Interviul Europei Libere cu Sergiu Aparatu (Institutul „Viitorul”).
Siguranţa energetică a Republicii Moldova – între gazul convenţional şi gazul de şist. Oportunităţi, avantaje, riscuri. O discuţie la această temă, cu prilejul lansării unui studiu, cu expertul Institutului „Viitorul” în sisteme de management energetic, Sergiu Aparatu.
Europa Liberă: Pornind de la studiul pe care l-aţi realizat, cât de actuală este, pentru Republica Moldova, problematica gazelor de şist, alternativa gaze convenţionale-gaze de şist?
Sergiu Aparatu: „Referitor la gazul convenţional - este gazul pe care îl folosim deja de ani de zile la noi în conductele de presiune joasă, la instalaţiile de aragaz sau cazanele care funcţionează pe bază de gaz. Gazele de şist reprezintă acelaşi gaz metan, însă care se conţine în rocile de şist, ceea ce înseamnă că prin anumite tehnologii din piatră pot fi eliberate gazele care se conţin în micii pori care se află în ele.”
Europa Liberă: Revenind la întrebarea iniţială, de ce ar fi o temă care să preocupe şi cercetătorii şi populaţia Republicii Moldova această problemă?
Sergiu Aparatu: „După părerea noastră şi, cred, a multor experţi din domeniu, cea mai stringentă problemă la momentul actual este problema energetică, fiindcă tarifele care sunt în prezent la energia electrică, la gazele naturale, sunt cele mai costisitoare şi arzătoare pentru buzunarele consumatorilor. Ţinând cont de faptul că noi importăm dintr-o singură sursă gazele naturale în proporţie de 100 %, noi am încercat să arătăm care ar fi opţiunile alternative pentru a mări securitatea energetică a statului în faţa majorărilor de preţuri de pe piaţa energetică. Respectiv, au fost prezentate câteva proiecte internaţionale de gazoduct care sunt planificate: este vorba despre gazul din Bazinul Mării Caspice, explorat şi exploatat de Azerbaidjan, care în doi, trei ani, poate chiar patru ani, va fi disponibil deja în Europa de Sud-Est şi, respectiv, în Balcanii de Vest, mă refer la ţări ca Bulgaria, România şi Grecia chiar.”
Europa Liberă: Lucrarea face referire – după cum s-a precizat – la o serie de oportunităţi strategice privind alimentarea cu gaze a Republicii Moldova în următorii 7-10 ani, De ce 7-10 ani. Este cumva o perioadă relevantă în acest sens? Se crede că se vor produce schimbări majore în acest sens, poate legate de gazele de şist?
Sergiu Aparatu: „Nu este vorba doar de gazele de şist. Într-adevăr, se estimează că în şapte, zece ani, aceste gaze vor fi competitive cu cele convenţionale, dar mai mult se referă la gazele convenţionale, care în momentul actual sunt în fază de dezvoltare.Vorbesc despre proiecte internaţionale care tranzitează Turcia, ca sursă fiind acelaşi fiind acelaşi Azerbaidjan, posibil Turkmenistan şi alte ţări ale Asiei Centrale. Respectiv, noi considerăm că aceste gaze vor fi disponibile pentru Republica Moldova ca o alternativă la gazul rusesc abia peste 7-10 ani.”
Europa Liberă: Deci, deocamdată nu există perspective cât de cât credibile ca Republica Moldova să îşi poată permite să renunţe la „businessul” cu Gazprom?
Sergiu Aparatu: „Pot să vă asigur că noi încă vreo cinci ani nu scăpăm de „businessul” cu Gazprom, fiindcă chiar dacă noi vom construi conducta Iaşi-Ungheni, care era planificată pentru sfârşitul lui 2013, termenul limită pentru prima fază fiind martie 2014, noi oricum nu putem să spunem că această conductă va fi o alternativă la gazul convenţional pe care îl primim de la Gazprom prin Ucraina.
Problema principală este că în Europa, mă refer chiar la România, nu sunt gaze care ar putea fi vândute Republicii Moldova cu un preţ mai mic decât cel care este oferit de Gazprom. Chiar şi România în momentul actual circa 25% importă din Rusia, respectiv, chiar dacă şi vor fi livrări în Ungheni prin această conductă la prima etapă, de circa jumătate de miliard de metri cubi anual, ele oricum vor fi de origine rusească.”
