice disponibile și a estimărilor econometrice efectuate.

Economia regiunii transnistrene: o privire de ansamblu

Pe parcursul ultimilor ani, regiunea transnistreană se află într-o situație economică precară, fiind menținută la linia de plutire datorită suportului financiar consistent din partea Federației Ruse, fără de care regiunea ar falimenta rapid. Deși autoritățile din regiune au preconizat o creștere a Prodului Regional Brut (PRB) cu 2,4-4,3% pentru 2013, deja în prima jumătate a anului curent, acesta s-a diminuat cu 13% față de aceiași perioadă a anului trecut, în mare parte datorită scăderii volumului producției industriale.

În perioada ianuarie-septembrie 2013 volumul producției industriale s-a redus cu 17%, iar circa jumătate din întreprinderi au înregistrat volume de producție mai mici față de aceiași perioadă a anului trecut. Sectorul energetic, pilonul de bază al industriei regiunii, a înregistrat volume de producție mai mici cu 32,7% față de aceiași perioadă a anului trecut. Acestă scădere este cauzată inclusiv de sistarea producerii din acest an a Uzinei Metalurgice Moldovenești (UMM), cel mai mare contribuabil economic al regiunii. Astfel, volumul producției metalelor s-a micșorat, în perioada de referință, cu 69,8% față de anul trecut, pe când volumul energiei electrice produse, care este parte dominantă în sectorul industrial, a scăzut cu circa 33%, față de anul trecut.

În general, sectorul industrial este reprezentat de un număr mic de întreprinderi mari, cu investiții de capital reduse și scăderi continue ale producerii și exporturilor. Din cauza industriei concentrate, economia regiunii este direct influențat de fluctuațiile producției industriale. Respectiv, în lipsa unei modernizări substanțiale a complexului industrial, regiunea transnistreană va avea de înfruntat șocuri bugetare și comerciale iminente care în timp vor putea fi catastrofale pentru economia acesteia.

În pofida creșterii, în primele nouă luni, de 28,8% față de anul trecut, sectorul agricol rămâne slab dezvoltat, înregistrând o degradare continuă pe parcursul ultimilor ani. Ponderea sectorului în PRB pentru 2012 a constituit 13%, iar industria alimentară în perioada ianuarie-septembrie 2013 a reprezentat doar 1/5 din totalul producției industriale.

Pe fondul unei activități investiționale modeste, unei industrii supra-concentrate și economii extrem de vulnerabile, regiunea se confruntă cu un dublu deficit: bugetar și comercial.

Conform autorităților din regiune, cheltuielile bugetare pentru 2013 vor atinge circa 294 milioane dolari SUA, ceea ce reprezintă de două ori mai mult față de veniturile bugetare planificate. Prin urmare, deficitul bugetar urmează să crească în acest an față de 2012, când a constituit 108,2 milioane dolari SUA sau echivalentul a 10,3% din PRB. Situația deficitară este în mare parte camuflată de influxul ajutorului material rusesc, care în mod principal a fost utilizat pentru achitarea datoriilor și efectuarea plăților sociale.

Comerțul exterior al regiunii: Est sau Vest?

În 2012, deficitul comercial al regiunii pentru anul trecut a atins nivelul alarmant de 104.6% din PRB[7] sau aproape 1,1 miliarde dolari SUA. Situația tinde să se agraveze și pe parcursul anului curent. Astfel, în primele nouă luni, exporturile au acoperit doar 34% din volumul importurilor, deficitul comercial fiind de aproape 738 milioane dolari SUA, sau cu 7% mai mult față de aceeași perioadă a anului trecut.

Comerțul extern al companiilor din regiune rămâne divizat între UE și CSI. Astfel, pentru primele trei trimestre ale anului, circa 47% din exporturile regiunii au fost orientate către țările CSI și 53% spre țările UE. Aceste cifre nu includ livrările din regiune spre teritoriul din dreapta râului Nistru (circa 157,5 milioane USD) care, în mare parte, sunt reprezentate de energie electrică.

Pentru perioada de referință, se menține aceiași structură a exporturilor din anii precedenți. Principalele produse exportate sunt metalele și articolele din metale, produse energetice și produsele industriei ușoare, care pentru ianuarie-septembrie 2013 au constituit 84% din total exporturi. Mai mult de jumătate din importuri sunt originare din Rusia, fiind dominate de produsele energetice (care formează circa 46% din totalul importurilor). Este important de menționat că regiunea transnistreană continuă să beneficieze de un regim comercial facilitat de UE în cadrul regimului Preferințelor Comerciale Autonome oferite Republicii Moldova. Însă, în același timp, în mod unilateral aplică taxe ad-valorem pentru importurile din UE care ajung și până la 20%.

Ce se va întâmpla dacă autoritățile din regiune vor implementa AA?

Semnarea Acordului de Asociere cu UE va înlocui regimul comercial actual (Preferințele Comerciale Autonome) cu acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. Noul acord prevede cerințe noi referitor la adoptarea standardelor și politicilor în tandem cu cele europene. Deși există multe condiționalități economice și politice privind ajustarea normativă și instituțională curentă, alinierea la standardele europene, deci internaționale, va contribui substanțial la ameliorarea competitivității economiei moldovenești, inclusiv și a celei din stânga Nistrului.

