1. Agenda post-Vilnius: implementarea prevederilor Acordului de Asociere cu UE
După parafarea Acordului de Asociere cu UE, o provocare crucială ține de pregătirea pentru semnarea și ratificarea Acordului respectiv. În acest context, Republica Moldova și-a asumat angajamentul de promovare a unor reforme importante într-un șir de domenii, cum ar fi: reformarea instituțiilor publice, reglementările tehnice, mediul concurențial sau facilitarea comerțului. Procesul respectiv urmează a fi unul destul de dificil, având în vedere comportamentul electoral al actorilor politici în proximitatea alegerilor parlamentare, precum și rigiditatea instituțională și rezistența la reforme a anumitor factori de decizie pe intern.
Prioritățile de politici
* Eliminarea barierelor tehnice din calea comerțului (ajustarea standardelor autohtone la cele europene, transpunerea directivelor europene relevante, fortificarea capacităților ale Centrului Național de Acreditare și a Institutului Național pentru Standardizare și Metrologie etc.);
* Facilitarea accesului la piețele externe (ajustarea Codului Vamal și a prețurilor aferente procedurilor vamale la cerințele OMC și UE, eficientizarea implementării legislației vamale pe întreg teritoriu al Republicii Moldova, creșterea capacităților Serviciului Vamal etc.);
* Dezvoltarea comerțului cu servicii (implementarea principiilor UE privind transparența în sectorul financiar, fortificarea capacităților de supraveghere ale Băncii Naționale și a Comisiei Naționale a Pieței Financiare, eficientizarea sistemului de prevenire și combatere a crizelor economice etc.).
2. Stabilitatea finanțelor publice în condițiile unei politici fiscale pro-ciclice
Pentru anul 2014 Guvernul a prognozat o creștere economică de 4% și, în același timp, a recurs la relaxarea politicii fiscale. Astfel, a fost planificat un buget public național cu un deficit de 2,6% din PIB, fiind mult peste nivelul considerat optimal de 1%. O provocare majoră în asemenea condiții ține de finanțarea acestui deficit din surse ieftine și sustenabile. Or, privatizările și împrumuturile de la băncile comerciale prin emiterea valorilor mobiliare de stat nu fac parte din această categorie de surse de finanțare. O altă provocare asociată cu promovarea unei politici fiscale relaxate în condiții de creștere economică este spațiul limitat de manevră de care va dispune Guvernul în eventualitatea producerii unor anumite șocuri economice sau financiare.
Priorități de politici
Consolidarea fiscală trebuie să fie o prioritate, indiferent de etapa ciclului electoral. În vederea asigurării stabilității finanțelor publice urmează de realizat reforme cel puțin pe 2 dimensiuni: restructurarea sectorului bugetar, fapt ce ar permite eficientizarea cheltuielilor bugetare, și îmbunătățirea mecanismului de administrare fiscală care ar permite creșterea încasărilor bugetare. Totodată, semnarea unui memorandum cu FMI trebuie să fie o prioritate imediată a Guvernului, ceea ce ar permite asigurarea unei perne de siguranță împotriva eventualelor șocuri externe, precum și va facilita debursarea asistenței tehnice din partea comunității donatorilor.
3. Intensificarea constrângerilor economice produse de factorul rusesc
Ponderea presiunilor din partea Rusiei s-a adeverit a fi proporțională cu gradul de apropiere a Moldovei de Uniunea Europeană. Pe parcursul anului 2014, presiunile ar putea crește, având în vedere eventuala semnare a Acordului de Asociere, dar și alegerile parlamentare de la Chișinău.
Priorități de politici
În vederea diminuării efectelor adverse în urma eventualelor presiuni din economice din partea Federației Ruse, autoritățile trebuie să stabilească o serie de priorități de politici țintite pentru fiecare din cele 3 pârghii principale de influență:
* Restricționarea exporturilor. Politizarea problemei vinurilor moldovenești și comunicarea defectuoasă între autoritățile de resort din Moldova și Rusia, complică în prezent identificarea urgentă a unei soluții. Autoritățile urmează să se concentreze pe minimizarea pierderilor prin valorificarea accesului la piețe noi de desfacere, dar și prin măsuri de asistență oferite producătorilor afectați de embargoul rusesc. O altă prioritate ar trebui să fie stabilirea clară a cerințelor de calitate impuse vinurilor, fructelor și altor produse moldovenești exportate în Federația Rusă, pentru a minimiza discreția autorităților în utilizarea restricțiilor la export în interes politic.
* Problema migranților moldoveni. Restricționarea condițiilor pentru imigranți, aprobată de autoritățile ruse, se referă la persoanele care au încălcat anterior condițiile de ședere și de muncă. Potrivit noului regim imigraționist, accesul pe teritoriul Federației Ruse va deveni mai anevoios pentru unii cetățeni moldoveni, iar pentru alții - interzis pentru cel puțin 3 ani. De aceea, încheierea de urgență a acordurilor bilaterale privind protejarea drepturilor muncitorilor moldoveni aflați în Rusia este imperativă. Mai mult, condițiile impuse de partea rusă trebuie clarificate și comunicate populației, pentru a sensibiliza opinia publică și a preveni tentativele de manipulare a cetățenilor, în particular în ajunul alegerilor.
