Textul briefing-ului susținut de Președintele Curții Constituționale, Domnica Manole, pe 18 ianuarie 2021, (autodizolvarea Parlamentului)
Stimați cetățeni,
Astăzi, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la o sesizare care a făcut în ultimul timp obiectul unor discuții publice intense în societatea noastră.
Sesizarea se referă la posibilitatea Parlamentului Republicii Moldova de a se autodizolva.
Mai exact, autorii sesizării i-au solicitat Curții să explice, prin interpretarea articolelor 2 alin. (1), 60 alineatul (1), 61 alineatele (1) și (2) și 66 litera a) din Constituție, dacă Parlamentul are posibilitatea de a se autodizolva prin adoptarea unei hotărâri cu o majoritate calificată (de două treimi) de voturi ale deputaților.
Curtea a notat existența unei Hotărâri anterioare care conține un răspuns pentru această sesizare. Este Hotărârea Curții nr. 31 din 10 noiembrie 1997, al cărei dispozitiv prevede, între altele, că „dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova înainte de expirarea termenului de patru ani este posibilă numai în condițiile prevăzute la articolul 85 din Constituția Republicii Moldova”.
De fapt, prin această Hotărâre, Curtea a pus în aplicare regula potrivit căreia textele clare nu trebuie interpretate. Articolul 85 din Constituție prevede două cazuri clare de dizolvare a Parlamentului: imposibilitatea formării Guvernului și blocarea procedurii de adoptare a legilor timp de trei luni.
În jurisprudența sa, Curtea a reținut că necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin caracterul incert și neuniform al dispoziţiilor constituţionale. Curtea a subliniat că nu poate proceda la interpretarea unor articole din Constituție atunci când Constituția conține, într-un alt articol, răspunsul la problema ridicată într-o sesizare, sau când există o hotărâre a sa care epuizează subiectul.
Atât articolul 85 alin. (1) din Constituție, cât și Hotărârea Curții Constituționale nr. 31 din 10 noiembrie 1997 conțin soluția pentru cauza judecată astăzi, soluție care nu cunoaște excepții și care, așadar, nu pretinde interpretări.
Curtea a subliniat că interpretarea sa este o interpretare făcută la modul abstract și are un caracter general. Tot așa cum Curtea nu analizează situații ipotetice, fără argumentarea pretinsei neclarități a Constituției, ea nu interpretează Constituția având în vedere norme infra-constituționale sau conjuncturile politice ale momentului, în condițiile existenței unui text constituțional clar. Din acest motiv, nu au putut fi reținute referințele autorilor sesizării la Legea nr. 1609 din 14 octombrie 1993 privind alegerea Parlamentului, care prevedea, înainte de a fi abrogată, posibilitatea autodizolvării Parlamentului, la prevederile Codului electoral abrogate ori care sunt în vigoare sau la declarațiile politice ale partidelor parlamentare, care ar facilita implementarea unor strategii politice.
Mai mult, Curtea a notat că în practicile altor state invocate de autorii sesizării, în care este permisă autodizolvarea Parlamentului, o asemenea procedură este reglementată expres în textul Constituției.
Curtea a reținut că articolul 85 din Constituție reglementează explicit dizolvarea ca sancțiune pentru un Parlament inactiv, sub aspectul imposibilității formării Guvernului și sub aspectul blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni. Dizolvarea poate opera doar dacă inactivitatea îi este imputabilă Parlamentului, nu și dacă îi este imputabilă altor autorități publice și actori politici.
Curtea a subliniat că, potrivit prevederilor constituționale, atribuția dizolvării Parlamentului îi revine exclusiv Președintelui Republicii, pe care o poate exercită doar în condițiile și conform procedurilor prevăzute expres în Legea Supremă.
În consecință, Curtea a decis să declare inadmisibilă sesizarea în discuție.
Vă mulțumesc!
