Interlic.md

Potrivit unei publicaţii a centrului analitic independent, conform datelor Agenţiei Proprietăţii Publice, pe lângă toate întreprinderile municipale, în 2016, în Moldova existau peste 200 de întreprinderi de stat şi peste 100 de societăţi pe acţiuni în care statul deţinea o anumită cotă parte (în continuare – companii cu capital de stat). Aceste entităţi, prin dimensiunea și poziţia dominantă pe care o au, continuă să joace un rol semnificativ pentru economia ţării. Conform raportului privind administrarea și deetatizarea proprietăţii publice de stat în anul 2015, companiile cu capital de stat, au încasat venituri în valoare de peste 26 mld. MDL, ceea ce raportat la PIB reprezintă peste 21%. Veniturile înalte ale acestor întreprinderi nu se transpun și într-o profitabilitate similară. În perioada anilor 2013-2016, valoarea cumulativă a pierderilor companiilor cu capital de stat, a fost de peste 3,5 mld MDL. Eliminând datele de profitabilitate pentru cel mai mare perdant – Moldova-Gaz SA, în anul 2016, aceste întreprinderi au înregistrat cumulativ un profit de 180 mil. MDL, declarând pierderi în ceilalţi ani, pierderile variind între 25 mil. MDL și 1,23 mld. MDL.

Rezultatele slabe privind profitabilitatea întreprinderilor rezultă în mod firesc într-un grad mai înalt de îndatorare a acestora, fapt care, în eventualitatea perpetuării ar putea duce la falimentul lor, punând o presiune considerabilă asupra bugetului de stat. Conform datelor disponibile, nivelul de îndatorare a întreprinderilor de stat a crescut între anii 2013 și 2015, cu o scădere în anul 2016. Deși, deocamdată se poziţionează în limite rezonabile, creșterea ratei de îndatorare a fost considerabil mai rapidă pentru cele mai mari întreprinderi, fapt care trezește anumite îngrijorări. Pe lângă aceasta, din cauza lipsei datelor, este practic imposibil de estimat riscul supra-îndatorării și eventualelor falimente ale societăţilor pe acţiuni în care statul este acţionar.

Necesitatea unei guvernări corporative eficiente

Pe lângă factorii economici fundamentali, profitabilitatea companiilor cu capital de stat mai poate fi afectată de o serie de alţi factori precum numirea administratorilor cu afiliere politică, neimplementarea unor principii eficiente de guvernanţă corporativă, definirea neclară a obiectivelor de performanţă, controlul slab din partea autorităţilor statului și transparenţa relativ joasă privind activitatea financiară. Este important de menţionat că unele întreprinderi prin definiţie nu sunt intenţionate pentru obţinerea profitului, ci mai curând livrarea unui serviciu public. Aceasta însă nu exclude obligativitatea ca întreprinderea să fie suficient de viabilă ca să poată întoarce datoriile din contul profiturilor, fără ca să devină în timp un cost suportat de plătitorii de impozite.

Structura guvernanţei companiilor cu capital de stat în Moldova, din start creează un potenţial conflict de interese, încât instituţiile de stat care sunt proprietari ai întreprinderilor, sunt de cele mai multe ori și cei care elaborează politici pentru domeniul în care activează întreprinderile respective. O soluţie ar putea fi diminuarea rolului statului în tot ce înseamnă întreprinderi printr-un proces amplu, competitiv și transparent de privatizare în paralel cu elaborarea unor mecanisme robuste care ar menţine o separare suficientă dintre stat și gestionarea întreprinderilor cu capital de stat. În acest sens este un imperativ ca organele ce administrează companiile să posede o independenţă cât mai mare de la factorii de decizie din aparatul guvernamental. Aceasta poate asigura o competiţie corectă pentru sectorul real, fără ca să fie favorizate careva companii cu capital de stat.  Adiţional, independenţa sporită a consiliilor de administrare, poate diminua riscul exploatării întreprinderilor în scopul obţinerii unor dividende politice.

Membrii consiliilor de administrare și ulterior administratorii companiilor cu capital de stat trebuie să fie selectaţi în mod exclusiv pe criterii de profesionalism și aptitudini, cu interzicerea persoanelor afiliate politic să deţină aceste funcţii. Riscul exploatării politice este extrem de mare într-un mediu cu instituţii slab-dezvoltate. Astfel, rolul statului trebuie să se rezume la stabilirea criteriilor de performanţă, cu împuternicirea deplină a consiliului de administrare să elaboreze strategia de afaceri care să conducă spre atingerea acestor criterii. Ulterior, persoanele din conducerea întreprinderii trebuie să răspundă personal cu poziţiile sale de îndeplinirea sau neîndeplinirea indicatorilor de performanţă stabiliţi anterior. Un astfel de mecanism ar asigura că deciziile întreprinderilor reies din strategia companiei și nu sunt motivate de livrarea unor favoruri politice. Adiţional, este crucial ca indicatorii de performanţă să fie publicaţi odată cu rapoartele financiare ale întreprinderii, pentru a permite o contrapunere a obiectivelor cu rezultatele obţinute. Acest lucru ar facilita monitorizarea din partea instituţiei care are rolul de proprietar și ar ușura eforturile cetăţenilor (analiști și reprezentanţi media) în depistarea abaterilor semnificative de la indicatorii stabiliţi.

Transparenţa relativ joasă în partea ce ţine de rapoartele financiare ale companiilor cu capital de stat continuă să fie o problemă. Deși în anul 2016, după o modificare a legii întreprinderii de stat, circa 80 de întreprinderi de stat urmau să publice situaţiile financiare anuale, inclusiv retribuţiile membrilor organelor de administrare, cele mai multe întreprinderi nu s-au conformat acestei prevederi. Multe întreprinderi au publicat rapoarte incomplete sau nu le-au publicat în general. Noua lege privind întreprinderea de stat și municipală, care se află în examinare în Parlament, extinde prevederile privind necesitatea dezvăluirii informaţiei asupra tuturor întreprinderilor de stat sau municipale.

După criza financiară din 2007, necesitatea elaborării codurilor de guvernare corporativă a căpătat un contur tot mai accentuat pe plan global. În rezultat, în 2011, legislaţia naţională privind societăţile pe acţiuni a fost modificată pentru a pune în sarcina consiliilor de administrare necesitatea elaborării codurilor de guvernare corporativă. Deși utilitatea codurilor de guvernare corporativă este redusă, este important ca să existe o presiune tot mai mare pe implementarea unor principii de guvernare, începând de la stabilirea cadrului legal, cu ulterioara verificare a implementării acestuia prin audituri de stat. Una dintre bunele practici în materie de companii cu capital de stat afirmă că aceste întreprinderi trebuie să se conformeze cel puţin standardelor care sunt impuse asupra societăţilor pe acţiuni. Or în Moldova, la momentul de faţă, societăţile pe acţiuni au sarcina de a elabora coduri de guvernare corporativă, pe cât întreprinderile de stat nu au această responsabilitate.