Deși reforma finanțelor publice locale începută în 2013 și-a propus implementarea unui mecanism de formare a bugetelor locale care să crească gradul de autonomie financiară a autorităților publice locale, în perioada de după reformă s-a constat o tendință opusă. Analiza principalelor tendințe în evoluția veniturilor consolidate a unităților administrativ-teritoriale de nivelul doi, în perioada anilor 2016 – 2018 relevă că dependența autorităților locale de transferurile de la bugetul de stat a sporit, iar autonomia financiară s-a diminuat. Concluzia aparține studiului prezentat astăzi de Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”.
„Principalele cauze ale diminuării gradului de autonomie financiară vin din structura surselor de venit, dar și din măsurile administrative luate în ultima perioadă. Veniturile din sursele ce stau la formarea bugetelor locale au o capacitate mai joasă de creștere în comparație cu principalele surse ale bugetului de stat. De asemenea, sursele locale de venit, cum ar fi: impozitele pe proprietate, taxele locale, veniturile din proprietate, serviciile prestate de autorități și altele au o pondere destul de mică în bugetele locale, de circa 11%. Astfel, chiar și o creștere a acestora peste media creșterii veniturilor bugetului de stat, nu ar schimba radical situația. În aceste condiții, includerea altor surse de venit pentru APL este absolut necesară. În primul rând este vorba de veniturile din impozitul pe venit persoane juridice”, susține Dumitru Budianschi, director de program în cadrul Centrului Analitic Independent „Expert-Grup” și autor al studiului.
O altă problemă adusă în discuție de autor este că forma actuală de formare a veniturilor bugetelor locale nu este echitabilă. „Sistemul actual nu este echitabil pe două dimensiuni. Evoluția veniturilor bugetare per cap de locuitor arată că sistemul aplicat în Găgăuzia este cu mult mai avantajos decât cel aplicat în raioane și municipiile Chișinău și Bălți. Găgăuzia a înregistrat cea mai mare creștere a veniturilor și cel mai înalt nivel al veniturilor bugetare exprimate per cap, depășind chiar și mun. Chișinău cu circa 5,5%, nemaivorbind de raioane, care au circa 74% din nivelul înregistrat în Găgăuzia. În aceste condiții soluția ar fi aplicarea unui sistem similar și pentru raioane. O altă dimensiune ce merită a fi analizată mai atent este capacitatea sistemului actual de a stimula dezvoltarea economică acolo unde există potențial de creștere. Adică, sistemul trebuie să lase suficiente resurse în unitățile administrative în care există potențial de creștere, în primul rând, în municipiile Chișinău și Bălți”.
Autorul mai adaugă că veniturile totale fără transferuri de la bugetul de stat ale autorităților publice locale sunt inadmisibil de joase, pentru ca acestea să poată răspunde efectiv și eficient la necesitățile locale. Din totalul de resurse bugetare la nivel de țară la bugetele locale revin circa 25%, inclusiv transferurile de la bugetul de stat. Însă, fără transferuri, acestea formează doar 7,5%, din care la APL I revine 2,8% și 4,7% la APL II. Astfel, se poate constata că în concepția actuală de formare a bugetelor locale se consideră că de competențele APL I ar ține doar circa 2,7% din competențele pe țară, fapt ce nu corespunde realității. Acest lucru de fapt este recunoscut și de autorități prin faptul că în ultimii ani au sporit intervențiile în localități prin cheltuieli direct din bugetul de stat, dar și prin sporirea nivelului de transferuri.
