Prăbușirea cu peste 20 la sută a rublei rusești la data de 16 decembrie nu reprezintă criza în sine, ci manifestarea dramatică a unei crize care s-a copt în Federația Rusă în ultimii doi ani. Indicatori ai crizei se manifestau și în vremurile când prețul petrolului era peste 100 USD. Aventurile geopolitice ale Rusiei în Ucraina și sancțiunile economice, comerciale și financiare de răspuns ale Occidentului au sporit presiunile asupra economiei rusești și au accelerat manifestarea explozivă a crizei prin prăbușirea valutei naționale, dar acestea nu sunt cauzele în sine ale crizei. Vinovată de situația curentă este anume guvernarea rusă care a instituit un model de capitalism de stat, unde exproprierile firmelor private sunt la ordinea zilei, iar marile corporații controlate de Kremlin operează în cadrul unor constrângeri bugetare foarte relaxate.
Impactul prăbușirii rublei asupra economiei ruse va fi unul profund și de durată. Activele companiilor rusești se vor deprecia, iar resursele investiționale vor fi drastic raționalizate, în situația când sistemul bancar și piața de capital deja sunt puternic afectate de sancțiunile financiare occidentale. Colapsul economiei ruse se va face simțit pe întreg continentul european. Sectorul construcțiilor, atât rezidențiale, cât și nerezidențiale, va fi unul din cele mai puternic lovite de criză. Acesta este sectorul unde lucrează marea majoritate a emigranților moldoveni.
Reacția de adaptare a emigranților moldoveni se va manifesta în trei forme: 1) o parte vor fi în stare să renegocieze salariile pe care le primesc în ruble până la un nivel cel puțin apropiat exprimat în dolari sau euro anterior crizei; 2) o parte vor accepta noile realități și vor fi de acord să lucreze pentru salarii mai joase; 3) o parte își vor pierde locurile de muncă și fie vor reveni acasă, fie vor încerca să se reintegreze căutând locuri de muncă în alte sectoare, naturalizându-se, apelând la ajutor de șomaj, migrând în alte regiuni etc.
Pentru evaluarea, în linii generale, a impactul prăbușirii rublei asupra economiei moldovenești, s-a ținut cont de următoarele ipoteze:
Impactul prin intermediul exporturilor va fi unul minimal, deoarece exporturile moldovenești spre Rusia deja au sucombat urmare a embargoului comercial instituit de Moscova. Mai mult decât atât, pentru a face față cererii în creștere pentru produse alimentare, Moscova ar putea chiar să renunțe la embargo. Scenariul este posibil, dar de mică probabilitate și nu este luat în calcul în simulări.
Impactul prin intermediul investițiilor directe ale investitorilor ruși în economia moldovenească se va manifesta prin intermediul absenței noilor investiții din partea investitorilor ruși. Dar ținând cont de faptul că în ultimii 4 ani, investițiile străine directe din Federația Rusă au constituit mai puțin de 1% din totalul influxurilor, impactul dat va fi minimal. Pentru moment, se presupune că nu vor fi retrase investițiile deja existente.
Impactul prin intermediul remitențelor va fi probabil cel mai important. Anticipăm o reducere cu 20 sută a volumului de remitențe din Federația Rusă, ceea ce, pe termen scurt, este echivalent cu reducerea cu circa 12 la sută a influxului total de remitențe.
Impactul prin intermediul plasamentelor băncilor moldovenești în băncile rusești. În cazul unei panici bancare, aceste plasamente ar putea fi înghețate sau chiar pierdute. Modelul nu este încă suficient de dezvoltat pentru a permite modelarea acestui impact.
Evaluarea impactului a fost făcută cu ajutorul unui model de echilibru general aplicat, care este calibrat pe baza datelor din anul 2010. Acesta este neajunsul principal, deoarece între timp au survenit noi șocuri care au schimbat cardinal relația comercial-economică cu Rusia. De asemenea, modelul nu este suficient de avansat pentru a evalua impactul dinamic și cel transmis prin intermediul sectorului financiar.
Ținând cont de aceste limitări, o reducere permanentă cu 12% a volumului de remitențe, în absența altor mecanisme de adaptare (migrarea către alte sectoare, către alte țări), va fi însoțită de următoarele efecte esențiale a economiei moldovenești:
Creșterea nivelului de sărăcie monetară și o scădere a consumului gospodăriilor casnice cu circa 5-7%;
Scăderea consumului automat, combinat și cu scăderea nivelului de producție internă, va duce la reducerea bazei taxabile și o scădere a încasărilor bugetare cu circa 3,5-3,7%, atât din contul TVA-ului, cât și a impozitelor indirecte;
Reducerea veniturilor bugetelor va impune fie reducerea transferurilor sociale către gospodăriile casnice cu circa 4,5-7,0% (ceea ce va servi ca impuls suplimentar asupra sărăciei), fie renunțarea la alte cheltuieli pentru a păstra intact nivelul de cheltuieli sociale;
Deficitul bugetar se va înrăutăți, cu circa 1,0-1,5% față de scenariul de bază;
Cât de paradoxal nu ar putea să pară, dar scăderea nivelului de venituri remise din Rusia în mod foarte probabil va determina un nou val de emigrare, atât către alte destinații, cât și spre Rusia. Astfel, rata de ocupare ar putea să scadă cu circa 2-4 la sută, ceea ce se va reflecta în capacitățile de producție ale firmelor moldovenești.
Reducerea ocupării va determina, pe termen scurt, o scădere a exporturilor totale de circa 4,5% și o scădere a importurilor cu circa 4%.
Absorbția totală (consumul gospodăriilor casnice, consumul guvernului și investițiile) va scăderea cu circa 3,8-4,2%;
Vor exista presiuni suplimentare, greu de cuantificat, asupra leului moldovenesc;
Efectul total net este reducerea PIB-ului cu circa 3,6-4,0% față de scenariul de bază. Această scădere este incomparabil mai mare decât rezultatele altor cercetări, unde s-a ținut cont doar de efectele de runda întâi.
Principalele recomandări:
Politica monetară trebuie să rămână în continuare axată pe țintirea inflației, nu pe stabilizarea externă a leului, deoarece șocul va fi pe termen lung și cursul trebuie să se ajusteze la noile realități;
Pentru a menține intacte nivelele de cheltuieli sociale, Guvernul va trebui fie să identifice resurse de finanțare a deficitului bugetar aflat în creștere (cu implicații negative asupra nivelului datoriei publice), fie să raționalizeze cheltuielile în cadrul sectoarelor și între sectoare;
Precizia în alocarea ajutorului social va trebui să crească vizibil. Deși erorile de excluziune în sistem sunt foarte mici, cele de incluziune (din cauza corupției) sunt mari; calculele Ministerului Economiei arată că, cu o distribuție judicioasă și bine țintită a ajutorului social, resursele alocate în cadrul legii ajutorului social ar fi mai mult decât suficiente pentru a elimina definitiv sărăcia calculată la pragul național.
Administrarea fiscală va trebui îmbunătățită în mod cardinal, cu un accent major pe colectarea mai bună a veniturilor din TVA; în prezent, din cauza evaziunilor fiscale, statul ratează numai din TVA circa 4,0-4,5 miliarde lei.
Comentariul directorului executiv al Expert-Grup, Adrian Lupuşor
