Curtea Constituțională de la Chișinău a decis marți că, în cazul în care un nou guvern nu este format în timp de trei luni, președintele Republicii Moldova poate decide dizolvarea parlamentului chiar dacă această perioadă coincide cu ultimele șase luni din mandatul său.
Examinând materialele dosarului, Curtea a reținut că sesizarea vizează în esenţă posibilitatea dizolvării Parlamentului în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui, în cazul în care nu a fost învestit un Guvern.
În acest context, Curtea a reamintit că a statuat anterior faptul că după expirarea termenului de trei luni Preşedintele Republicii Moldova este obligat să dizolve Parlamentul dacă a eşuat formarea Guvernului.
Curtea a relevat că imperativul acestei obligaţii derivă din faptul că, spre deosebire de exercitarea interimatului funcţiei de Preşedinte al ţării, unde preşedintele interimar exercită aceleaşi atribuţii ca şi preşedintele titular, mandatul Guvernului interimar este restrâns la funcţii ce ţin de «administrarea treburilor publice». În acest context, Curtea a reiterat că permanentizarea unei guvernări interimare, prin definiţie, este contrară spiritului Constituţiei şi reprezintă un pericol pentru democraţia parlamentară.
Astfel, după expirarea termenului de trei luni, dizolvarea Parlamentului este iminentă, iar Parlamentul nu mai are dreptul la alte tentative de formare a Guvernului.
Urmând aceste considerente, Curtea a reţinut că eventuala amânare până la expirarea mandatului Preşedintelui Republicii a dizolvării Parlamentului, în condiţiile în care dizolvarea acestuia devine deja certă după expirarea termenului de trei luni, nu are nici o raţiune şi nu este de natură să ajute la soluţionarea şi deblocarea crizei instituţionale. Dimpotrivă, deoarece poate conduce la menţinerea pentru o perioadă de peste şase luni a unui Guvern interimar, ce are capacitate extrem de limitată de acţiune, amânarea dizolvării Parlamentului, în condiţiile în care acesta nu mai are dreptul să formeze un Guvern plenipotenţiar, conduce la prelungirea iraţională şi la agravarea crizei instituţionale.
Mai mult, Curtea Constituţională a subliniat că în cadrul republicii parlamentare, în condiţiile în care atât Preşedintele ţării, cât şi Guvernul sunt autorităţi ce constituie emanaţia Parlamentului, expirarea mandatului Preşedintelui nu poate bloca soluţionarea crizei instituționale prin dizolvarea Parlamentului, atunci când organul legislativ şi reprezentativ suprem nu-şi mai poate exercita funcţiile.
Adiţional, Curtea a observat că interdicţia privind dizolvarea Parlamentului în ultimele 6 luni de mandat al Președintelui Republicii Moldova este o reminiscenţă din perioada în care Preşedintele Republicii Moldova era ales prin sufragiu universal, direct şi liber exprimat. Astfel, raţiunea acestei restricţii derivă din necesitatea păstrării unei continuităţi a structurilor statului în perioade de campanie electorală, precum şi din necesitatea evitării suprapunerii campaniilor electorale pentru alegerea Parlamentului cu cea pentru alegerea Preşedintelui, în cazul în care ambele exerciţii electorale au loc prin aceeaşi modalitate de vot, și anume sufragiu universal, direct şi liber exprimat.
Curtea a reţinut că o asemenea interdicţie este caracteristică regimurilor în care Preşedintele ţării este ales prin vot popular şi este improprie regimurilor parlamentare, în care Preşedintele este ales de către Parlament. Această interdicţie nu are nici o justificare funcţională în situaţia în care Preşedintele ţării este ales de către Parlament, deoarece aceste sufragii a priori nu au cum să se suprapună.
Hotărârea Curţii Constituţionale este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Mandatul lui Nicolae Timofti expiră în luna martie 2016, iar guvernul condus de liberal-democratul Valeriu Streleț a fost demis la 29 octombrie a.c, până în prezent nereușindu-se formarea unei noi echipe guvernamentale.