Europa Liberă: În general, cu ce dificultăţi tehnice, economice şi politice va continua să se confrunte R. Moldova în realizarea proiectelor din acest domeniu?
Sergiu Aparatu: „Problema principală a fost constrângerea Moldovei de a renunţa la implementarea Pachetului Energetic III până în 2015, cum a fost planificat iniţial şi, respectiv, amânarea acestuia pentru anul 2020. Este o problemă, fiindcă cheia succesului în domeniul securizării, alimentării cu energie a ţării, se află anume în legislaţia europeană din Pachetul Energetic III. Este vorba despre defalcarea sau separarea patrimoniului şi, respectiv, tuturor relaţiilor economice de la anumite companii. Se are în vedere aceeaşi companie ca Moldova Gaz, deci deja reţelele de transport, reţelele de distribuţie, serviciul de furnizare a gazului, ar fi trebuit să fie separate, iar transportul de gaze să fie regulat de piaţa europeană după principiile pieţii, adică indiferent cine este furnizorul, reţelele de transport ar fi fost obligate să ofere consumatorului un preţ cât mai mic posibil.
Alte probleme sunt, evident, legate de situaţia economică în care se află R. Moldova. Mă refer la faptul că Gazoductul Iaşi-Ungheni – chiar dacă va fi pus în funcţiune, asta nu înseamnă că vom putea spune că avem o sursă alternativă, fiindcă noi avem nevoie de o conductă în sistemul de gaze intern, care ar lega Ungheniul de Chişinău, iar aceasta înseamnă o investiţie de circa 50 mln dolari.
Mai este încă o problemă: în regiunea Oneşti, în România, trebuie să fie o staţie de comprimare, care va permite să pompeze gazele până la Iaşi, iar de acolo să ajungă deja în Ungheni, fiindcă sunt probleme tehnice, dar în special sunt probleme legate de spaţiul economic. Este speranţa că în urma publicării de către UE a 250 de proiecte care sunt eligibile finanţării din fondurile europene, - aceste proiecte au fost publicate la 14 octombrie 2013 - este speranţa că s-ar putea şi de acolo de obţinut unele posibilităţi de finanţare a proiectelor, chiar şi pe intern, respectiv şi pentru Staţia de compresare de la Oneşti.”
Europa Liberă: Care este cea mai importantă concluzie la care vă propuneţi să ajungeţi în cadrul dezbaterilor de astăzi, când veţi prezenta studiul realizat?
Sergiu Aparatu: „Concluzia principală este că în momentul de faţă noi nu avem o securitate energetică, în special la livrarea de gaze naturale, şi este strict necesară implementarea Pachetului Energetic al Uniunii Europene şi crearea unei întreprinderi Monopol Natural de Stat în domeniul transportului de gaze. Atunci când noi nu putem să hotărâm nicio întrebare privind optimizarea, privind găsirea noilor surse de furnizare, respectiv nu putem să dictăm de unde să cumpărăm gazul, totul este hotărât de Moldova-Gaz, care este în cea mai mare parte în pachetul de control al Gazprom. Evident că suntem în plasa acestei companii şi nu putem să ne eschivăm de la politicile pe care le promovează ea.
Europa Liberă: În general, Republica Moldova dispune de zăcăminte sau sunt avute în vedere beneficii din colaborarea cu ţările care dispun de aşa ceva?
Sergiu Aparatu: „Concluzia principală pentru gazele de şist în majoritatea studiilor care s-au făcut în domeniu este că explorarea gazelor de şist este convenabilă atunci când ţara este mare. Cea mai bună opţiune pentru obţinerea unor resurse de gaze de şist este aprofundarea relaţiilor economice şi politice cu ţări precum Polonia, Ucraina şi România. Sunt ţările care au rezerve mari de gaz de şist şi, respectiv, teritoriul lor este suficient de mare pentru a nu contamina sau a nu aduce mari prejudicii mediului, astfel încât să nu afecteze populaţia. Evident că efectele negative asupra mediului sunt, însă e posibil să nu fie afectată populaţia, fiindcă teritoriul respectiv este mai extins.”
