Interlic.md

După cum se arată într-un nou raport al Curții de Conturi Europene, sprijinul financiar acordat de UE Republicii Moldova în scopul consolidării administrației publice a acestei țări a avut doar un impact limitat. Republica Moldova este cea mai săracă țară din Europa. Începând cu 2007, acesteia i s-a alocat ajutor financiar în cuantum de 782 de milioane de euro, ceea ce reprezintă aproape 37 de euro pe cap de locuitor pe an – suma cea mai ridicată acordată unei țări din vecinătatea estică a UE.

Dar atunci când Curtea de Conturi Europeană a examinat programele de sprijin bugetar din sectoarele justiției, finanțelor publice, sănătății și apei, a constatat că existau puține elemente care să indice că s-au realizat progrese. Unele dintre deficiențele observate se pot explica prin acțiunea unor factori externi, cum ar fi lipsa de voință politică a autorităților naționale. Altele erau cauzate de neajunsurile existente la nivelul concepției și al implementării programelor și a proiectelor care au făcut obiectul auditului.

„UE întâmpină dificultăți semnificative la implementarea asistenței în Republica Moldova”, a declarat domnul Hans Gustaf Wessberg, membrul Curții de Conturi Europene responsabil de acest raport. „Combinația dintre instabilitatea politică și macroeconomică, guvernanța defectuoasă și capacitatea slabă a administrației publice reduce în mod considerabil marja de manevră de care dispune Comisia Europeană pentru încurajarea reformelor.”

Așa cum a constatat Curtea, Comisia ar fi putut să reacționeze mai rapid atunci când s-au materializat riscurile pe care le implica sprijinul acordat. Programele nu au fost suficient de bine aliniate la strategiile Republicii Moldova, iar beneficiile lor potențiale au fost reduse deoarece Comisia nu a făcut uz pe deplin de posibilitatea pe care o avea de a stabili condiții prealabile pentru plata ajutorului. Comisia ar fi putut da dovadă de mai multă strictețe atunci când a evaluat respectarea condițiilor, iar acordarea unor fonduri suplimentare ca stimulent nu era justificată pe deplin.

Modul în care au fost concepute proiectele a fost considerat, în general, a fi relevant, iar asistența UE canalizată prin intermediul acestora a fost parțial eficace în ceea ce privește consolidarea administrației publice. Sfera de aplicare și programarea în timp a acestor proiecte nu au fost însă întotdeauna bine coordonate cu programele de sprijin bugetar. Asistența tehnică specifică acordată în vederea dezvoltării capacității administrative a început să fie furnizată abia după trecerea câtorva luni de la demararea programului principal de sprijin bugetar. Nu s-a recurs întotdeauna la alte proiecte de asistență tehnică și de înfrățire instituțională (twinning) pentru a pregăti sau a susține programele de sprijin bugetar. În general, proiectele au produs realizările scontate, însă, din cauza lipsei de voință politică și a altor factori externi, rezultatele nu au fost întotdeauna sustenabile.

Curtea formulează o serie de recomandări în atenția Comisiei, în vederea ameliorării asistenței acordate de UE Republicii Moldova:

• să utilizeze cu mai multă rigurozitate sistemul de alertă timpurie astfel încât să prevină sau să diminueze riscurile;

• să coreleze mai bine programele de sprijin bugetar cu strategiile naționale;

• să consolideze utilizarea condiționalității și a indicatorilor de performanță;

• să stabilească o legătură mai explicită între acordarea de fonduri suplimentare ca stimulent și realizarea unor progrese demonstrabile;

• să coordoneze proiectele cu programele de sprijin bugetar sectorial;

• să asigure sustenabilitatea proiectelor, evaluând în mod mai sistematic capacitatea și angajamentul politic al autorităților publice de a asigura durabilitatea rezultatelor proiectelor.