Creșterea competitivității produselor transnistrene și eliminarea barierelor tarifare în comerțul cu UE și Turcia vor permite companiilor din regiune să-și diversifice producerea și comerțul, și să sporească exporturile către UE și alte țări, fără să piardă accesul la piața CSI. Beneficiile respective vor putea fi multiplicate și în urma reducerii barierelor netarifare care conform estimărilor pot depăși 15%.

Creșterea oportunităților de export va spori atractivitatea investițională a regiunii și va contribui la creșterea investițiilor, atât din partea Federației Ruse, cât și a Uniunii Europene. Investițiile de capital în regiune, pe parcursul ultimilor ani au înregistrat un trend descendent, subminând competitivitatea întreprinderilor și capacitatea acestora de a crea locuri de muncă și valoare adăugată economiei. Prin urmare, îmbunătățirea climatului investițional în raionalele de est ale Republicii Moldova trebuie să fie un obiectiv strategic al autorităților, iar implementarea Acordului de Asociere va crea premisele necesare atingerii acestuia.

În pofida temerilor legate de vulnerabilitatea sporită a sectorului agro-alimentar la liberalizarea comerțului, introducerea ZLSAC va influența pozitiv competitivitatea produselor agricole și dezvoltarea sectorului per ansamblu, atât în raioanele de est ale Republicii, cât și pe restul teritoriului țării. Prevederile comerciale noi în cadrul ZLSAC vor determina companiile din regiunea transnistreană să implementeze măsuri sanitare şi fitosanitare care vor permite ulterior diversificarea producerii și accesarea noilor piețe de desfacere. Conform estimărilor, semnarea Acordului de Asociere va genera o creștere anuală a exporturilor produselor agricole pe piața europeană cu 1,8% sau 3,6 milioane dolari SUA (echivalentul a 17% din exporturile produselor agricole în UE pentru 2012).

În același timp, semnarea Acordului de Asociere cu UE va implica nemijlocit o serie de costuri pentru economia Republicii Moldova și, inclusiv, a regiunii transnistrene, care necesită a fi luate în considerație și administrate în mod corespunzător de către autorități. Pentru raioanele de est ale țării, riscurile majore țin de eliminarea tarifelor vamale existente, care la moment constituie în medie circa 7,3%, față de 4,6% aplicate pe restul teritoriului Republicii Moldova. Prin urmare, liberalizarea politicii tarifare ar putea cauza reducerea veniturilor bugetare ale regiunii cu circa 6%-10% și ar putea expune companiile locale la un șoc competitiv major.

Totodată, dependența energetică, financiară și politică de Federația Rusă expune regiunea la o serie de riscuri ce țin de diminuarea subvențiilor și a susținerii acordate regiunii de această țară.

Totuși, aceste riscuri sunt pe termen scurt, iar în cazul în care Transnistria aderă la ZLSAC, efectele negative pot fi amortizate pe termen mediu și lung în urma creșterii oportunităților de export și a ameliorării atractivității investiționale.

Ce se va întâmpla dacă autoritățile din regiune NU vor implementa AA?

Pierderile economice în cazul refuzului de implementare a prevederilor Acordului de Asociere cu UE sunt estimate la circa 5% din economia regiunii și o scădere a exporturilor totale cu peste 7%.

Cauza acestor repercusiuni ține de faptul că regimul comercial actual de care beneficiază companiile din regiune va fi anulat, ceea ce semnifică că companiile locale vor exporta în UE la tarife comerciale nepreferențiale. De asemenea, regiunea nu va beneficia de reducerea barierelor netarifare aferente liberalizării comerțului, iar tarifele mai înalte vor afecta direct competitivitatea produselor și vor diminua exporturile din regiune. În consecință, exporturile către UE ar putea scădea cu circa 25%.

În același timp, efectele negative în cazul în care regiunea va respinge ZLSAC vor mari și mai mult dependența regiunii de Rusia (datoria externă a Transnistriei în prezent este de aproximativ 4 ori mai mare decât PRB) și vor detașa politic ambele maluri ale Nistrului.

În concluzie, indiferent de interesele politice ale autorităților din regiune, Acordul de Asociere cu UE trebuie perceput drept o oportunitate economică inedită ce constă în creșterea și diversificarea exporturilor companiilor din regiune, sporirea investițiilor și consolidarea sustenabilității economiei transnistrene. La moment, economia regiunii este una concentrată, volatilă și dependentă de un număr mic de întreprinderi cu o bază tehnico-materială învechită și care reușesc să se mențină competitive în baza subvențiilor energetice din partea Federației Ruse. Însă, această paradigmă de dezvoltare nu este sustenabilă, iar acumularea deficitelor bugetare și comerciale imense pe parcursul ultimilor ani este o dovadă în acest sens. Astfel, pentru o dezvoltare economică durabilă este nevoie de diversificare și sofisticare a producției și exporturilor, și, respectiv, ameliorarea competitivității companiilor din regiune. Acest deziderat poate fi realizat numai în cazul în care Republica Moldova, inclusiv raioanele sale de est, vor adera la Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (ZLSAC) cu Uniunea Europeană. Expert-Grup