* Situația în domeniul gazelor naturale. Dependența integrală de gazul rusesc implică riscuri imense pentru securitatea energetică a țării și costuri înalte pentru populație, ca urmare a riscului majorării prețului pentru gazele livrate. Autoritățile trebuie să tindă spre negocierea unui contract pe termen lung care să includă un preț flotant în corespundere cu conjunctura pieței. Acesta ar permite pe de o parte asigurarea unei anumite previzibilități în relațiile cu Federația Rusă în domeniul energetic, iar pe de altă parte ajustarea prețului la tendințele pieței care, pe termen lung, au tendința să scadă drept urmare a diversificării surselor alternative de energie. O altă prioritate de politici trebuie să fie abordarea mai insistentă a problemei datoriei de circa 4 miliarde dolari pentru gazul consumat de către regiunea transnistreană. Pe termen lung, acțiunile necesare țin de finalizarea gazoductului “Iași-Ungheni” și interconectarea ulterioară la infrastructura și piața europeană de hidrocarburi, ceea ce va diminua dependența de furnizorul rus.
4. Creșterea tendințelor separatiste în unele regiuni ale țării
Limitarea resurselor administrative (UTA Găgăuzia), întârzierea procesului de descentralizare, politizarea APL-urilor (Bălți și alte localități), dar și contradicțiile legate de orientarea externă a țării, au constituit subiectele ce au alimentat retorica și acțiunile de natură separatistă în 2013. În contextul pregătirilor pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE, a alegerilor parlamentare, precum și a pârghiilor de influență a serviciilor rusești pe teritoriul Republicii Moldova, tendințele separatiste în unele regiuni ale țării ar putea prinde un contur mai pronunțat în 2014. În general, o provocare majoră pentru noul an ține de menținerea unui nivel adecvat al centralizării puterii, în sensul asigurării implementării legislației naționale în anumite localități cu tendințe separatiste pronunțate.
De fapt, primele simptome au devenit vizibile chiar la finele anului curent. Astfel, ca reacție la procesul de integrare europeană și aprofundarea relațiilor dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, Tiraspolul a inițiat procedura de preluare și implementare integrală a legislației Federației Ruse. De asemenea, administrația transnistreană apreciază Acordul de Asociere cu UE drept amenințare la adresa economiei regiunii. Evenimentele din Ucraina, precum și influența Rusiei în regiune, ar putea alimenta și mai mult reticența regiunii față de implementarea prevederilor Acordului de Asociere cu UE.
Priorități de politici
Pentru a diminua riscurile legate de intensificarea tendințelor separatiste, autoritățile trebuie să comunice eficient cu populația, în mod special cea din zonele rurale, precum și cu populația alolingvă, precum și cea cu un nivel mai scăzut de studii. De asemenea, programele investiționale inițiate de autorități trebuie să ancoreze toate regiunile țării, indiferent de preferințele electorale și interesele politice particulare. Aceasta va contribui la minimizarea riscului proliferării unor eventuale tensiuni sociale, fie la relansarea și/sau acutizarea tendințelor separatiste.
5. Menținerea echilibrului și calmului politic în relațiile dintre partidele aflate la guvernare
Guvernarea în coaliție este una din cele mai dificile și complexe forme de conducere, eficiența căreia depinde în mod direct de (i) maturitatea elitelor politice, (ii) de funcționalitatea instituțiilor și (iii) de nivelul de dezvoltare a democrației în general. Republica Moldova înregistrează deficiențe la fiecare din aceste condiții, iar drept rezultat guvernele formate în baza coalițiilor politice au fost mereu volatile.
Următorul an va pune la grea încercare relațiile dintre partidele aflate la guvernare. Menținerea calmului și a unui echilibru în relațiile reciproce dintre componentele alianței va deveni din ce în ce mai dificilă pe măsura apropierii alegerilor parlamentare. În acest context, cel mai mare risc pentru interesul public ține de faptul că componentele alianței ar putea fi prinse în bine-cunoscuta „dilemă a prizonierului”: situație în care acțiunile făcute în interesul individual conduc la un echilibru final suboptimal. În aceste condiții, există riscul tergiversării sau chiar suspendării implementării unui șir de reforme sistemice (reforma procuraturii, justiției, autorității publice centrale, asigurărilor sociale de stat etc.) care urmează să ne apropie de UE. Un alt risc, deloc trivial, vizează alimentarea tendințelor separatiste în unele regiuni ale țării – provocare majoră menționată anterior.
Priorități de politici
Pentru a nu fi prinse în „dilema prizonierului” sau în „jocul cu suma zero”, partidele politice au nevoie de o ancoră care ar asigura responsabilizarea și disciplinarea acestora. Rolul acestei ancore poate fi exercitat în același timp de câțiva actori. În primul rând, este societatea civilă care trebuie să fie mai activă în tot ce ține de monitorizarea acțiunilor guvernanților. În al doilea rând, este comunitatea internațională și, în special, Comunitatea Europeană care pe lângă principiul „more-for-more” (mai multă susținere pentru mai multe reforme), trebuie să se ghideze și de principiul „less-for-less” (penalizarea acțiunilor inadecvate ale guvernării). În al treilea rând, este opoziția, care trebuie să renunțe la comportamentul anti-sistemic și să adopte un poziție mai constructivă vis-a-vis de procesul de guvernare (însă aceasta la fel depinde de maturitatea și cultura politică a opoziției).
Centrului Analitic Independent Expert-Grup a efectuat pentru a şaselea an consecutiv o radiografie economică anuală, în care au fost incluse trei topuri: top 5 succese economice, top 5 eşecuri economice şi respectiv top 5 provocări economice pentru anul 2014.
